Colaborăm de 5 ani cu Libertatea, ziarul în care am publicat peste 100 de articole despre românii din diaspora. Este cea mai lungă colaborare a noastră și o întrerupem pentru că managementul Ringier i-a dat afară pe jurnaliștii care au îndrăznit să lupte pentru independență editorială.
De cinci ani, publicăm în Libertatea articolele noastre despre românii din diaspora – am călătorit cu autorulota în 10 țări și am scris despre muncitorii sezonieri din Germania, Anglia și Spania, femeile care îngrijesc bătrâni în Italia, electricienii navali din Danemarca, medicii și asistenții medicali din toată Europa, angajații în turism din Portugalia, muzicienii din Olanda și mulți alții. Munca noastră documentară va continua pe Teleleu.eu, dar colaborarea cu Libertatea se încheie aici.
Am fost mereu liberi să abordăm orice subiect la Libertatea, din orice unghi ni s-a părut relevant. Jurnalismul pe care-l practicăm de cele mai multe ori n-are valoare de știre, pentru că ne concentrăm mai ales pe efectele și cauzele migrației, pe mentalități, pe traume trans-generaționale și pe identitate, dar, deși colaboram la un cotidian, nimeni nu ne-a spus vreodată că asta ar fi o problemă.
Din contră, în anii aceștia am avut niște editori minunați, care ne-au dat feedback relevant, ne-au încurajat și ne-au întrebat dacă suntem bine, pentru că n-am fost întotdeauna bine – singuri în autorulotă, departe de familii și prieteni, făcând muncă de teren în pandemie sau urmărind cum Europa se schimbă după războiul din Ucraina, uneori îmbolnăvindu-ne, alteori pur și simplu simțindu-ne fragili emoțional.
În cei cinci ani, articolele noastre publicate în Libertatea au primit 8 premii la Superscrieri, iar anul acesta am fost nominalizați la European Press Prize, cea mai importantă competiție europeană de jurnalism, cu un articol despre badante, româncele care îngrijesc bătrâni în Italia. În 2021, am câștigat o bursă de la Pulitzer Center, iar fotografiile lui Cosmin Bumbuț au fost publicate într-un album cu fotografiile anului.
Le datorăm toate astea și colegilor de la Libertatea care ne-au sprijinit în ultimii 5 ani. Toți oamenii aceștia au contribuit la proiectul nostru, pentru că ne-au făcut să simțim că facem parte din echipă și că nu suntem singuri într-o dubă în Europa. Vă mulțumim Delia, Andrada, Iulia, Dan, Cătălin și tuturor celorlalți din redacție!
***
La sfârșitul anului 2018, ne pregăteam să începem proiectul despre românii din diaspora, pe care l-am prezentat la Fundația Friends for Friends, unde era prezent și Tolontan. Câteva zile mai târziu, acesta ne-a sunat și ne-a propus să colaborăm cu Libertatea.
Nu știam dacă proiectul o să ne iasă, dacă vom ști să-l abordăm, dacă e o idee bună, dacă articolele noastre vor fi bune sau proaste, dacă o să avem resursele financiare și energia să-l ducem până la capăt, dacă publicul va fi interesat, dacă românii plecați vor vorbi cu noi, dacă suntem oamenii potriviți să documentăm un proiect de asemenea dimensiuni.
Cu toate astea, redacția Libertatea a avut încredere că o să producem niște materiale publicabile, într-un moment în care habar n-aveam ce o să facem odată ajunși cu duba noastră în Europa.
Îmi pare foarte rău să văd această redacție destrămându-se, pentru că aici s-au strâns cei mai buni jurnaliști din țară, care au publicat în ultimii ani investigații, analize, articole despre cele mai importante probleme sociale și transformări prin care trece România.
Jurnaliștii aceștia nu vor mai fi liberi în redacția Libertatea, unde managementul îi dă afară pe cei care nu sunt obedienți. Lupta aceasta n-au câștigat-o jurnaliștii care luptă pentru adevăr, ci managementul care își apără interesele comerciale. În povestea asta binele nu învinge.
***
Pentru cine nu a urmărit cât de nasoală e situația de la Libertatea, facem un scurt rezumat. Managementul Ringier i-a dat afară pe Cătălin Tolontan, coordonator editorial la Libertatea, pe Iulia Roşu, redactor-șef adjunct, şi pe Camelia Stan, editor la ediția tipărită a ziarului. Oficial le-au desființat posturile, dar în realitate i-au pedepsit pentru că au îndrăznit să apere independența editorială a ziarului și libertatea jurnaliștilor de a scrie adevărul.
Urmează să fie dați afară alți 20% dintre jurnaliștii din redacția Libertatea, un statement că de acum înainte deciziile editoriale și munca jurnaliștilor vor fi dictate de comercial – de exemplu, de companiile de jocuri de noroc.
Totul a început în vară, când redacția Gazetei Sporturilor a refuzat să dea la citit (adică la aprobat) managementului Ringier articolele despre casele de pariuri.
25 de jurnalişti din redacţiile GSP şi Libertatea au cerut atunci managementului internațional al Ringier să respecte independenţa presei și să nu mai facă presiuni asupra jurnaliștilor.
Drept răspuns, o lună mai târziu a venit la București nepotul lui Ringier, Robert Lingg, ca să-l dea afară pe redactorul-șef al GSP, Cătălin Țepelin, pentru că a apărat dreptul cititorilor la o presă liberă. Cătălin Țepelin a plecat din redacție cu capul sus, în aplauzele colegilor.
A urmat o încrâncenare emoționantă a jurnaliștilor de la Libertatea, care au documentat corect jurnalistic și transparent tot ce li se întâmpla – și au scris chiar pe site-ul Libertatea despre presiunile la care sunt supuși în redacție.Un atac la libertatea presei este o informație de interes public, mai ales înaintea unui an cu patru rânduri de alegeri, iar jurnaliștii de la Libertatea s-au comportat exemplar și și-au arătat devotamentul față de public, apărând cu orice preț dreptul românilor de a avea o presă liberă.
Iar acum plătesc prețul – Cătălin Țepelin, Cătălin Tolontan, Iulia Roşu, Camelia Stan, Dan Udrea, cei 8 de la difuzare de la GSP și cei 20% din redacția Libertatea care vor urma.
„Noi nu am avut de ales, ştiam că vom pierde, dar până la urmă nu te bagi doar în luptele pe care ştii că le vei câştiga”, a declarat Cătălin Tolontan la Rock FM.
Puteți citi aici editorialul lui: după ce Michael Ringier s-a lăudat în Elveția cu seriozitatea jurnalistică și integritatea ziarului Libertatea, care are cea mai mare credibilitate dintre toate publicațiile de știri ale trustului, compania îi dă afară pe jurnaliștii care cer independență editorială.
***
Acum 10 ani, în noiembrie 2013, ne-am mutat într-o autorulotă ca să putem fi jurnaliști. Peisajul media era dramatic: eu îmi dădeam demisia de la Marie Claire plină de frustrare pentru că nu puteam face jurnalismul pe care-mi doream să-l fac, iar Cosmin visa să lucreze la proiecte documentare de care nicio instituție media românească nu era interesată.
În afara unor burse jurnalistice pe care le câștigaserăm, n-aveam nicio perspectivă să publicăm și să trăim în România din jurnalism de calitate. Ne-am mutat în autorulotă nu pentru că eram boemi, ci pentru că a fost cea mai la îndemână soluție să avem unde să dormim și ce să mâncăm în timp ce facem muncă de teren.
Cu toate astea, în 2013 era o efervescență în rândul jurnaliștilor independenți care părăsiseră dezamăgiți redacțiile tradiționale și construiau o presă alternativă. Între timp, efervescența de la Casa Jurnalistului a dispărut, pentru că jurnaliștii aveau nevoie de o sursă de venit, Inclusiv a eșuat, iar Decât o Revistă, cea mai longevivă platformă de jurnalism independent, s-a închis anul acesta.
În ultimii 10 ani multe reviste din presa mainstream au dispărut – Marie Claire, Esquire și National Geographic sunt doar câteva dintre ele.
Singurul cotidian relevant care a supraviețuit este Libertatea, iar acum e redus la tăcere înaintea unui an electoral.
Ne uităm în jurul nostru și ne întrebăm dacă nu cumva peisajul media din România este mai dramatic acum decât era în urmă cu 10 ani. Devine din ce în ce mai greu pentru jurnaliști să găsească un loc unde să publice sau unde să-și practice meseria în libertate.
Mulți oameni talentați aleg să renunțe la jurnalism, pentru că salariile sunt mici, iar stresul și presiunile enorme. Singurul care are de pierdut este publicul, căci interesele comerciale și politice prosperă.
***
În ultimii ani am scris de multe ori despre responsabilitatea cititorilor, pentru că jurnaliștii n-ar trebui și nu pot să fie singuri într-o luptă ca asta într-o țară ca România. Există redacții alternative și mainstream care încă supraviețuiesc și fac jurnalism cu onestitate – PressOne, Recorder, Scena 9, Panorama, Gen știri, Info Sud-Est, Context.ro, Europa Liberă, HotNews, Europa FM, Mindcraft Stories, Iașul Nostru, Buletin de București, Dela0, RISE Project, G4Media (îmi cer iertare dacă am uitat pe cineva) –, dar numărul lor, și așa insuficient, scade tot mai mult.
Ne uităm adesea în jurul nostru și vedem atâtea subiecte de documentat, inclusiv în diaspora, atâtea teme importante pentru România despre care ar trebui să vorbim, dar o mână de jurnaliști într-o industrie subfinanțată și aflată constant sub presiune nu au cum să facă față.
Din nou, cel care pierde este publicul, societatea românească în care abuzurile și corupția scapă neobservate, iar transformările prin care trecem, trecutul și identitatea noastră rămân nediscutate.
Ne temem că jurnaliștii de la Libertatea, cei care au fost dați afară și cei care vor fi dați afară pentru că au luptat pentru adevăr, sunt singuri într-o luptă care nu e doar a lor. Devine o nebunie să te încăpățânezi să fii jurnalist în 2023; nu ai nimic de câștigat, doar de pierdut – nesiguranță financiară, stres, epuizare.
E o perioadă tulbure și ne temem că e greu să spunem ce ar trebui să facă publicul în afară de sprijinul financiar și de atenția la ce fel de presă consumă. Dar simțim nevoia să împărtășim cu cititorii acest sentiment de singurătate pe care îl avem ca jurnaliști.
