În noaptea de 30 spre 31 august, pe lângă fenomenul de „lună albastră”, va avea loc o „superlună”, adică o lună plină care ajunge la „perigeu”: momentul în care se află cel mai aproape de Pământ. Prin urmare, luna va apărea mai mare şi mai strălucitoare decât de obicei. În timpul acestui fenomen, Luna se află în medie la doar 363.000 de kilometri de Pământ, faţă de o distanţă medie de 384.400 de kilometri. Doar 3% dintre „super-luni” sunt „luni albastre”, potrivit NASA.
Combinaţia acestor două fenomene este extrem de rară, apărând doar la fiecare 10 sau 20 de ani.
NASA preconizează că următoarea „super lună albastră” nu va avea loc decât în ianuarie 2037. Pentru a observa cât mai bine fenomenul, este indicat să staţi departe de luminile oraşelor şi de poluare.
Luna nu va fi albastră. Expresia „lună albastră” se referă la raritatea ei, fiind de fapt o traducere literală a expresiei englezeşti „once in a blue moo”. Este vorba de o lună plină „suplimentară”, care apare atunci când un an are 13 luni pline, faţă de 12 într-un an normal. Aşadar, aceasta va fi a doua lună plină din luna august. De fapt, în noaptea de 1 spre 2 august, a strălucit o Super Lună Sturionică.
Va avea această „super lună albastră”” vreun impact asupra oamenilor? Atracţia gravitaţională a Lunii variază în funcţie de distanţa acesteia. Luna atrage mai puţin Pământul atunci când se află la cea mai mare distanţă de orbita sa, la apogeu, şi atrage mai mult Pământul atunci când se află cel mai aproape de noi, la perigeu, aşa cum se va întâmpla în zilele următoare. O Lună mai apropiată poate provoca valuri oceanice deosebit de mari, dar nu schimbă (aproape) nimic pentru oameni.
De fapt, un studiu din 2013, publicat în revista ştiinţifică americană Current Biology, a constatat că luna plină are un impact asupra somnului: „Am constatat că în jurul lunii pline […] somnul profund a scăzut cu 30%. Timpul necesar pentru a adormi a crescut cu 5 minute, iar durata totală a somnului evaluat a fost redusă cu 20 de minute”.
