Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării dă adesea dureri de cap Universității din București. În această serie studiem problemele ei recente, ca să vedem ce se poate îmbunătăți – și acolo, și-n alte medii de învățare.
În timp ce unii studenți se consideră neîncurajați sau chiar timorați de comportamentul unor profesori, Raluca Radu, directoarea Departamentului de Jurnalism, spune că schimbarea de generație a condus la ceea ce altădată era „a râde împreună cu profesorul” să fie astăzi privit, de către studenți, drept „a se râde de ei”.
„Dacă o dată ne mai face proști, mă ridic și plec”, i-a spus Roxana Beșleagă unui coleg cu care era la un curs de anul II la Facultatea de Jurnalism a Universității din București. O deranja de-o vreme că profesorul Marian Petcu îi numea așa, iar în această luni de mijloc de martie nu voia să mai accepte. Apoi, l-a auzit din nou: „Păi, dacă sunteți proști”.
„Eu nu am venit la curs să fiu jignită”
Și-a luat ghiozdanul și s-a ridicat să plece din sala în care profesorul Marian Petcu preda Metode și Metodologii de Cercetare la câteva zeci de studenți. „Ce s-a întâmplat?”, a întrebat-o.
„Eu nu am venit la curs să fiu jignită”, își amintește că i-a spus. „Venisem crezând că învățăm ceva”.
Postarea de pe Facebook
În hol, s-a așezat pe una dintre canapelele verzi. „Nu se poate să lăsăm așa”, și-a zis. „Postez pe Facebook. Acolo mă plâng o dată la 3 ani și o să fie OK”. Cât timp a scris statusul, au mai ieșit alți trei colegi, deranjați și ei de limbajul profesorului.
„David, editează-mă”, l-a rugat Roxana pe unul dintre ei înainte de a apăsa publish.
„Dacă ni se pune o întrebare și nu răspundem deloc, suntem, simplu, «proști». Dacă dăm un răspuns care nu este conform cu părerile sau teoria domnului profesor, îl dăm tot «de proști ce suntem». Iar dacă «am intrat proști» în facultatea aceasta, «o să ieșim tot proști» pentru că, nu-i așa?, «suntem proști». Nu voi atribui citatele nimănui, deși poate ar trebui”.
Postarea Roxanei a strâns în orele următoare mii de like-uri, zeci de share-uri și comentarii.
Statusul Roxanei Beșleagă în care a vorbit despre limbajul de la cursuri al unui profesor de la Jurnalism s-a răspândit repede online. Foto: arhiva personală.
Unii au încurajat-o, alții au atacat-o
„Este Petcu?”, au scris unii. „Mă bucur că cineva a avut curajul să spună adevărul verde în față”, au completat alții. „Acum 10 ani, când eram mici și proști, nu vedeam că ăsta e un abuz”, au scris actuali sau foști studenți.
Alții i-au criticat pe Roxana și colegii ei pentru că nu au înțeles gluma și nici talentul didactic al profesorului Petcu: „Îmi pare rău pentru cei care nu înțeleg sarcasmul, ironia și autoironia. Dacă vă plângeți de la o glumă a profesorului, nu o să treceți prea ușor prin viață”.
Neobișnuită să tacă
Roxana a ajuns la Jurnalism după un an la Drept. „Faci mai multă dreptate ca jurnalist decât ca orice altceva”. Spune că așa a fost mereu. A crescut în Iași, iar în liceu semnaliza nedreptățile chiar dacă asta însemna că profesorii îi dădeau note mai mici decât merita.
E un exemplu pentru ceilalți să nu mai accepte, spune Roxana despre ce-a motivat-o să posteze reacția de la curs. E despre viață în general. Despre cum nu lași oamenii să te trateze.
Recunoaște că nu se aștepta să devină virală în bula jurnalistică.
„Mă gândeam că o să vadă prietenii mei și cine mai dă un share și o să zică «băi, ce nașpa s-a comportat ăsta cu studenții lui»”. Însă postarea a adunat, în timp, 1.900 de reacții, 100 de comentarii, peste 300 de share-uri, zeci de apariții în presă și a dus la împărțirea în tabere. Studenți, absolvenți, profesori, managementul facultății, jurnaliști, toți argumentând pentru dreptatea proprie.
Întrebările care rămân în urma furtunii de la Jurnalism sunt mai mari: Ce poate să spună sau nu un profesor? Cum arată responsabilitatea în mediul universitar? Cine ascultă studenții? Cui i s-a făcut până la urmă dreptate? Se va schimba ceva?
Studenții au reacționat. Facultatea nu a știut cum să răspundă
Dându-și seama de amploarea pe care o lua subiectul, Roxana, alături de colegii ei de an, Andra Mureșan și David Burlaca, au trimis câteva zile mai târziu o sesizare către facultate, universitate și Comisia de Etică.
<strong>Au reclamat că acest comportament nu e izolat, că Marian Petcu nu îi face doar „proști”, ci și invocă poziția de putere pe care o are pentru a-i avertiza că nu poate fi tras la răspundere. </strong>
„Unei colege i-a spus că «te bag aici» (făcând referire la un fel de dulap). Când colega noastră i-a spus că nu are acest drept, domnul Petcu a spus: «Îmi fac (acest drept)». Tocmai de aceea, vă rugăm să luați măsurile legale […], conform regulamentelor Universității din București”, au cerut studenții.
Scrisoarea deschisă împotriva profesorului Petcu a fost semnată inițial de 56 de studenți și foști studenți ai FJSC.
Facultatea lucra la identitatea grafică
Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) a reacționat greu în primă instanță. Conducerea era ocupată cu promovarea noii identități grafice, iar decanul Antonio Momoc spunea pe un grup de Facebook cu mii de studenți și absolvenți că așteaptă memorii oficiale înainte să răspundă.
La rândul lor, studenții acuzau moderatorii grupului, profesori și angajați ai facultății, că le șterg comentariile.
Studenții n-au fost singuri în demersul lor. Au primit mesaje de susținere de la unii dintre profesorii facultății („suntem alături de studenții noștri în apelul lor”); de la Universitatea din București, care „dezavuează orice comportament sau atitudine umilitoare”; de la asociația de studenți a facultății, Asociația Studenților la Comunicare (ASC): „Solicităm sancţionarea disciplinară a cadrului didactic, precum şi revocarea acestuia din funcția de membru al Comisiei de Etică”.
Raluca Radu, directoarea Departamentului de Jurnalism al facultății, a cerut într-o postare făcută în numele departamentului să fie luate măsuri: „Nici o circumstanță nu poate justifica un limbaj sau o atitudine care nu se bazează pe empatie, pe respect reciproc, indiferent de relația de putere”.
Mesajul a venit după ce, spune Radu, „unele cadre didactice știau că ASC va ieși cu o reacție. Am discutat că ar trebui să ieșim public cu o poziție. Cu toate că e vorba de Departamentul de Jurnalism, e totuși o structură birocratică a Universității care poate să aibă o poziție”. (Marian Petcu este printre profesorii din Departamentul de Comunicare.)
Cei care l-au apărat
De partea cealaltă au fost create grupul de Facebook „Tăntălăii domnului Petcu” și o scrisoare deschisă în care foști și actuali studenți și-au arătat susținerea pentru profesor: „Linșajul mediatic și procesul public de pe rețele sociale la care asistăm nu fac decât să distrugă reputația unui om și a unui profesor care s-a dedicat formării a generații întregi”.
Scrisoarea deschisă de susținere a profesorului Petcu a fost semnată inițial de peste 200 de studenți care l-au cunoscut.
Au urmat articole de presă, declarații și, în final, o poziție oficială a facultății că vor aștepta o decizie din partea Comisiei de Etică, în calitate de arbitru al situației.
Decizia a venit cinci săptămâni mai târziu, pe 26 aprilie, când Comisia a concluzionat că „există premise favorabile în sensul desfășurării activității didactice”, având în vedere că profesorul și-a exprimat regretul în „legătură cu evenimentele petrecute și și-a dat demisia din toate funcțiile (administrative) pe care le ocupa în cadrul diverselor structuri ale Universității”. Nu s-a luat nicio măsură, iar profesorul și-a continuat cursurile.
Acest nonrăspuns nu i-a mulțumit nici pe studenți, nici pe unii dintre profesori.
Marian Petcu spune că nu i-a făcut proști
Andra, colega de an a Roxanei, a postat și ea pe Facebook despre o experiență de la un curs de-al lui Petcu, ținut online. Profesorul a început să analizeze poza ei de profil, dar și a altor colege. I-a spus Andrei că avea o poziție orgasmică și că instiga la sex. „Limbajul lui îmi confirma nesiguranțe pe care le aveam oricum despre dacă o să fiu sau nu jurnalistă”.
Andra Mureșan: „Un profesor ar trebui să-ți dea încredere în tine că poți face ceva după facultatea asta, nu să-ți hrănească nesiguranțele” / Foto: arhiva personală.
A demisionat din structurile simbolice ale Facultății și Universității
Într-un interviu pentru Edupedu, Petcu a explicat că adresarea sa a fost scoasă din context. El și-a dorit doar să le arate studenților că „nu e bine să procedeze așa, pentru că reprezentarea de sine este importantă pentru ei, pentru viitorul lor”.
„Dacă voiai să-mi faci un bine”, spune Andra, „mă iei la sfârșitul cursului și îmi zici în privat”
Profesorul universitar doctor Marian Petcu este la FJSC din 2002, unde predă, printre altele, „Introducere în teoria comunicării”, „Istoria publicității” sau „Istoria presei”. Când a izbucnit scandalul, făcea parte din mai multe structuri ale Facultății și Universității, inclusiv Senatul Universității și Comisia de Etică. Din toate și-a dat demisia la câteva zile după izbucnirea conflictelor, așa cum a anunțat pe Facebook chiar decanul facultății.
Marian Petcu: „Eu n-am făcut niciun student personal «prost», să zic tu ești sau tu ești” Foto: fjsc.unibuc.ro.
Contactat inițial de reporterii Gen, știri, Petcu a spus: „Nu, nu am făcut asta (n.r. – nu i-a făcut proști pe studenți), sunt invenții de-ale lor”.
În declarația dată pentru Libertatea a revenit și a spus că trimiterile aveau un substrat ludic: „Eu n-am făcut niciun student personal «prost», să zic tu ești sau tu ești. Au fost spuse în glumă, în diverse contexte mai colocviale”. La fel și la Edupedu.ro: „Văzând că nu răspund, că nu pun întrebări, le-am zis că există riscul ca la finalul facultății să iasă mai proști decât au intrat”.
<strong>În același interviu a declarat și că un student nu poate folosi cuvântul „prost” în relație cu un profesor. „Hai să fim serioși, un profesor a trecut niște examene, niște concursuri, dacă ajungem chiar acolo nu e bine!”</strong>
L-am contactat pe profesorul Petcu pentru a-l intervieva, dar m-a refuzat. „Despre ce spun studenții nu am comentarii”, mi-a răspuns în e-mail.
Au fost și vor fi evaluați pe baza performanțelor lor, nu pe baza zgomotelor pe care le generează în facultate și în afara ei. Înțeleg că sunteți într-o etapă de penurie evenimențială și că doriți să faceți dintr-un fapt divers o mare problemă. Acesta este nivelul, din păcate.
Marian Petcu, profesor:
Momoc: Nu au existat petiții până acum
Antonio Momoc e decan al FJSC din 2020, dar predă în facultate din 2002. Adică a lucrat cu Petcu în aceeași instituție 21 de ani. Îi știe stilul de predare, însă îl consideră un „stil didactic cunoscut, pe care fiecare generație îl interpretează diferit”.
„Multora dintre studenți nu li s-a părut inadecvat, ba mai mult, l-au apreciat”. În plus, nu au existat, spune Momoc, „sesizări scrise, petiții sau reclamații până la acest moment”.
Antonio Momoc, decan la Jurnalism: „Poate că trebuia să iau mai repede pulsul, să-i încurajez mai rapid pe studenți să vină în primul rând spre Decanat și nu spre rector și presă”. Foto: fjsc.unibuc.ro.
De-a lungul timpului, din FJSC nu au lipsit conflictele. O spun profesorii, membri ai Universității sau studenții care au vorbit deseori despre cum facultatea te pregătește insuficient, despre cum materia e învechită, la fel și tehnologia. Au existat inclusiv plângeri despre alți profesori.
Într-un articol, o studentă spune că, pe vremea când era asistent universitar, Horea Bădău le impunea studenților să învețe după un manual creat de el, deși informația nu mai era actuală. Tot ea a scris și că ar vrea ca decanul să ia în considerare „acuzațiile de hărțuire aduse de studentele dumnealui”. (Conform site-ului facultății, Bădău este în concediu fără plată.)
Demisia Anamariei Nicola, fostul decan
În 2019, lectorul universitar Anamaria Nicola își anunța pe Facebook demisia din funcția de decan, după un an de mandat. A dat de înțeles că s-a lovit de rezistență în încercarea de a face lucrurile altfel. „Sistemul nu este încă pregătit pentru oameni care vor să facă şi nu să fie sau să aibă. A fost o experienţă din care plec cu capul sus, ştiind că am făcut mult mai multe decât credeau unii că se poate”. (Recent a scris pe Facebook că pleacă de tot de la FJSC.)
Ovidiu Vanghele, jurnalist de investigație și profesor colaborator la FJSC, a intervenit în discuțiile din primăvară cu o postare în care a vorbit despre o serie de nereguli ale profesorilor din facultate, inclusiv ale prodecanului Dan Podaru, care este și consilier la PNL Sector 1.
<strong>Vanghele a fost apoi reclamat la Comisia de Etică de un membru PNL </strong><a href=”https://www.facebook.com/ovidiu.vanghele/posts/pfbid02t9kWayysxeGqJ1EsQEMPTgWL3mGRaiCGccC5t7cChTQD3tpMYneUdu8X9ziAbBLPl” target=”_blank” rel=”noreferrer noopener”><strong>și și-a dat demisia</strong></a><strong> în aceeași zi, scriind: „Astfel, comisia de etică închide cazul Vanghele și e obligată să se ocupe de cazul Petcu, fără miau-miau și whatabout”. </strong>
Fierberi interne
Luna trecută, Vanghele a publicat o investigație în care a arătat că Podaru semnează contracte între facultate și apropiați din PNL, dar și că la identitatea site-ului au lucrat studenți cărora nu li s-a creditat munca.
În FJSC par să fie continuu tensiuni. În primul rând, între cele două departamente: jurnalism și comunicare. De câteva luni, profesorii din Departamentul de Jurnalism nu mai participă la întâlnirile Consiliului Facultății, pentru că, spun ei, propunerile lor nu trec niciodată la vot. Așa că se limitează la a vota pe e-mail decizii care țin de admitere, licență sau alte chestiuni administrative.
Ceea ce spunem noi nu contează. Sunt situații în care oamenii, după patru ore, încep să urle unii la ceilalți.
Raluca Radu, directoarea Departamentului de Jurnalism.
S-a ajuns până la o întâlnire deschisă a Consiliului Facultății, convocată de rectorul Universității din București. Conform mai multor martori prezenți, rectorul a cerut demisia prodecanului Dan Podaru și i-a îndemnat pe profesori să răspundă prin ridicare de mână dacă nu vor să îl demită pe decan. (Conform regulamentelor, prorectorul îl poate demite doar pe decan.) Cei prezenți spun că nimeni nu a ridicat mâna, iar decanul și prodecanul nu au spus nimic.
Reacția Universității
În următoarele șapte luni vor fi alegeri la nivelul Universității și Facultății. Inclusiv un concurs pentru postul de decan. Momoc spune că nu a luat încă o decizie dacă va mai candida sau nu în 2024.
„Domnul rector speră ca, pe termen mediu, odată cu alegerile din toamnă, cu concursul pentru postul de nou decan din ianuarie, să fie alese persoane în funcțiile de conducere la toate nivelurile care să fie mai deschise spre colaborare și interese comune decât spre confruntare și conflict”, spune Bogdan Oprea, purtător de cuvânt al Universității București și lector universitar la FJSC. Asta și pentru că, spune Oprea, „rectorul consideră FJSC facultatea cu cele mai mari tensiuni la nivelul Universității din București”.
Cum s-au poziționat decanul Momoc și directoarea Radu
În scandalul Petcu, Momoc s-a poziționat mereu la mijloc, spunând că înțelege ce spun studenții și e de acord cu ei, în același timp în care crede că Petcu nu folosea acest limbaj cu rea intenție. „Știu și eu, ca toți ceilalți, că profesorul glumea într-un anumit stil. Există în rândul studenților un tip de neacceptare a unor adresări care sunt considerate inadecvate și din punctul ăsta de vedere studenții au dreptate”.
Însă, în perioada asta, studenții susțin că s-au simțit singuri: „Să ne susțină (conducerea) ar fi însemnat să recunoască că știu care e comportamentul, cum vorbește, că n-au făcut nimic până acum”, spune Roxana. Și-ar fi dorit să existe măcar o discuție în care profesorului să i se atragă atenția că a avut un comportament nepotrivit: „Nu cum am auzit că i-au spus «băi, dar ce le-ai făcut, că uite ce-au postat pe Facebook despre tine»”.
Schimbarea generațională: „De la a râde împreună cu cineva, cu domnul Petcu, la a simți că se râde de ei”
Uitându-se în urmă la ce s-a întâmplat, Raluca Radu, directoarea departamentului, spune că scandalul a fost unul excesiv și dă vina pe o schimbare generațională: „Generațiile de studenți au avut o tranziție de la a râde împreună cu cineva, cu domnul Petcu, la a simți că se râde de ei”. Crede că, înainte de pandemie, studenții aveau alte modalități care îi ajutau să echilibreze ce li se întâmpla.
„Te întâlneai cu prietenii, te duceai la o petrecere. Dacă stai acasă și interacțiunea cu lumea este prin intermediul ecranului, totul devine mai important”, spune Radu. „În sensul ăsta, poate că acum generațiile sunt mai atente la nuanțe la care generațiile din trecut nu erau”.
Studenții: Nu e vorba despre asta
Andra, David și Roxana spun însă că nu e vorba despre asta. Ci despre o relație student-profesor bazată pe respect și pe un mediu în care poți pune întrebări fără teama de a fi judecat. „Avem profesori care au ajuns să îmi dea încredere că pot să fac lucruri”, spune Andra.
„Nu ar trebui să stai cu frică că dacă îl întrebi pe domnul Petcu ceva o să zică că de proastă ce ești l-ai întrebat, că de ce nu știai răspunsul dinainte sau de ce nu știai răspunsul pe care ți l-ar fi dat el oricum?”. La fel ar trebui să se întâmple și atunci când nu dai o temă, crede David: „Să-ți scadă un punct că ai dat mai târziu și aia e, că oameni suntem”.
„[Petcu] întreabă niște chestii și așteaptă răspuns de la noi doar ca să ne arate cât de proști suntem” spune David Burlaca. Foto: arhiva personală.
Cum își apără studenți și foști studenți profesorul
Grupul „Tăntălăii domnului Petcu, alături de profesorul lor” a apărut încă din primele zile ale conflictului. Alex Badea, absolvent FJSC în 2012 și cel care a creat grupul, consideră că acuzațiile care i se aduc lui Marian Petcu sunt nefondate.
Badea spune că venea la cursurile lui Petcu „de drag”. „Aici includem și aceste cuvinte mai puțin frumoase pe care le folosea”, adaugă el, mai ales că profesorul nu se adresa așa unui student anume, ci întregii săli: „Nu îl ridica pe unul în picioare să îi zică «tu ești prost»”.
Pentru Badea, scopul limbajului era mai degrabă să le atragă atenția. „Nu cred că ne considera proști în adevăratul sens al cuvântului. Ne considera mici, boboci în partea comunicării și în jurnalism. Îți dai seama că încearcă să-ți fie părinte un pic, un dascăl aparte”.
Înțelege că oamenii nu sunt la fel și pot percepe diferit același limbaj – „Nu e OK să vorbim agresiv, să jignim. Și pot înțelege că sunt persoane care se simt afectate” -, însă simte și că tinerii din ziua de azi sunt mai sensibili „pentru că, social, au mai multe sarcini de făcut. E mai greu să fii copil în ziua de azi”.
Badea crede că fiecare dintre noi ar trebui „să ne știm valoarea și să înțelegem că un om care ne spune că suntem urâți, proști nu are dreptate”.
Roxana vede altfel situația. Să nu accepți un astfel de comportament nu e semn de sensibilitate, ci de curaj, pentru că nu îi mai lași pe ceilalți să îți încalce granițele. „Era limita noastră. Nu ne faci proști la cursuri”, spune Roxana.
„Ne zicea să ne cumpărăm două oi și o capră, că n-o să ajungem să facem mai mult”
Când spui asta, te joci, fără să vrei, cu nesiguranțele oamenilor. „Încă ești în căutarea drumului perfect și vine să zică că tot nu o să faci nimic cu viața ta, mai bine îți iei două capre, că mai mult de atât nu cred că duci”.
Ce se întâmplă acum la FJSC
Marian Petcu și-a continuat cursurile până la finalul semestrului, însă a adus invitați. „A fost o soluție elegantă”, spune Radu. Un mod în care cursurile au continuat să aibă loc. Studenții spun că le-ar fi plăcut să aibă o conversație și să nu ignore elefantul din cameră: „Dacă de drag ai făcut asta”, spune Andra, „hai și întreabă-ne, «chiar v-ați simțit lezați de limbajul meu? Explicați-mi de ce»”. Nici răspunsul Comisiei de Etică, menit să facă lumină, nu a ajutat.
Punctul de vedere al Comisiei de Etică. Foto: unibuc.ro.
Studenții spun că așteptau o hotărâre și au primit un punct de vedere: „Comisia de Etică constată că metoda de comunicare a domnului profesor, deși avea la bază intenția didactică onestă de a stimula învățarea, nu a fost percepută de studenți ca fiind adecvată ceea ce, în mod evident, presupune în viitor din partea domnului profesor universitar o reevaluare și corectare a acesteia”.
<strong>Comisia recomandă ca, pe viitor, astfel de situații să fie rezolvate în interiorul facultății sau al universității „înainte de a merge mai departe cu acțiunile dorite (presă, judecătorie)”.</strong>
Roxana și Andra și-ar fi dorit ca Petcu să primească măcar un avertisment scris, prima sancțiune care se aplică în cazul nerespectării eticii și a integrității universitare. „Te dezamăgește de nu-ți mai vine nici să mergi la facultate”, spune Roxana.
Cum se derulează lucrurile
Comisia de Etică este o structură a Universității al cărei scop este să „analizeze și să soluționeze abaterile de la etica universitară”. Adică insulta verbală sau scrisă, abuzul de putere, hărțuirea sau discriminarea.
Conform regulamentului comisiei, procedura de soluționare a unei sesizări include „adoptarea unei hotărâri” și comunicarea ei în cel mult două zile de la redactare. Sigur că poate emite și un punct de vedere „în legătură cu chestiuni ce țin de etica și integritatea academică”, dar asta nu exclude prima parte a procesului.
Când vine vorba de sancțiuni, conform regulamentului, ele sunt propuse doar atunci când faptele sunt considerate „neechivoc” drept unele care încalcă Codul de Etică.
Iar asta pentru că sancțiunile pot fi retragerea titlului de doctor, suspendarea pe o perioadă de la 1 la 10 ani, destituirea din funcția de conducere sau desfacerea contractului de muncă. Nimeni nu vrea să se ajungă aici. (Pentru documentarea acestui text am vrut să înțeleg mai bine cum funcționează Comisia de Etică, așa că am contactat și președintele, și cei doi vicepreședinți, însă nu mi-au răspuns.)
Promisiunile decanului Momoc
În viitor, Radu și-ar dori ca facultatea să treacă printr-o schimbare a culturii organizaționale. „E ceva care merge mai sus de regulamente: cum interacționează oamenii între ei? Care este interesul comun? Care sunt interesele private și cum sunt puse în acord cu interesul comun?”. Tot ce speră e că, dacă continuă să tragă semnale de alarmă, lucrurile se vor schimba.
Momoc promite să îmbunătățească relația pe care facultatea o are cu studenții, dar și relațiile între cadrele didactice. Pentru început, spune că a creat o serie de ședințe comune între directoarele celor două departamente și cei doi prodecani, „astfel încât să existe o mai bună comunicare internă”.
Pentru studenți, le va propune colegilor ca aceștia să fie implicați și în ședințele departamentelor, nu doar în cele ale Consiliului, pentru a lua parte la mai multe decizii. Spune, de asemenea, că nu știe dacă va mai candida pentru postul de decan.
Roxana, Andreea și David spun că, deși nu au obținut neapărat ce și-au dorit, văd ce au trăit tot ca pe o victorie, pentru că au fost un exemplu pentru alții. „E nevoie și de lucruri de genul ăsta în viață”, spune Roxana. A simțit că a meritat când, la un eveniment, a venit o doamnă și le-a spus: „Vă știu de pe internet, v-am dat exemplu la toți studenții, tinerii, elevii cu care am mai vorbit”.
Dar este acesta un scandal exagerat? Pot cuvintele pe care le folosește un profesor să facă rău studenților? Sunt adresări precum „proști” sau „tăntălăi” un abuz verbal sau o exprimare a sensibilității excesive a noilor generații? Continuarea în Libertatea, în zilele următoare.
