„Cu toate aceste probleme se confruntă zi de zi orice gravidă în România. Pentru femeile refugiate au avut un impact și mai grav”, spune Irina Mateescu, vicepreședinta Asociației Moașelor Independente. ONG-ul a strâns mărturiile a peste 60 de refugiate care au născut în spitale publice de la noi.
„Unul dintre medici s-a apropiat de mine. Avea vreo 2 metri înălțime și umeri lați. Medicul de gardă a spus că este un coleg și că va ajuta. După puțin timp, acel doctor coleg s-a lăsat cu coatele și cu toată greutatea pe burta mea și a început să pună presiune. Am simțit cum mi se strivesc coastele pe masa de nașteri. Am țipat să mă lase să mă ridic și că mă doare”, a povestit una dintre femeile refugiate din Ucraina care au născut în România, într-un spital de stat.
Reprezintă una dintre cele peste 60 de mărturii adunate de Asociația Moașelor Independente, ONG din București care, între altele, sprijină prin servicii de sănătate mame, nou-născuți și femei însărcinate. Pe refugiatele din țara vecină, de pildă, le ajută să navigheze prin sistemul medical de la noi.
„Dr. X avea o figură speriată…”
„Imediat am simțit o durere ascuțită foarte puternică în partea stângă, care a coborât puternic pe picior, iar după aceea nu am mai avut contracții. Dr. X avea o figură speriată și a spus că trebuie făcută cezariană. M-au ajutat să mă ridic, m-au pus pe un scaun și m-au dus în sala de operație. Mi-au dat ceva de semnat. Când am întrebat ce semnez, mi-au spus că va fi anestezie generală, pentru că este necesară rapid. M-am trezit în sala de terapie intensivă”, a mai precizat mama respectivă despre ziua în care a născut.
Dintre cele 64 de ucrainene care au povestit despre experiența lor în spitalele publice din România, 58 au născut în instituții din București, două în Iași și câte una în Constanța, Brașov, Galați și Alexandria. 34 de copii au venit pe lume prin cezariană, iar ceilalți 30 pe cale naturală, în perioada mai 2022 – iulie 2023. O gravidă în luna a noua s-a dus cu autobuzul în Ucraina, să nască acolo, transmite ONG-ul.
„Au luat imediat copilul și nu l-au lăsat să stea cu mine nicio clipă”
Toate refugiatele au spus că nu li s-a permis să aibă alături un membru al familiei sau un translator, mai transmite Asociația Moașelor Independente. „Nu aveam voie să am pe nimeni cu mine, nici măcar pentru traducere. Soțul meu nu a avut voie în maternitate”, a povestit o altă femeie.
Nou-născuții au fost separați de mame după naștere chiar și peste 24 de ore, potrivit asociației, în ciuda recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății. Agenția ONU susține contactul neîntrerupt între cei doi, astfel încât copilul să pornească în viață cu o stare de sănătate cât mai bună.
„Am fost șocată că au luat imediat copilul și nu l-au lăsat să stea cu mine nicio clipă. L-au adus după o zi și jumătate”, a spus o mamă.
Printre problemele semnalate de femeile din Ucraina au mai fost următoarele: spitalele au refuzat ca acestea să primească vizite din partea familiei după naștere; lipsa sprijinului pentru inițierea alăptării și lipsa explicațiilor din partea medicilor privind decizia de-a finaliza sau de-a programa nașterea prin cezariană.
„Cu toate aceste probleme se confruntă zi de zi orice gravidă în România. Sunt probleme care există de ani de zile, s-au amplificat în ultimii ani, iar pentru femeile refugiate au avut un impact și mai grav. (…) În ultimii ani, rata de mortalitate maternă a crescut, ajungând de peste trei ori mai mare decât media europeană”, spune Irina Mateescu, vicepreședinta Asociației Moașelor Independente.
„Am luat o infecție printr-un cateter urinar”
„După cezariana din România, am vrut să fug din spital a doua zi după operație”, a spus o altă mamă.
Mai multe femei s-au plâns de felul în care s-au comportat cu ele asistentele și medicii.
„Atitudinea a fost diferită din cauza faptului că eram ucraineană. Am fost externată foarte devreme, deși copilul avea icter. Copilul nu a fost pus sub lampă”, a povestit cineva.
O altă mamă a vorbit despre infecția cu care s-a ales în urma spitalizării. „Noaptea, cadrele medicale nu intrau în secția noastră, iar noi, femeile în travaliu, zăceam cu medicamentele terminate în perfuzie. Am luat o infecție printr-un cateter urinar”.
