Ne despărțim de Ilie Șerbănescu, un prieten, un ziarist liber, lucid și cu minte de economist cum nu prea au mai fost în ultima vreme. Ilie a venit în presa postdecembristă cu teoria coloniei. Azi, nu se mai îndoiesc de ea decît proștii și stipendiații agențiilor străine. Aderarea României la marile blocuri economico-politico-militare aduce cu sine o pierdere a controlului asupra pieței românești, asupra resurselor și, implicit, asupra independenței și suveranității României.
L-am cunoscut abia cu prilejul ofertei de a lucra împreună la revista Expres. Fără să avem nici un fel de legătură, i-am propus să preia postul de redactor-șef. A acceptat fără să negocieze. A doua zi, am primit o invitație la o cafea de la un mahăr al acelor zile. Mi-a propus să-l dau afară. De ce? Nu pot să-ți spun, a zis el. Dar a promis că plătește o sumă importantă, plus salariul pe un an pentru un alt redactor-șef pe care pot să-l aleg din presa vremii. Am refuzat, iar mahărul mi-a zis că din acel moment intrăm într-un război pe viață și pe moarte. I-am răspuns că mi se pare mai demn să apăr un ziarist decît să vînd un om pe care nu-l cunosc.
Așa am rămas alături de Ilie Șerbănescu cu sentimentul că trebuie să-l apăr de un pericol nevăzut. Nici azi nu știu care a fost cauza acelei încercări de răzbunare. Ilie Șerbănescu era un om cordial și de o bunătate rară, modest și generos pînă cînd se apropia de limita unui compromis de idei. Acolo zicea „Stop!”, urmat de un „Lasă-mă, domnule!”. Pleca și evita scandalul, alegînd să mai vorbească singur preț de cîteva secunde, cel mult un minut. Vorbea singur la fereastra deschisă ca să-și încheie gîndul. Cîțiva ani, cît am condus împreună revista Expres, Ilie Șerbănescu a ținut busola și a fost un veritabil profesor de jurnalistică pentru cei care își începeau cariera în redacția săptămînalului.
Un număr important de jurnaliști din presa de azi se poate lăuda că i-au fost alături și au învățat meserie și rectitudine de la el. După Expres, pentru o vreme, Ilie Șerbănescu a fost ministrul Reformei în guvernul Victor Ciorbea. Nu s-a simțit la locul lui și nici nu a lăsat o îndoială în urma sa. Acum, la plecare, știind bine prin ce a trecut, aș putea depune mărturie pentru el. Fără să ezit, scriu că Ilie Șerbănescu a fost un ministru curat. Si un analist economic curajos. Nu s-a plecat și nu s-a căciulit în fața intereselor străine și ale marilor grupuri economice venite în marș forțat în țara noastră.
Spre deosebire de cei care acuză corupția, Ilie făcea întotdeauna trimitere la marii corupători din multinaționale care au predat compatrioților noștri din politică primele lecții practice de corupție.
Poate de aceea s-au găsit unii care, la ceasul de adio, dar departe de căpătîiul său, să spună că a fost un „conspiraționist”. Adică a avut un „discurs conspiraționist” folosit de ”partide și candidații de extremă pentru a-și fundamenta pozițiile anti-europene și anti-NATO”.
„Conspiraționist” este un cuvînt care nu apere în DEX. Doar „conspirație” există. Reproduc măcar pentru jurnaliști semnificațiile principale ale cuvîntului atît de vînturat pe site-uri și televiziuni.
CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiune s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.
conspirație sf [At: GHICA, S. 119 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr conspiration, lat conspiratio, -onis] Acțiune secretă și ilegală îndreptată împotriva conducătorilor statului sau a ordinii publice Si: complot, conjurație, conspirare, uneltire.
CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiune s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.
CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală împotriva ordinei publice, împotriva statului sau a conducătorilor lui; complot, conjurație. N-aș vrea să dăm acestei întîlniri… înfățișarea unei conspirații. C. PETRESCU, Î. II 105. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) conspirațiune (CARAGIALE, O. II 85) s. f.
Or, regretatul Ilie Șerbănescu, om cu școală și cu credință în Dumnezeu, n-a fost un conspirator și n-a conspirat nimic. Pur și simplu a descris în cuvinte simple și clare un fenomen de preluare a valorilor economiei românești și a resurselor, formulînd cu precizie o identitate și o adresă clară a beneficiarilor.
Cît privește propoziția deranjantă pentru putere și interesați și răcoritoare și dreaptă pentru cetățean (România este o colonie modernă) nu rămîne decît să demonstrăm contrariul.
Ilie Șerbănescu s-a străduit să ne deschidă ochii!
The post Ilie Șerbănescu – teoreticianul „coloniei” appeared first on Cotidianul RO.
