„Înconjurat de inamici”, un soldat ucrainean și-a sunat comandantul și i-a cerut să bombardeze locul unde se află. Ce a urmat

Serhii este infanterist în Brigada 80 de asalt aerian. El s-a alăturat armatei ucrainene la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, părăsind Finlanda, unde locuia și lucra de 10 ani. În urmă cu o lună, pe 27 octombrie, el și colegii săi au primit o misiune grea: să țină tranșeele de pe linia frontului de est, la periferia orașului Bahmut. Aici, avea să se confrunte cu una din cele mai grele decizii din viața sa, relatează CNN.

Misiunea trebuia să dureze trei zile, dar s-a extins pe două săptămâni, după ce unitatea a fost blocată de focul inamicului. Pentru unii dintre soldați a fost ultima misiune pe care au văzut-o vreodată.

Unitatea fusese bombardată constant timp de câteva zile, când un mortier a explodat în apropierea adăpostului în care se aflau Serhii și alți doi bărbați.

„Am fost cu toții răniți. Am fost rănit la ambele picioare și le-am atins imediat pentru a verifica dacă mai erau acolo”, își amintește Serhii.

Ceilalți doi soldați aveau picioarele rupte și răni la nivelul feței. Erau într-o stare mai gravă decât el, așa că atunci când echipa de evacuare a sosit, Serhii a insistat să fie evacuați întâi ceilalți bărbați.

El urma să fie evacuat cu următorea ocazie, dar această oportunitate nu a venit niciodată. Ori de câte ori soseau alte unități, bombardamentul rusesc constant le bloca drumul și nu puteau ajunge la Serhii.

Mai multe echipe de evacuare au încercat să ajungă la Serhii în următoarele două săptămâni, dar niciuna nu a putut trece și unele au murit încercând.

„Am fost sub focul constant al inamicului. Inamicul părea să ne caute slăbiciunile sau să ne testeze rezistența”, povestește el.

Cu Serhii blocat în șanțul său, comandantul său a folosit o dronă pentru a-i trimite lucruri esențiale, cum ar fi apă, calmante, batoane de ciocolată și chiar țigări.

„Apa a fost o mare problemă pentru că, mai întâi, drona nu putea ridica sticle mari de apă. Așa că drona a aruncat sticle mici învelite în hârtie și bandă adezivă, dar nu orice sticlă a rezistat căderii și multe s-au spart. Am apreciat fiecare înghițitură de apă”, a spus Serhii.

În același timp, dronele rusești vizau adăpostul. Una dintre ele a aruncat o grenadă chiar lângă Serhii, căruia i s-a alăturat între timp un alt soldat ucrainean care a fost rupt de unitatea sa în urma bombardamentelor.

„A explodat lângă spatele celuilalt soldat și la jumătate de metru de mine, lângă picioarele mele. Am fost răniți, dar norocoși să supraviețuim. A fost posibil să se evacueze doar un soldat grav rănit. Așa că în acel moment mi-am dat seama că sunt singur”, explică el.

Înconjurat de inamic

În următoarele trei zile, Serhii s-a ascuns în adăpostul său înconjurat de inamic. În fiecare oră, trupele ruse se apropiau din ce în ce mai mult de poziția lui. Le auzea vocile și le cunoștea planul. Crezând că nu va supraviețui, Serhii l-a contactat pe comandantul său prin radio și i-a șoptit coordonatele inamicului. Practic, le-a dat coordonatele zonei în care se afla și el știind că putea fi ucis.

Datorită lui Serhii, artileria ucraineană a efectuat mai multe lovituri precise, dar mai mulți soldați ruși au continuat să ia poziții în jurul lui.

„Am fost înconjurat de dușmani”, a explicat Serhii. „Când nu m-au putut auzi, am șoptit din nou coordonatele la radio și artileria noastră a tras în ei”.

A fost și un moment în care Serhii a crezut că totul s-a sfârșit pentru el: un soldat rus a intrat în adăpostul lui. Soldatul l-a întrebat pe Serhii de unde este și el i-a răspuns în rusă că a avut o comoție și a cerut apă. Soldatul rus nu i-a dat apă, ci s-a târât afară din șanț, aparent fără să-și fi dat seama că Serhii era ucrainean.

„Încă nu pot înțelege cum nu și-a dat seama că sunt din forțele armate ucrainene. Purtam o uniformă ucraineană. Pantalonii mei erau în pixeli. Da, erau murdari. Dar era evident că cizmele erau ucrainene”, spune Serhii.

Cum toate tentativele de evacuare a lui Serhii au fost epuizate, comandantul i-a transmis în cele din urmă că singura cale de ieșire era să se târască și să se roage să nu fie văzut

„A trebuit să mă târesc prin șanțul unde se aflau rușii. Ținând radioul în mâna stângă, pe genunchi, am început să mă târăsc. Am dat peste un fir de tracțiune cu o grenadă pe el. L-am auzit pe comandant la radio contactându-mă, dar nu l-am putut contacta eu însumi. Bateria era aproape descărcată. Comandantul a strigat la mine să mă mut. Astfel, într-un final, am ajuns la pozițiile ucrainene”, povestește soldatul.

De două săptămâni se reface într-un spital, gândindu-se cum s-a confruntat cu frigul și apa care inunda adăpostul la fiecare ploaie. În timp ce își dezvăluie povestea pentru CNN, Serhii insistă că nu vede nimic eroic în acțiunile sale.

„Ar trebui să vezi ce fac băieții noștri în prima linie. Cum luptă, evacuează și își salvează oameni. Băieții noștri plătesc un preț foarte mare. Ei plătesc cu sângele lor. Tot ce vreau este să merg la pescuit cu prietenii mei, să beau niște beri și să stau în tăcere”, încheie el.