Una dintre cele mai grele anchete instrumentate de Poliția București după 1989 vizează uciderea prin împușcare în iulie 1998 a unui afacerist pe nume Mihai Ionescu, cunoscut în mediul infracțional al vremii sub numele „Mișu Țiganu”. Suspectul asasinatului, care ar fi fost comandat de mafia italiană, este un alt interlop numit Alexandru Găină, trimis în judecată abia în 2017 și achitat după alți șase ani. Cu toate acestea, acuzarea a contestat sentința, iar procesul continuă și în 2024.
Alexandru Constantin Găină (50 de ani) este așteptat în instanță din nou pe 5 aprilie 2024. Atunci este programat al 12-lea termen al apelului declarat de procurori împotriva hotărârii de achitare care-l vizează, pronunțată de Tribunalul București pe data de 13 martie 2023.
Acuzatul, suspect principal și unic în ceea ce a intrat în analele Poliției Române drept „crima de pe strada Mieilor”, este fiul unui fost șef al serviciului secret al MAI. A fost trimis în judecată abia în anul 2017 cu privire la asasinatul pe care l-ar fi comis în 1998.
Alexandru Constantin Găină
Libertatea a consultat motivarea achitării lui Alexandru Găină pentru a reface firul epic al crimei pe care anchetatorii „l-au deșirat” vreme de două decenii. La final, povestea arată și mai încurcată decât la început.
Din documentul citat rezultă că, în seara zilei de 15 iulie 1998, la ora 22.30, afaceristul Mihai Ionescu era împușcat de aproape, prin geamul portierei autoturismului Jeep Grand Cherokee, în timp ce încerca să intre în curtea vilei sale, situată pe strada Mieilor, la numărul 2, într-o zonă semicentrală a Bucureștiului.
Mașina omului de afaceri Mihai Ionescu | Foto: ȘtirileProTV
Autorul asasinatului a tras trei focuri asupra lui Mihai Ionescu, dintre care primul l-a rănit superficial în umăr. Următoarele însă i-au atins plămânii, rinichii și ficatul.
Criminalul a folosit un pistol care n-a fost găsit niciodată, ancheta stabilind că arma ar putea fi „în mod rezonabil” un pistol Carpați model 1974, calibrul 7,65 mm.
Asasinul, care purta o șapcă cu cozorocul tras pe ochi, a dispărut în viteză cu un autoturism marca Mercedes de culoare închisă, fiind văzut de trei tineri, pe care era să-i lovească în timp ce părăsea locul faptei.
Alți martori, dintre vecinii lui Ionescu, n-au putut relata prea multe amănunte cu privire la fizionomia, îmbrăcămintea sau mașina celui care a tras cu pistolul.
Afaceristul a murit câteva ore mai târziu la Spitalul Floreasca, fiind inconștient de la momentul atacului până la deces.
Un fost securist care „i-a țepuit pe broscari”
Mihai Ionescu (mort împușcat la vârsta de 48 de ani) fusese angajat al Ministerului comunist de Interne. Era fostul ginere al lui Constantin Dăscălescu, prim-ministrul României în dictatura comunistă. Fusese şi informator al Direcției de Informații Externe (DIE), iar în 1980, în timp ce era reprezentantul unei firme italiene în România, el ar fi fost recrutat de o subunitate de contraspionaj economic, se precizează în cartea „Servicii secrete străine” (M. Ureche și A. Rogojan). A fost deconspirat şi condamnat atunci la 6 ani de închisoare.
La scurt timp de la Revoluție, devenise un prosper om de afaceri cu puternice legături în lumea interlopă din Capitală, apropiat al celebrului Fane Căpățână.
Atât de mulți bani făcuse Mihai Ionescu în câțiva ani de capitalism, încât își închiriase un spațiu la Hotel Intercontinental, pe care îl folosea pe post de birou. Vila în care stătea, pe strada Mieilor nr. 2, i-ar fi aparținut lui Fane Căpățână, arată surse apropiate anchetei.
Mihai Ionescu avea obiceiul de a împrumuta sume de bani de ordinul zecilor de mii de dolari până la sute de mii de dolari, iar creditorilor le percepea dobânzi cuprinse între 10% și 100%. Cămătar vorace fiind, lui Mihai Ionescu i se spunea pe stradă „Mișu Țiganu”.
Obișnuia să trimită recuperatori violenți după „clienții” care nu mai voiau sau nu mai puteau să-i restituie banii împrumutați. Au existat situații în care Mișu Țiganu vindea autoturismele sau terenurile cu care creditorii garantau împrumuturile, apoi îi căuta pentru restul datoriei.
Martorii au arătat că victima avea legături cu cetățeni italieni, printre care și cu unul pe nume Eliani Santolo, căruia i se adresa cu apelativul „comendatore” și care investise în una dintre firmele lui Mihai Ionescu. Cu câteva ore înainte să fie asasinat, Ionescu purtase o conversație telefonică cu unul dintre italieni, identificat în timpul anchetei cu un singur nume – Manfredini.
Unul dintre martorii audiați în anul 1999 a relatat că relația lui Mihai Ionescu cu italienii se deteriorase în perioada premergătoare asasinatului, deoarece cămătarul român i-ar fi înșelat pe partenerii lui cu 600.000 de dolari. Printre cei țepuiți de Ionescu se număra și „fratele șefului Mafiei din Italia”.
Într-o interceptare telefonică aflată la dosar, un martor se referă la faptul că Mihai Ionescu „a dat o ţeapă de vreun milion şi ceva la nişte broscari” şi că această împrejurare ar fi condus la executarea victimei. „Ăia umblă cu trancanu’ (revolver – nota procurorilor) la brâu şi la piaţă”.
Mihai Ionescu. Foto: miscareaderezistenta.ro
Alexandru Găină, beizadeaua drogată a unui colonel DIPI
Alexandru Constantin Găină a devenit abia în anul 2002 principalul suspect al asasinatului de pe strada Mieilor, comis în iulie 1998 împotriva afaceristului Mihai Ionescu.
Tatăl lui Alexandru Găină era colonelul Constantin Găină, șef în Direcția Informații și Protecție Internă (DIPI), care s-a pensionat în 2007 și a murit apoi la scurt timp. Fiul, un soi de beizadea din anii ʼ90, era cunoscut ca fiind consumator de droguri și hoț de mașini de lux.
Declarația care l-a incriminat pe Alexandru Găină a venit de la un fost partener de infracțiuni al lui Găină, care a rămas până acum martor cu identitate protejată. Alexandru Găină era de mult timp în vizorul Poliției și al Procuraturii, fiind cercetat și apoi condamnat la începutul anilor 2000 pentru trafic de droguri, viol și furturi de mașini.
Martorul protejat a relatat că la jumătatea anilor ‘90, Alexandru Constantin Găină era un infractor care, asemenea victimei, avea legături cu interlopii italieni veniți să facă afaceri în România:
„În cursul anului 1998, (Găină Constantin Alexandru – n.r.) folosea un apartament situat într-o vilă (…) aflată la o distanţă de aproximativ 200 de metri de Ambasada Turciei, pus la dispoziţia acestuia de cetăţeanul italian aflat în anturajul inculpatului, care avea exclusivitatea în România pentru importul băuturilor Cinzano și Martini. În acest apartament, inculpatul ar fi mers cu concubinele sale.
În prima parte a anului 1998 (Găină Constantin Alexandru – n.r.) i-a spus martorului că cineva i-a propus să omoare o persoană în schimbul sumei de 10.000-12.000 de dolari (USD) şi l-a întrebat dacă ar fi interesat să participe la comiterea faptei, martorul răspunzând că nu.
Martorul a mai susţinut că în anul 1998 (Găină Constantin Alexandru – n.r.) avea un pistol marca Carpaţi de calibru 7,65 mm, iar ulterior, în anul 2000, avea un pistol de calibru 5,6 mm cu amortizor, confecţionat artizanal. A susţinut totodată că inculpatul era înarmat în permanenţă, deoarece, fiind consumator şi traficant de droguri, avea numeroase conflicte cu persoanele din acest mediu.
Cu referire la pistolul Carpaţi, a susţinut că anterior comiterii faptei (Găină Constantin Alexandru – n.r.) i-a spus că vrea să facă rost de un alt pistol, întrucât îi era teamă că modelul Carpaţi ar putea să se blocheze în cazul în care l-ar folosi. Cu câteva zile înainte de comiterea faptei (Găină Constantin Alexandru – n.r.) a venit la locuinţa martorului (…) şi l-a întrebat dacă ştie pe cineva de la care ar putea face rost de un pistol mai performant, fără a-i spune că îi trebuie un pistol pentru a comite un omor.
Martorul i-a spus inculpatului că deţine un pistol cu gaze, iar inculpatul l-a întrebat dacă poate fi modificat. Din discuţia cu (Găină Constantin Alexandru – n.r.), martorul a tras concluzia că acesta nu dorea procurarea unui pistol de la o persoană necunoscută.
După câteva zile de la discuţia anterior menţionată, martorul a aflat din presă despre uciderea lui (Ionescu Mihai – n.r.), unde se preciza că autorul folosise un autoturism marca Mercedes de culoare neagră cu numere de (Germania – n.r.) şi erau vehiculate numele unor cetăţeni italieni ca posibili instigatori sau autori ai faptei. Unul dintre aceste nume era o persoană din anturajul lui (Găină Constantin Alexandru – n.r.).
Martorul a vorbit cu (Găină Constantin Alexandru – n.r.) şi i-a spus „Ai făcut-o? Nu te-ai putut abţine!”, acesta răspunzându-i „Da, vorbim noi”, în sensul că nici nu a confirmat, nici nu a infirmat comiterea faptei.
A mai precizat că, ulterior, a avut o discuţie cu (Găină Constantin Alexandru – n.r.) din care a înţeles că acestuia îi era teamă să nu fie recunoscut de mai mulţi puşti/copii care se aflau la cabina telefonică din apropierea locului faptei şi care-l văzuseră în zonă, fiind foarte aproape de a-i lovi pe aceştia cu maşina, după ce a fugit de la locul faptei. Aceasta, întrucât în acea perioadă era dat în urmărire generală şi fotografia lui fusese prezentată la emisiunea „Urmărire Generală”.
Într-o altă discuţie cu (Găină Constantin Alexandru – n.r.), acesta i-a spus că a strigat-o pe victimă pe nume înainte de a trage şi că i-a rămas întipărită în minte privirea victimei din acel moment.
(Găină Constantin Alexandru – n.r.) i-a spus că a tras direct în victimă, că la primul glonţ a ţintit spre inima victimei, însă aceasta s-a întors şi primul glonţ a lovit-o în umăr, precum şi că în total a executat trei focuri asupra victimei.
Cetăţenii italieni i-ar fi atras atenţia lui (Găină Constantin Alexandru – n.r.) că victima (Mihai Ionescu – n.r.) era foarte atentă, întrucât în trecut fusese poliţist sau „securist”. Mai susţine că informaţiile cu privire la victimă, respectiv orele la care venea acasă şi zonele pe care le frecventa i-au fost date inculpatului de (cetățeanul italian – n.r.) Azzano, iar înainte de comiterea faptei, (Găină Constantin Alexandru – n.r.) a supravegheat zona în care locuia victima”, se arată în motivarea instanței.
Motivarea achitării: „Prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată”
În motivarea hotărârii de achitare, judecătorul fondului reține că probele strânse de procurori în două decenii – mai ales că dosarul a stat vreo 12 ani în nelucrare – n-au aptitudinea de a răsturna prezumția de nevinovăție în cazul lui Alexandru Găină.
Anchetatorii n-au găsit niciodată arma crimei, iar mașina folosită de autor a fost dezmembrată bucată cu bucată. Oricum, martorii au relatat amănunte contradictorii cu privire la autoturismul folosit de criminal. Depozițiile arată că era vorba despre un Mercedes W124 model caroserie 300 E, de culoare închisă, despre care martorii spun că ar fi fost fie verde, fie albastru, cu geamuri fumurii sau transparente.
Mulți dintre martori au fost de negăsit, mai ales cei din rândurile italienilor. Alții și-au schimbat depozițiile pe parcursul anilor.
Cert este că Alexandru Găină era interlop în 1998, consumator de droguri, care deținea o armă. Avea legături, la fel ca victima, cu mafioții italieni. Mai departe, nu se poate afirma cu certitudine că el a comis crima, spune judecătorul.
Alexandru Găină a fost arestat în 2016 | Foto: Observator.tv
Principalul martor care îl incrimina pe Alexandru Găină și-a nuanțat și el depoziția pe parcursul procesului pe fond. În orice caz, declarațiile acestuia n-ar fi avut putere probatorie fără a se corobora cu alte probe și nu puteau atrage, prin ele însele, condamnarea lui Găină.
„În urma analizei globale a probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa apreciază că, deşi o parte din probele administrate (…) sunt de natură să confirme prin coroborarea acestora acuzaţia de omor reţinută în sarcina inculpatului (Găină Constantin Alexandru – n.r.), există o serie de neconcordanţe în probatoriul administrat, semnificative în concret, ce nu pot fi ignorate şi care în opinia tribunalului contribuie la neclintirea prezumţiei de nevinovăţie de care inculpatul beneficiază.
În concret, în ceea ce priveşte declaraţiile persoanelor audiate în cauză, instanţa apreciază că nu poate specula toate motivele pentru care martorii au declarat anumite aspecte pentru ca apoi să revină de la declaraţiile date în faza de urmărire penală.
Aceasta întrucât, raportat la împrejurarea că multe dintre declaraţiile luate martorilor au fost contradictorii – inclusiv cele date succesiv în faza cercetării judecătoreşti, după schimbarea completului de judecată -, s-ar ajunge la specularea întregii situaţii de fapt de către instanţa de judecată, ceea ce ar conduce la situaţia ca o soluţie de condamnare a inculpatului să fie bazată doar pe presupuneri, şi nu pe coroborare de probe.
Instanţa apreciază că prezenţa efectivă a inculpatului la locul comiterii faptei şi deţinerea de către acesta a unei arme similare celei folosite pentru a-l ucide pe (Ionescu Mihai – n.r.) nu au fost demonstrate dincolo de o îndoială rezonabilă.
Aprecierea întregului probatoriu administrat s-a realizat de către instanţă prin prisma împrejurării că inculpatul se sustrăgea, de pe o parte, de la executarea unei pedepse cu închisoarea, iar pe de altă parte, prin prisma preocupărilor infracţionale principale ale inculpatului din perioada de interes, respectiv furtul autoturismelor considerate de lux.
În ceea ce priveşte stilul vestimentar al conducătorului autoturismului, martorii (…) au relatat că persoana pe care au văzut-o purta şapcă neagră pe cap. Din nou, martorii care erau să fie acroşaţi frontal de către autoturism, precum şi nici alţi martori nu au oferit un astfel de detaliu, iar martora (…) a susţinut în faţa instanţei de judecată că a observat autoturismul din lateral (unde se presupune că geamurile ar fi fost fumurii).
Chiar acceptând ca fiind reale declaraţiile celor doi martori, instanţa nu poate considera automat că inculpatul era persoana pe care aceştia ar fi văzut-o. Astfel, pe de o parte, se reţin ca fiind reale susţinerile martorilor că inculpatul obişnuia să poarte şapcă. Pe de altă parte, instanţa reţine că la sfârşitul anilor ’90, purtatul şepcii, mai ales vara, era un lucru uzual pentru multe persoane, în special adolescenţi şi tineri.
În ceea ce priveşte arma folosită la comiterea faptei, martorul (n.r. – cel cu identitate protejată) a precizat că inculpatul i-ar fi arătat un pistol Carpaţi cu referire la care îşi făcea probleme să nu se blocheze.
Afirmaţia martorului nu este susţinută în mod credibil de alte mijloace de probă. Astfel, urmare a faptului că şi alţi martori au făcut referire că ştiau din auzite că inculpatul are o armă ce ar fi fost deţinută prin prisma serviciului de tatăl său, s-au efectuat verificări din care nu a rezultat ca tatăl inculpatului să fi deţinut legal o astfel de armă.
Împrejurarea că la data de 01.09.2000, după mai bine de 2 ani de la moartea lui (Ionescu Mihai – n.r.), la domiciliul inculpatului au fost găsite un încărcător de pistol pe care se află inscripția „MKE 9 mm” și un arc recuperator de pistol, încărcătorul de pistol putând fi folosit şi la o armă de natura celei folosite la comiterea crimei, nu este de natură să conducă la o concluzie diferită.
În sfârşit, teza acuzatorială constând în ascunderea unui autoturism de către inculpat la domiciliul (n.r. – unui mecanic auto), neinfirmată de probele administrate în cauză, nu conduce în mod automat la concluzia că acest autoturism a fost folosit la comiterea faptei.
Din probele administrate reiese că inculpatul avea într-adevăr obiceiul de a lăsa la locuinţele altor persoane autoturisme furate, însă în cauza dedusă prezentei judecăţi, elementele distinctive ale autoturismului folosit de autorul faptei şi cel lăsat la (mecanic – n.r.) nu coincid, astfel cum s-a arătat mai sus.
Raportat la toate considerentele enunţate în cele ce preced, instanţa constată că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului nu a fost răsturnată, motiv pentru care va achita inculpatul (Găină Constantin Alexandru – n.r.) pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat”, se arată în motivarea Tribunalului București.
Alexandru Găină a fost achitat după 86 de termene de judecată, care s-au desfășurat în perioada 27.06.2017 – 13.03.2023 pe rolul Tribunalului București. Apelul procuraturii a fost înaintat după martie 2023 și a ajuns la a 12-a înfățișare. Procesul se va relua pe data de 05.04.2024, la Curtea de Apel București.
Foto: observator.tv
