INTERVIU. Andreea Lăcătuș, directoarea Festivalului One World România: „Ne dorim să oferim o imagine despre luptele, provocările și problemele sociale”

INTERVIU. Andreea Lăcătuș, directoarea Festivalului One World România: „Ne dorim să oferim o imagine despre luptele, provocările și problemele sociale”

În 5 aprilie începe cea de-a 17-a ediție a One World România, unul dintre cele mai importante festivaluri de film documentar din regiune și care se va încheia în 14 aprilie. Vasile Ernu a discutat cu directoarea festivalului – Andreea Lăcătuș

Vasile Ernu: Andreea Lăcătuș, ești noua directoare a One World România. Spune-mi te rog cum ai ajuns aici și de ce?

Andreea Lăcătuș: Nu am o poveste eroică despre cum am ajuns aici, a fost un Open Call, Anca Hrab a crezut în mine și mai departe cred că și Alexandru Solomon, și Oana Furdea s-au lăsat convinși. Anecdotic sau nu, lucrurile importante din cariera mea de până acum sunt datorate acestor apeluri deschise și selecții, sper ca în viitor oportunitățile să apară (și) organic.

Andreea Lăcătuș / Facebook

Pentru că sunt, poate, pentru mulți o față necunoscută, aș începe prin a spune că sunt regizoare de film și căutările mele de până acum au inclus proiecte culturale în comunități mici, joburi în industria de film, am cofondat o asociație, am activat o vreme și în teatru, au fost o serie de direcții pe care le-am explorat, cine vrea să afle mai multe despre mine poate găsi informații chiar și pe Google unde am reușit, după ani de muncă, să apar înaintea tizei mele de la Arad, care este șofer profesionist de TIR (și pe care o admir). 

Am rezonat cu valorile festivalului și echipei, cred că multe dintre lucrurile pe care eu le consider importante le putem face împreună și simt că, în acest moment din existența mea, este locul potrivit.

Cum ai defini tu acum One World România, după ce a devenit deja un nume de referință? Ce se vrea de fapt acest festival?

– Festivalul e un context de întâlnire între artiști, membri ai societății civile, instituții și public. E un demers care are în centru accesul la o selecție de filme documentare importante, recente, într-o proporție aproape totală în premieră în România și oferă ocazia întâlnirii cu mulți dintre autorii acestora, dar mai mult decât atât contextualizează selecția, oferă, dacă vreți, o hartă care contribuie la receptarea filmelor și deschide un dialog care trece dincolo de artă, le ancorează în realitatea imediată și în contextul local. Dincolo de asta, contribuie la educația media și caută să ofere publicului o experiență puternică nu doar intelectual, ci și uman și relațional. 

De-a lungul timpului, festivalul a tot evoluat, s-a mai schimbat stilistic chiar dacă a fost unitar și consecvent cu ce și-a propus. Anul trecut mi s-a părut unul dintre cele mai bune: selecție, idei, filme. Cum vezi tu evoluția evenimentului?

– Încep prin a spune că atunci când festivalul se afla la prima ediție eu aveam 14 ani. Mi-e foarte greu să evaluez acest arc din poziția în care mă aflu. Mă bucur că ediția de anul trecut a fost apreciată, iar eu, personal, am o mare admirație față de toată lumea care s-a ocupat de festival înaintea mea, în cazul ediției trecute vorbim despre artista Larisa Crunțeanu, a cărei abordare și ale cărei idei au avut un impact important, alături de echipa curatorială formată din Andrei Tănăsescu și Anca Păunescu, care sunt alături de noi și anul acesta. Omul constant în toată această poveste este Alexandru Solomon, de la care învăț în fiecare zi și care mi-a dat încredere și libertate. 

De când m-am alăturat echipei descopăr valorile care sunt un soi de arc peste timp, atenția către prezent și încercarea de a fi cât se poate de incluzivi și diverși la nivel de discurs, precum și dorința de a conecta artiștii, societatea civilă, instituțiile culturale și publicul. O direcție relevantă, care a crescut și a căpătat forme diverse este latura educațională a festivalului, dezvoltată și prin proiectele OWR Non-Stop, pe care asociația le implementează pe tot parcursul anului.

Cred că festivalul se maturizează, iar eu am ajuns aici fix în această etapă, contribui cât pot de mult la limpezirea direcțiilor și aducerea lor împreună, la a înțelege ce s-a încercat, ce a funcționat, ce nu și a crea mai departe piste de dezvoltare.

Ce aduce ediția din acest an, care este ideea din spate și ce-și propune?

– Credem că empatia, solidaritatea sunt printre puținele instrumente cu adevărat pozitive pe care le avem la îndemână când ne confruntăm cu alegeri și cumva selecția de anul acesta reamintește asta. Festivalul a fost mereu conectat la prezent și realitatea imediată, așa că tema „Alege!” a venit în contextul alegerilor ce marchează anul 2024, însă o privim în sens larg și ne dorim ca, prin întreg programul, să oferim o imagine despre luptele, provocările și problemele sociale prezente în comunități diverse, într-un raport particular/universal care ne privește pe toți. 

Am pregătit pentru publicul nostru întâlniri cu autori, programul „Adoptă un documentar”, în care ONG-uri și membri ai societății civile sunt conectați cu filme ce abordează teme apropiate cu activitatea lor, o serie de discuții și evenimente relevante și actuale, din trei categorii: educație, comunitate, industrie, pe care vă invităm să le descoperiți în program. 

Dacă te-aș ruga să vii cu maximum cinci propuneri de film la care să merg la sigur, care ar fi acelea? 

– Recomand oricărui spectator să-și croiască programul bazat, în primul rând, pe propriile interese/curiozități și să aibă încredere în propriile opțiuni. Cred că va fi revelator pentru multă lume să vadă programul Sahia Vintage. Actualitatea în imagini, care cuprinde o serie de jurnale cinematografice din perioada 1950-1974, curatoriate de Adina Brădeanu, focusurile Maryam Tafakory (însoțite de performance-uri inedite) și Eyal Sivan, urmate de discuții care sunt convinsă că vor fi intense, filmele de deschidere (Moartea lui Iosif Zagor, o problemă locală extrem de relevantă) și închidere (No other land, o problemă care cred c-ar trebui să ne preocupe pe toți), dar și programul Zilele Liceenilor, care va fi o experiență valoroasă nu doar pentru adolescenți, ci și pentru publicul larg: dacă nu ți-e prea clar care-i treaba cu filmul documentar, s-ar putea ca programul educațional să-ți dea un cadru de receptare util. Altfel, pentru fiecare film din selecție pot găsi minimum trei motive care-l fac demn de a fi văzut.

Cine se ocupă în acest an de selecția filmelor?

– Este (aproape) aceeași echipă, coordonată de curatorii Anca Păunescu și Andrei Tănăsescu, din care fac parte preselecționerii Liri Chapelan, Victor Morozov și Carmen Lăscoiu. Am mare încredere în viziunea duetului Anca-Andrei și în felul în care funcționăm împreună, n-am crezut vreodată că pot nimeri într-o echipă deja formată care să mă primească cu totul și cu care să rezonez atât de tare. Iar cel mai important, dincolo de faptul că sunt niște profesioniști excepționali de la care învăț în fiecare zi, e că reușim să ne amintim să avem grijă unii de alții și când există presiunea timpului sau apar urgențe și schimbări firești.

– În afară de filme, ce se mai întâmplă important acolo? Ce evenimente importante sunt incluse în program?

– Ne-am dat seama că pilonii festivalului sunt educația, comunitatea și industria (de film, în relație cu societatea civilă), așa că am și împărțit toate evenimentele complementare proiecțiilor de filme în categoriile acestea, sperăm să fie mai ușor de navigat pentru public. 

Principala noutate în cadrul programului educațional este că anul acesta încercăm să facem și mai mult pentru tineri. După ce ani de-a rândul tinerii sunt singurii care au ales premiul festivalului, ducem mai departe votul ăsta de încredere pentru noua generație și le pregătim un program dedicat: Zilele Liceenilor, între 11-13 aprilie, realizat cu sprijinul Kaufland România. 

Programul cuprinde proiecții de filme însoțite de discuții și întâlniri cu artiștii, atelierele de educație civică și media, dar nu numai, dar și un târg de voluntariat de unde tinerii să-și poată alege o activitate care să li se potrivească și în care să investească timp. Toate astea se vor întâmpla la Muzeul Țăranului Român, în Sala Cinema și Sala Media, unde e și expoziția interactivă Museum of Fake, oferită de Expert Forum, pentru tineri, dar și pentru noi. 

Tot în programul educațional va avea loc o proiecție specială însoțită de discuție din cadrul proiectului „Documentare la Bibliotecă” – Ex Libris: The New York Public Library joi, 11 aprilie la ora 11.30 la Cinema Union.

Pentru comunitate, au existat 3 warm-up-uri ale festivalului, două proiecții de film și o dezbatere pe tema alegerilor.

Continuăm și în acest an programul „Adoptă un documentar”, în care ONG-uri și membri ai societății civile participă la discuții cu publicul și comunitățile lor, iar publicul festivalului află despre cauzele pe care aceștia le susțin.

În cinematografe publicul va putea descoperi panoul „Întrebarea Zilei”, unde pot răspunde în scris diferitelor teme pe care le propunem, vom avea un Speaking Corner pentru care urmează să anunțăm programul, în cadrul căruia oricine poate vorbi despre festival și temele zilei.

Pentru industrie, continuăm programul Work in Progress și ne bucură foarte mult că anul acesta facem parte dintr-un program regional care susține jurnalismul de investigație, Balkan Watchers și găzduim una dintre sesiunile proiectului pe durata festivalului, cu sprijinul Fundației Konrad Adenauer.

Catalogul festivalului poate fi consultat aici

  

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *