Exploziile de la Crevedia și Călimănești, accidentul din stațiunea 2 Mai și decesul unei tinere gravide în maternitate din Botoșani sunt câteva dintre tragediile recente. Astfel de evenimente le pot cauza stres inclusiv oamenilor care nu-i cunosc pe cei implicați direct, spune, într-un interviu pentru Libertatea, Andrei Miu, cercetător în neuroștiințe cognitive.
Andrei Miu, fondatorul Laboratorului de Neuroștiințe Cognitive al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, studiază stresul de peste 15 ani. La o lună de la exploziile de la stația GPL din Crevedia, Dâmbovița, cercetătorul a vorbit cu Libertatea despre impactul pe care asemenea evenimente traumatice îl au asupra multor români. „După ce ne dăm seama câtă suferință au provocat, începem să ne întrebăm: cum a fost posibil?”, a spus specialistul.
De peste 15 Andrei Miu studiază stresul. Fotografie: arhiva personală
Libertatea: În ultima lună, media a relatat despre mai multe tragedii din țară. Pot ajunge să fie stresați după aceste evenimente și cei care nu cunosc persoane afectate direct?
Andrei Miu: Indiscutabil, putem ajunge să fim stresați când auzim despre tragedia altcuiva. Empatizăm când încercăm să ne dăm seama ce gândesc și ce simt acele persoane.
Chiar și dacă trece mai mult timp de când am aflat despre un astfel de eveniment, pot să apară emoții negative, pentru că noi continuăm să ne gândim la ce s-a întâmplat.
De exemplu, ne gândim la cât de mult suferă oamenii implicați – supraviețuitorii, familiile, martorii. Prin empatie ajungem să avem acele emoții negative. Sau ne gândim că s-ar putea să ni se întâmple și nouă, că ne poate lovi o mașină condusă iresponsabil. Dacă aceste gânduri persistă, apare anxietatea.
Unele persoane se gândesc la alte aspecte ale situației, cum ar fi că autoritățile n-au făcut ce trebuia ca să prevină asemenea tragedii sau ca să pedepsească vinovații.
– Care este relația dintre anxietate și stres?– Stresul e un termen general care se referă la majoritatea emoțiilor negative. Zicem că suntem stresați când suntem anxioși sau când ne e frică. Când trecem printr-o situație care nu e sub controlul nostru și în care credem că există riscul să nu ne descurcăm.
– În urma unor astfel de evenimente tragice, este posibil să trecem printr-un stres colectiv?– Se poate vorbi despre un stres la nivelul unui grup mai mare din populație. În exploziile de la Crevedia au fost implicați mulți oameni: victimele, familiile lor, cunoscuții. E o întreagă rețea socială legată direct de victime. Prin intermediul presei, foarte mulți oameni au aflat despre ce s-a întâmplat, despre suferința lor. Chiar dacă oamenii aceștia nu-i cunoșteau pe cei implicați, au fost expuși la detalii despre evenimente.
După ce ne dăm seama câtă suferință au provocat, începem să ne întrebăm: cum a fost posibil? Din punct de vedere civic, ne putem pune întrebarea în ce măsură, după ce am citit despre un eveniment, ar trebui să ne alăturăm și noi unei mișcări publice, unei luări de poziție care să determine autoritățile să facă ceva.
„Este posibil să apară simptome pe termen lung”
– Diverse articole amintesc că există stres pozitiv și stres negativ. Ar fi bine să ținem cont de această clasificare? – Nu sunt încântat când aud despre această clasificare, pentru că ține de teorii dintr-o perioadă de mai demult, când conceptul de stres încă nu era studiat sistematic. Se pleacă de la ideea că stresul este o reacție normală atunci când trecem printr-o situație solicitantă. Funcția stresului este să ne ajute să ne mobilizăm resursele, energia, și să crească șansele să facem, totuși, față acelei situații. E partea pozitivă.
Dar e și o parte negativă. Aproape orice eveniment poate să fie stresant, dacă noi credem că ne depășește. Stresul poate să afecteze sănătatea pe termen lung în anumite condiții: dacă e prelungit, adică stres cronic prin care trec, de exemplu, persoanele care se îngrijesc de un bolnav cronic.
De asemenea, dacă e stres provocat de un eveniment care ne-a amenințat viața sau în care am riscat să ne rănim serios noi sau cineva cunoscut – e un stres de intensitate traumatică ce poate afecta sănătatea psihică și chiar și pe cea fizică.
– Victimele și rudele persoanelor implicate în exploziile de la Crevedia și de la Călimănești, de pildă, trec prin ambele tipuri de stres, cronic și de intensitate traumatică? – Evenimentul a fost clar traumatic. Este posibil să apară simptome pe termen lung. Dar să nu echivalăm expunerea la traumă cu iminența unei boli psihice.
70% dintre oameni, la nivel global, trec prin evenimente traumatice, din păcate. Iar 80% sau mai mulți dintre ei, zic studiile recente, sunt rezilienți, adică n-au nicio problemă după aceste evenimente traumatice.
Însă e foarte important să existe servicii psihologice de specialitate care, pe de o parte, să ajute la prevenirea agravării simptomelor, iar, pe de altă parte, să intervină foarte devreme când simptomele au escaladat deja.
În caz că cineva nu poate dormi, pentru că retrăiește ce s-a întâmplat și asta cauzează stres prelungit. Sau nu mai poate să-și vadă de serviciu, pentru că se tot gândește la pericolul prin care a trecut, e bine să meargă cât mai repede la psiholog sau la psihiatru.
Cum apare sensibilizarea la stres
– Spuneați că, potrivit studiilor, 80% dintre persoane sunt reziliente după un eveniment traumatic. Care este diferența dintre acestea și cele în cazul cărora se dezvoltă simptome de stres post-traumatic?– Cercetătorii din toată lumea studiază acest lucru de ceva vreme. Genele și experiențele de viață anterioare fac aceste diferențe. Studiile din genetica comportamentală și din genetica psihiatrică au început să identifice factori de risc genetici pentru tulburări de anxietate, de exemplu. Nu există o genă pentru tulburare de stres post-traumatic, sunt implicate în jur de o mie de diferențe genetice.
Dacă ai acele gene care te-ar predispune la o tulburare de anxietate, nu înseamnă că vei avea o tulburare. Doar este o probabilitate mai mare.
În ceea ce privește experiențele de viață anterioare, dacă persoanele au trecut prin evenimente stresante recent – divorț, pierderea locului de muncă, probleme financiare, mutarea într-o altă țară – riscul lor să aibă probleme după un eveniment traumatic e mai mare. Pentru că sunt deja sensibilizate la stres. Studiile arată că și expunerea la adversități în copilărie, incluzând aici abuzul și neglijarea de diferite feluri, este un factor de risc care poate crește sensibilizarea la stres.
– Care a fost cel mai recent studiu privind stresul desfășurat de Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive? Cine au fost participanții? – În ultimii ani, proiectele din laborator au tratat în mare parte relația dintre stres și sănătate psihică. La ele participă oameni din comunitate, iar anunțurile legate de studii sunt publicate online.
Într-un studiu recent, am vrut să vedem dacă cei expuși la niveluri extreme de abuz și neglijare au probleme mai mari de reglare a emoțiilor și dacă aceste probleme prezic sănătatea lor psihică pe parcursul următorului an. Ne-am uitat inclusiv la activitatea creierului în timpul reglării emoționale, folosind electroencefalograma. Rezultatele sunt interesante, o să le comunicăm la o conferință din octombrie, la București.
– Aveți și alte exemple de cercetări legate de stres ale Laboratorului? – În alte studii, ne uităm la nivelul unor hormoni în timpul stresului, la felul în care se schimbă activitatea organelor cum e inima în timpul stresului și le corelăm cu factori genetici, istoria de viață și evoluția sănătății mintale pe parcursul mai multor luni.
Două metode pe care le folosim tot mai des sunt administrarea de chestionare prin intermediul telefonului, ceea ce ne permite să măsurăm repetat, de mai multe ori pe zi, vreme de mai multe zile, caracteristicile evenimentelor prin care trec oamenii și ale reacțiilor lor emoționale.
Cealaltă metodă presupune comparații între gemeni monozigoți, identici, și dizigoți (născuți după fertilizarea a două ovule, n.r.) pentru a vedea în ce măsură contribuie influențele genetice și cele de mediu – de exemplu, expunerea la evenimente stresante – la problemele emoționale. Pentru asta am înființat Registrul Gemenilor Români, care e o încercare de a identifica gemeni din România dispuși să participe la studiile noastre și ale altora.
