Chirurgul Laurențiu Ungurianu a reclamat, vreme de doi ani, situația de la Spitalul Witting. Conform unui proiect de guvern pus în dezbatere pe 13 noiembrie, unitatea medicală aflată în subordinea Ministerului Transporturilor se pregătește să fie absorbită de Spitalul Universitar de Urgență Militar Central București: „Când accepți să nu faci nimic, începi să devii mic și nesemnificativ, în bătaia vântului!”.
Chirurgul Laurențiu Ungurianu a fost primul medic de la Spitalul Witting care a dezvăluit, în martie 2021, că secția ATI de aici „stă cu 16 paturi cu toate dotările necesare nefolosite” în timp ce sistemul medical se confrunta cu o criză de locuri de Terapie Intensivă.
<strong>Tot Ungurianu a reclamat achizițiile necorespunzătoare de echipament medical de protecție făcute de conducerea spitalului. </strong>
În urma sesizărilor, procurorii au făcut percheziții și au deschis dosar penal. Chirurgul Ungurianu a tras multe semnale de alarmă privind neregulile de la Witting și le-a cerut colegilor să se implice și „să refuze resemnarea”.
Propunerea de desființare
Pe 13 noiembrie 2023, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a pus în dezbatere publică proiectul de Hotărâre de Guvern privind transferul Spitalului Clinic CF1 Witting din București în subordinea și administrarea Ministerului Apărării Naționale și includerea acestuia în structura Spitalului Universitar de Urgență Militar Central Carol Davila.
Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Carol Davila/Hepta
În actul normativ se vorbește despre „desființarea Spitalului Witting ca unitate sanitară publică cu paturi, cu personalitate juridică”, dar se menține mai departe funcționalitatea clădirilor și spațiilor aferente pentru a fi destinate asigurării asistenței medicale”. Personalul medico-sanitar și cel administrativ de la „Witting” va fi preluat de Spitalul Militar fără afectarea drepturilor salariale.
„Acum am devenit atât de mici, încât spitalul nostru dispare”, susține medicul Laurențiu Ungurianu, în cadrul unui interviu acordat Libertatea în care vorbește despre cum, după atâta luptă, el recunoaște că, în ceea ce-l privește, revolta a fost înlocuită cu resemnarea.
Chirurgul Laurențiu Ungurianu
– Domnule doctor, când ați simțit pentru prima dată că lucrurile încep să se degradeze la Spitalul CF1 Witting?– Spitalul a devenit irelevant urmare a managementelor succesive orientate spre supraviețuire și niciodată spre performanță. Privind înapoi în timp, îmi dau seama că Witting a început să devină nesemnificativ încă din toamna anului 2020. Atunci, în plină pandemie, doi medici se dădeau de ceasul morții să redeschidă secțiile ATI și Chirurgie, închise, ca și toate celelalte secții, pentru a se dedica doar cazurilor cât mai ușoare posibil de COVID. Fusese o decizie a conducerii la care, ulterior, s-a raliat majoritatea personalului.
Era situația cea mai lesnicioasă, nu presupunea o activitate complexă, nici bătăi de cap, numărul de paturi fusese redus la o optime, iar banii curgeau.
Zbaterea redeschiderii secției ATI a creat o oarecare nemulțumire în spital, fiindcă asta presupunea să ai de-a face cu cazuri grele, și era nevoie de personal, munca devenea mult mai dificilă.
– Atunci ați ieșit public și ați anunțat că secția ATI cu 16 paturi stă nefolosită…– Cu chiu, cu vai, cu presa, cu televiziunea, cu prim-ministrul, s-a redeschis secția ATI… dar atât. Nici în ruptul capului conducerea și majoritatea colegilor nu au mai acceptat ca și vreo altă secție să mai fie redată bolnavilor de COVID, care aveau și alte afecțiuni și care nu-și mai găseau loc prin niciun alt spital, mulți decedând. Toate secțiile fuseseră închise. Și asta se întâmpla în ciuda faptului că Witting fusese desemnat spital-suport COVID și era obligat să deservească cu toate specialitățile existente pacienții. Chiar ministrul sănătății de atunci a cerut imperios managerului să deschidă chirurgia. În zadar.
„Te faci mic, până la nesemnificativ”
– Ce s-a întâmplat, de fapt, atunci?– Conducerea spitalului și o mare parte din colegi au decis, fără să gândească în perspectivă, că e mai bine ca acest spital să devină cât mai nesemnificativ, să nu atragă atenția asupra lui. Exact așa l-au și privit autoritățile odată cu încheierea pandemiei. Un spital mic, de care te poți dispensa oricând, care, în afară de pavilion pentru o pandemie, nu mai oferă interes, din moment ce poate exista și fără Chirurgie, fără Oftalmologie, fără ORL, chiar fără ATI. Spitalul s-a transformat singur într-un dispensar mai mare. Așa au scris istoria o seamă de colegi care au decis că le e mai bine fără Chirurgie, ATI, Oftalmologie sau ORL. Însă istoria nu iartă și uneori se și răzbună.
– Care au fost argumentele, așa cum vi le amintiți?– Mi-aduc aminte de președinta sindicatului, când îi spuneam că nu e bine să se alinieze în spatele deciziilor conducerii, fără reacție, fără discernământ… Îmi spunea că o să treacă, managerul va pleca și va fi iar bine. Managerul a plecat, dar prea târziu. Răul fusese făcut. Acum degeaba fac zgomot, pichetează… Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă, dar la timp. La Witting nu a fost nici măcar mintea cea de pe urmă! Desigur că Spitalul Witting a avut rolul său pozitiv în vremea pandemiei, dar pandemia s-a sfârșit. Și odată cu ea, și spitalul nostru.
– Acum, colegii dumneavoastră protestează față de preluarea de către Spitalul Militar?– Acum îi aud cum se arată îngrijorați, vezi Doamne!, ce ne facem cu siguranța angajaților din Transporturi dacă suntem absorbiți de Spitalul Militar… Ați demonstrat că activitatea de evaluare medicală a Comisiei Centrale de Siguranța Circulației se poate desfășura în ambulatoriu, deci nu are nevoie neapărată de spital. Nu mai aveți nici abilitare pentru evaluare în Siguranța Teritorială pe care o poate face orice cabinet dintr-un apartament de bloc. Pacienții voștri, angajați ai CFR, sunt sub 1% din pacienții internați. De ce am mai băga niște bani într-un spital care a devenit irelevant?
– Pentru dv. ce lecție v-au dat acești ani? – Din păcate, cursa Spitalului Witting pentru un loc în sistemul sanitar românesc s-a pierdut pe mâna unui management lipsit de viziune și a unui personal manipulat să răspundă nevoilor unui management de supraviețuire. Nu putem da vina mereu pe șefi, e și responsabilitatea noastră, de cetățeni români. Ce s-a întâmplat cu Spitalul Witting este o lecție pentru fiecare dintre noi. Atunci când accepți să devii mic, nu mai contezi. Vântul te duce unde vrea el.
