Ca să ofere informații pentru oameni, presa are datoria și dreptul de a discuta cu orice persoană, inclusiv cu cei condamnați pentru crimă. România TV i-a luat un interviu în închisoare criminalului Dincă. Până aici, nimic anormal. Dar postul TV l-a menajat pe Dincă, care a spus, fără să fie contrazis, „Prin ce am trecut eu nu vreau să treacă nimeni”, și a invocat teoria conspirației statului împotriva sa.
Singura întrebare adresată de reporter omului condamnat la 30 de ani pentru că a violat, a torturat și a ucis două adolescente a fost: „Ce faceți, domnu‘ Dincă, cum sunteți?.
Iar realizatorul Victor Ciutacu a tras concluzia teoriilor lansate de asasin: „Dincă nu e prost”.
Au trecut 4 ani de la tragedia din Caracal, de la descoperirea crimelor lui Dincă și a faptelor sale – o parte dintre ele, din ce spun unele mărturii și probe. Dincă a luat definitiv 30 de ani cu executare.
Justiția a găsit și probe clare, dincolo de orice dubiu, așa cum cere legea, pentru ca judecătorii să se pronunțe. Sigur, întotdeauna rămân întrebări în astfel de cazuri, dar, în ceea ce privește crimele de la Caracal, nu sunt întrebări în privința vinovăției lui Dincă și a ajutorului său.
Conspiraționismul Dincă – România TV
Pe 12 iunie, România TV s-a gândit să mai scormonească prin cazanul groazei. Sigur că orice informație în plus e importantă, dar ce te faci când nu ai nicio informație, doar instigare în gol la conspirație, de dragul audienței?
Cândva se spunea despre internet, despre jurnalismul online, că e mult mai periculos, neverificat, decât jurnalismul tradițional (redacții de televiziune, radio, presă scrisă). În ce privește televiziunea, treaba s-a inversat spectaculos.
Ceea ce au văzut și au auzit oamenii la TV a fost, unilateral, opinia lui Dincă, și conspiraționismul România TV.
Tabloidul scârbos de pe canalele TV și iresponsabilitatea depășesc cu mult canalele de scurgere ale informației online.
Avantajul internetului e că măcar mai poți confrunta surse de informație. Dar de la TV se revarsă din ecran, unilateral, doar secrețiile câte unui deștept care se crede diabolic de inteligent în prostirea publicului.
Online e mizerie, dar e o mizerie democratică, ai mai multe voci, pe care poți să le confrunți dacă te duce capul. De la televizor însă, jegul se revarsă nedemocratic.
O singură întrebare: „Ce faceți, domnu‘ Dincă, cum sunteți?”
Ce-a făcut RTV cu Dincă, deci? Aveți aici un maraton de chestii în neregulă. Mai întâi au editat o discuție de vreo 10 minute între Dincă și un reporter. Discuție e impropriu spus.
A fost un monolog al lui Dincă ce începe cu o singură întrebare: „Ce faceți, domnu‘ Dincă, cum sunteți?”. Asta a fost cea mai „incisivă” contribuție a echipei RTV. În rest, au lăsat criminalul să abereze.
„De ce m-ați făcut monstru, aveți probe că sunt monstru?”, asta e întrebarea lui Dincă, pentru că teza lui prin care vrea să se salveze este următoarea: am luat fetele, am făcut sex cu ele, dar eu nu le-am ars în cazan.
Ce face Victor Ciutacu, regele jurnalismului plin de bale? Îl preia pe Dincă, repetă în studio de zece ori teza lui Dincă, în tandem cu o invitată: nu se poate să arzi în cazan un om. Se ajunge la detalii macabre și se mai aruncă niște înjurături la „reziști”.
Deși pare incoerent, de fapt logica realizatorului România TV e impecabilă: orice discuție am avea, lumea se împarte între oameni de bine și „reziști” nebuni care cred că un criminal prins chiar e criminal.
În lumea propusă de RTV nu mai contează că polițiști criminaliști, medici legiști, avocați, procurori și două instanțe au cercetat, au argumentat, au cântărit faptele până când justiția s-a pronunțat definitiv și irevocabil.
Invitat în studio, deputatul Radu Cristescu, în nici un caz un model de reținere, s-a sesizat și el că merg prea departe conspirațiile lui Dincă, sprijinite activ de insinuările realizatorului, și n-a mai rezistat.
I-a pus o întrebare lui Victor Ciutacu: „Pe cine ar fi acoperit procurorii și de ce?”. Evident că au urmat, de la realizator, ochi dați peste cap, onomatopee și niciun răspuns logic. Așa se întreține teoria conspirației, cu eschive.
Ciutacu: „Dincă nu e prost”
Totul a culminat cu o observație adâncă ciutaciană: „Dincă nu e prost!”. Nu știu cât de deșteaptă e acea vietate, pe care nu ai cum s-o mai consideri om dacă ai citit rechizitoriul și prima variantă a mărturiei criminalului, în care de fapt a povestit orori cu un lux de amănunte grețos unui coleg de celulă, un martor „sub acoperire”.
Nu voi cita nimic din descrierea violențelor, este absolut incredibil cât de atent a plănuit și cu ce soi de animal fără scrupule avem de-a face în cazul uciderii Alexandrei și a Luizei.
Dar o să amintesc acest pasaj din telefoanele disperate ale Alexandrei la 112:
Alexandra: Vă rog, veniți repede că mi-e frică de el, m-a bătut …Polițist: (pe ton imperativ): Bine, bine, rămâneți acolo!
Alexandra: Aici rămân că n-am cum să ies, vă rog, veniți (strigăt disperat)Polițist (1): Sunteți cu cineva? Sunteți singură? Cum ați ajuns?
Alexandra: Nuuuu, sunt singură, sunt singură, vă rog…Polițist: Sunteți singură, am înțeles, rămâneți acolo!
A.M.: (aproape plângând): Îmi este frică…
De ce presa de tip RTV îi ține hangul lui Dincă?
După neglijența de a vorbi în fața unui coleg de celulă, Dincă și-a retras mărturiile. De deștept? Nu, de disperare.
Dincă s-a agățat fix de voluptățile macabre ale conspiraționștilor care vedeau OZN-uri și iluminați perverși, dar nu vedeau criminalul din fața ochilor.
Dincă a continuat să exploateze exact această supapă, iar presa de tip RTV încă îi ține hangul. O complicitate iresponsabilă complet.
Nimeni nu spune că acest caz nu trebuie investigat mai departe, că nu trebuie găsite răspunsuri la atâtea întrebări suspendate. Dar trebuie să vedem și ce efect teribil au avut speculațiile iresponsabile, făcute fără alt sens decât pentru bani și audiență, asupra familiilor victimelor, asupra comunității, asupra încrederii în faptul că suntem o societate care putem pedepsi infractorii.
Un interviu devastator pentru memoria victimelor
Din toată povestea Caracal, așa cum mai ies la suprafață regulat și alte cazuri groaznice de viol și abuzuri asupra femeilor, înfiorătoare cu adevărat sunt complicitatea și pasivitatea unor comunități.
„Luatul cu japca” este, de fapt, tolerat ca o pedeapsă pentru fetele care nu sunt cuminți și merg singure pe stradă sau care nu sunt extrem de vigilente. De câte ori n-am auzit că victima a fost violată din vina ei, că n-a fost atentă, că n-a fost cuminte etc. Ăsta e monstrul ascuns prin diverse locuri. Și, da, uneori acest monstru social, provenit dintr-o hidoasă tradiție de abuz al femeilor fără apărare, capătă și un chip, chipul unui Dincă.
Dincă a vărsat în acel interviu atacuri la persoană, insinuări, a înjurat psiholog, procuror, tot ce-a prins. Fără să fie deranjat cu nicio întrebare.
Măcar una singură: dacă tot aberezi cu butoiul în care nu puteai să arzi cadavre, atunci cum explici că s-au găsit rămășițe umane și că testarea ADN a indicat clar victima?, poate nu ai ars acolo cadavrul, dar de ce s-au găsit rămășițe acolo? Întrebări simple, repetate fără milă, pentru a scoate în evidență impostura unui criminal.
În lipsa întrebărilor, pe RTV a ieșit un interviu devastator. Devastator pentru memoria victimelor, pentru bruma de rațiune pe care o mai avem în spațiul public când vorbim despre crime oribile.
