Biologul Cristian-Remus Papp, expert în carnivore mari la WWF România, vorbește, într-un interviu pentru Libertatea, despre „dieta” ursului brun în prag de iarnă. El explică și cum diferențiem un urs gras de o femelă gestantă – deși nu ar trebui să fim niciodată atât de aproape încât să ne putem da seama. L-am întrebat pe specialist și despre personalitatea ursului și cu ce alte animale socializează acesta în pădure.
De ce este ursul considerat un animal introvertit? „Urșii adulți tind să se evite reciproc, mai puțin în perioada de reproducere sau în locurile cu hrană abundentă”.
Femelă sau mascul? „Masculii urinează în față, iar femelele în spate”.
Inteligența ursului, pericol pentru om: „Dintre toate speciile de carnivore, urșii au cel mai mare raport de greutate între creier și corp. Ei au o memorie foarte bună, țin minte ce au învățat, în special când vine vorba de sursele de hrană și revin în sate sau orașe”.
Un urs gras a fost filmat, la începutul lunii, cum încearcă, ridicat în două labe, să ajungă la crengile unui copac. Are mișcări greoaie și pare că abdomenul mare îl încurcă puțin.
Urs gras sau ursoaică gestantă?
„Cine a strâns toată vara și toamna… grăsime, evident, este pregătit pentru somnul de iarnă”, a scris Romsilva într-o postare pe Facebook, lângă imagini. Filmarea, realizată cu o cameră de supraveghere montată de rangeri într-o pădure din Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș, s-a viralizat și a strâns peste 130.000 de vizualizări și mai bine de 1.500 de reacții.
Capturi din filmarea Romsilva
„Ce-a mai mâncat grăsanul toată vara, zici că e luptător de sumo”, a comentat un utilizator. „Ce ghiozdănel are!”, a scris altcineva. Alții se întreabă dacă nu cumva este o femelă gestantă.
„Ursul acesta nu va suferi nici de frig iarna ce vine, indiferent de temperatură, și nici de «foame». Are suficiente rezerve de grăsime”, a explicat Cristian-Remus Papp, expert în carnivore mari la WWF România, pentru Libertatea. Adică este un urs gras, nu o femelă gestantă.
Papp lucrează în programe de conservare a vieții sălbatice, în special a carnivorelor mari, așa cum sunt urșii, și a ariilor protejate. Are un doctorat în biologie, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe tema habitatelor carnivorelor mari.
Cristian-Remus Papp, expert în carnivore mari la WWF România | Foto: Agerpres
Am vorbit cu biologul lucruri mai puțin știute despre ursul brun: cât mănâncă, cât se îngrașă înainte de hibernare, cum îl influențează schimbarea de dietă atunci când mănâncă „fast food” din tomberoanele restaurantelor de la munte și cum facem diferența între un urs și o ursoaică. Papp a vorbit și despre personalitatea introvertită a ursului și cu ce animale din pădure este prieten bun.
1. Cât de mari cresc urșii?
Ursul brun este cel mai mare carnivor terestru din Europa – după ursul polar. Lungimea totală a corpului (cap + trunchi) ursului brun este în medie de aproximativ 178 cm, iar cea maximă, de până la 240 cm. Greutatea corpului variază în general de la 100 la 320 kg (femelele sunt mai mici). Excepțional, poate depăşi şi 400 kg la masculi. Are corp masiv, gâtul scurt şi gros, iar picioarele sunt puternice, cu gheare lungi.
2. Ce mănâncă și cât mănâncă într-o zi? E o diferență în funcție de sezon?
Deşi ursul este catalogat drept un carnivor de talie mare, el este omnivor. Consumă în principal hrană de origine vegetală, în special în tinereţe: ghindă, jir, mure, afine, rădăcini etc. Ursul se hrăneşte şi cu miere, furnici, râme și alte nevertebrate, dar şi cu erbivore, inclusiv cu cadavre de animale neintrate în putrefacţie. Se poate hrăni și cu animale domestice, în special oi, porci, ceea ce reprezintă unul din motivele pentru care ursul poate fi o specie problematică, mai ales acolo unde nu se implementează sisteme adecvate de prevenire a conflictelor.
Ursul consumă în principal hrană de origine vegetală. | Foto: Vlad Chirea / Libertatea
La altitudini mai mari, ursul tinde să consume carne în cantităţi mai mari
După ieșirea din somnul de iarnă, ursul consumă o cantitate mai mică de hrană, ce constă în special din plante ierboase și muguri, iar toamna, aportul alimentar este mai mare, pentru a acumula rezervele de grăsime necesare pentru a trece peste perioada iernii. În această perioadă de hiperfagie (poftă de mâncare exagerată, n.r.), urșii pot consuma într-o singură zi chiar și 40 kg de fructe de pădure, ceea ce înseamnă aproximativ 20.000 kcal.
3. Urșii iau în greutate când se pregătesc de iarnă și de hibernare?
În perioada de prehibernare, când este instalată hiperfagia la urși, aceștia pot lua în greutate până la 4 kg pe zi. În această perioadă, greutatea corporală a urșilor poate crește cu 40%, la femelele gestante chiar și cu 65%, pentru a se asigura că au inclusiv laptele necesar puilor care se nasc în ianuarie-februarie.
4. Mai hibernează urșii în România? Efectele schimbărilor climatice se resimt peste tot, cum le afectează lor perioada hibernării?
Urșii mai hibernează în România, însă, din cauza schimbărilor climatice, ce au ca efect temperaturile anormal de mari în timpul iernii, în anumite zone cel puțin, activitatea și comportamentul ursului sunt afectate, inclusiv mecanismul de inducere a somnului de iarnă specific ursului.
La acest fenomen se adaugă și influența negativă a omului. E vorba de hrănirea complementară masivă în păduri, inclusiv în sezonul rece, hrănirea deliberată din stațiunile turistice, managementul precar al deșeurilor etc.
Dacă hibernarea este o strategie de a trece peste sezonul rece când resursele de hrană sunt limitate, ea nu își mai are rostul atunci când temperaturile sunt mai mari și hrana este disponibilă din abundență. Acesta este motivul pentru care tot mai mulți urși activi pot fi văzuți în toiul iernii în România.
Hibernarea urșilor nu-și mai are rostul când temperaturile sunt mai mari și hrana este abudentă, spune Cristian-Remus Papp. Foto: Vlad Chirea / Libertatea
5. Cât slăbesc urșii după ce ies din hibernare?
Urșii slăbesc în timpul hibernării în funcție de mai mulți factori, precum vârsta, sexul, starea de sănătate sau durata hibernării. Ei pot pierde un sfert până la o treime din greutate. Femelele slăbesc mai mult decât masculii, ca urmare a fătării și alăptării puilor sau a grijii purtate față de puii din anul precedent.
6. Cum ne dăm seama dacă vedem o femelă sau un urs foarte gras?
Nu este ușor de distins femela față de mascul, mai ales dacă distanța față de urs este mare (și așa ar și trebui să fie!) și nu sunt pui pe lângă femelă. Un urs foarte gras și mare, în schimb, este foarte probabil un mascul (chiar dacă toamna femelele acumulează mai multă grăsime decât masculii).
Masculii sunt mai mari, mai lungi și mai înalți la greabăn decât femelele. De asemenea, distanța dintre umeri la masculi este mai mare, iar fața lor este mai rotunjită – deci au aspect mai gras :). Masculii urinează în față, iar femelele – în spate, dar dacă reușim să observăm acest detaliu, înseamnă că suntem prea aproape – sau avem un binoclu sau telescop bun :)!
7. Cum sunt urșii afectați de schimbarea de dietă, dacă mănâncă, după cum vedem, din tomberoane cartofi prăjiți?
Ursul de peșteră (dispărut cu 24.000 de ani în urmă) era vegetarian în mare parte, însă consuma cel puțin ocazional și carne. Ursul brun (Ursus arctos) consumă aproximativ 70% hrană de origine vegetală.
<strong>Mâncarea de la tomberon este o mâncare de tip fast-food pentru urs, nefiind nevoie să depună eforturi substanțiale pentru procurarea ei. Acesta este și motivul pentru care un urs ce prinde gustul fast-foodului nu va ezita să revină în localități. </strong>
Pentru el, ca individ, este un avantaj până într-un punct, când vorbim chiar și de recoltare, însă pentru specie nu este deloc benefic. Ursul trebuie să rămână sălbatic, este în avantajul lui, dar și al omului, în cele din urmă.
„Mâncarea de la tomberon este o mâncare de tip fast-food pentru urs, nefiind nevoie să depună eforturi substanțiale pentru procurarea ei.” | Capturi YouTube / Bears in Romania
8. Dacă ar putea vorbi, ce sfat sau ce rugăminte credeți că ar avea urșii pentru oameni?
Cred că urșii ar zice să nu-i mai hrănim, să nu-i mai habituăm, pentru a nu fi nevoie de măsuri extreme precum recoltarea lor. Ar mai adăuga să nu îi deranjăm la ei acasă cu mijloace motorizate, să le oferim liniște în pădurile întinse și dese, să nu le mai fragmentăm și distrugem habitatele, să nu mai amplasăm stâne lângă păduri și să nu intrăm cu oile la pășunat în pădure. Să ținem la distanță urșii nechibzuiți (dacă ar mai rămâne astfel de exemplare după ce le-am îndeplini dorințele menționate anterior).
Și, nu în ultimul rând, să nu-i tot vorbim de rău prin presă pentru a nu influența negativ percepția oamenilor față de ei.
9. Cu ce animale interacționează ursul brun și cu care se înțelege cel mai bine? Ce animal ar fi cel mai bun prieten al lui?
Ursul, fiind în vârful piramidei trofice, interacționează cu multe alte specii, precum cu celelalte carnivore mari, și anume cu lupul și râsul, cărora adesea le fură hrana, sau cu erbivore, pe care le și consumă, dacă sunt bolnave sau slăbite, adică atunci când le și poate vâna de unul singur.
Cred că are o anumită simpatie față de lup și râs, care au capacitatea de a vâna mult mai eficient decât el, și cărora le poate fura prada – fenomen denumit cleptoparazitism. Însă îl vedem adesea la punctele de hrănire împreună cu vulpea, fapt ce indică o toleranță crescută față de această specie, mai ales atunci când vorbim de hrană la discreție. Deci putem trage concluzia că vulpea este un prieten mai vechi de-al ursului, chiar dacă l-a mai și păcălit…
10. În aceeași notă, care este personalitatea ursului, cum l-ați descrie? Introvertit, extrovertit, ce particularități sociale există?
Dacă ar fi să personificăm ursul, acesta ar fi mai degrabă introvertit, pentru că în general este un animal solitar, asocial.
Urșii indivizi adulți tind să se evite reciproc, mai puțin în perioada de reproducere sau în locurile cu hrană abundentă.
Există totuși o anumită ierarhie socială bazată pe sex, vârstă și mărime, iar relația dintre ei depinde și de mărimea și calitatea habitatului, respectiv de disponibilitatea hranei. Cele mai strânse legături sunt între mamă și pui, urmate de cele dintre frații recent despărțiți de mamă.
11. Poate ursul, animal sălbatic, să fie domesticit, așa cum alte animale au fost de-a lungul timpului domesticite?
Eu am fost cel care a introdus sintagma de urși semidomesticiți, referindu-mă la urșii care sunt atrași de oameni în localități și care nu mai prezintă aceeași frică față de om precum urșii din creierii munților, pe care nu prea ai șanse să-i vezi, de altfel. Nu putem afirma în mod hotărât că ursul poate fi domesticit, însă îl putem condiționa destul de ușor.
Au fost nenumărate cazuri în care pui de urși au fost crescuți de oameni, însă la maturitate, caracterul agresiv al ursului și instinctele primordiale ies la iveală în multe situații.
Inclusiv în istoria recentă a țării noastre am avut parte de urși care performau la circ, de urși dansatori, însă ei nu erau domesticiți, ci condiționați.
12. Mituri despre urși: ce spunem noi că face ursul, dar, de fapt, nu face? De exemplu, se scarpină de copac, ne lasă în pace dacă facem pe mortul în fața lui etc.?
Unul dintre mituri este că, dacă ursul se ridică în două picioare, urmează să atace. De fapt, el încearcă să identifice și să analizeze mai bine ce anume i-a atras atenția. O face mult mai bine decât în patru labe.
Un alt mit este că, dacă facem pe mortul, ursul ne lasă în pace. Însă este greșit să facem asta, dacă vrem să scăpăm cu viață dintr-un atac iminent.
În primul rând, trebuie să ne păstrăm calmul (mai ușor de spus decât de făcut!) și să ne îndepărtăm ușor cu spatele în direcția din care am venit, fără să-l privim în ochi. Dacă reușim să ne îndepărtăm la o distanță rezonabilă, putem grăbi pasul.
Cea mai bună formă de apărare în cazul unui atac este folosirea unui spray anti-urs cu ardei iute, pulverizat de aproape (nu mai mult de 5 m) în direcția ochilor și nasului (mult mai eficient decât folosirea unei arme, fapt demonstrat în Canada). Dacă nu avem un astfel de spray cu noi, se recomandă utilizarea de orice fel de posibile obiecte contondente, cum ar fi pietre, bâte, pentru a ne apăra.
În ultimă instanță, dacă nu avem cu ce ne apăra, pentru a scăpa cu vătămări corporale cât mai mici, ar trebui adoptată poziția de fetus, dar cu ceafa protejată de mâini, astfel încât organele vitale să fie cât mai protejate.
13. „Ursul păcălit de vulpe”. Cât de ușor sau cât de greu poate fi păcălit un urs?
În ciuda poveștii cu ursul păcălit de vulpe, ursul este un animal deosebit de inteligent, comparabil cu maimuțele.
Dintre toate speciile de carnivore, urșii au cel mai mare raport de greutate între creier și corp. Ei au o memorie foarte bună, țin minte ce au învățat, în special când vine vorba de sursele de hrană.
Acesta este motivul pentru care ei asociază omul sau prezența acestuia cu sursele de hrană și revin în localități. Ei pot învăța chiar și cum să deschidă o ușă. De asemenea, au abilități foarte bune de orientare în teren, pot parcurge distanțe mari fără a se rătăci.
14. Avem obiceiul de a „merge cu ursul” prin cartiere în sărbătorile de iarnă. Urșii merg cu omul dacă oamenii merg cu ursul?
Ursul nu merge cu omul, îl evită în condiții normale. Urșii au un simț al mirosului extrem de dezvoltat, de peste 2.000 de ori mai bun decât al omului.
Motiv pentru care de cele mai multe ori, când suntem într-o drumeție montană, trecem exact pe unde a umblat el cu minute bune în urmă (ne simte și pleacă).
Exceptând, poate, cazurile în care vântul bate din direcție opusă sau consumă o carcasă de animal (caz în care se aplică recomandările de mai sus, de a ne îndepărta încet cu spatele în direcția din care am venit).
