Adaptarea societății la nevoile persoanelor cu dizabilități este un proces care durează mult chiar și atunci când autoritățile publice au voința de a se implica, ceea ce nu e cazul întotdeauna, inclusiv în România. Spațiul public, în general, rămâne în mare parte ostil față de persoanele cu dizabilități. Pentru persoanele aflate în cărucior sau pentru cele cu dificultăți de vedere, simplul fapt de a ieși din locuință înseamnă doar începutul unui lung șir de provocări.
Adevărul este că accesul la spațiile publice nu se rezumă doar la elemente esențiale precum rampele sau ghidajele de la traversările intersecțiilor.
Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială (AMAIS), organizație neguvernamentală înființată în anul 2015, și-a asumat misiunea de a gândi soluții pentru ca fiecare persoană, indiferent de abilitățile sale, să poată trăi într-o societate incluzivă, care să răspundă nevoilor sale individuale.
În 2017, AMAIS a lansat Clubul de Mobilitate Urbană (CMU), din care, ulterior, s-a dezvoltat Școala CMU ca proiect independent. În 2022, Școala CMU s-a derulat prin finanțarea obținută în cadrul programului de susținere a ONG-urilor „În Stare de Bine”, implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și finanțat de Kaufland România. Misiunea Școlii CMU este de a le oferi sprijin persoanelor cu deficiențe de vedere pentru a-și dobândi independența și a câștiga abilități de viață.
Nevăzătorii trăiesc adesea în singurătate
În România, accesibilitatea spațiului public pentru persoanele cu deficiențe de vedere continuă să fie o problemă majoră. Atunci când simplul fapt de a ieși pe stradă îți poate pune viața în pericol, integrarea în societate devine extrem de dificilă. Ca urmare, aceste persoane ajung să se autoizoleze alături de un grup restrâns de apropiați și se confruntă adesea cu sentimente de singurătate și vulnerabilitate, dar și cu temeri legate de noutate.
Principalele cauze de autoizolare în rândul persoanelor cu deficiențe de vedere sunt mobilitatea scăzută, lipsa accesibilității spațiului public, a serviciilor, a transportului în comun sau lipsa accesului la informații. În fața acestor provocări, reacțiile societății sunt variate, de la o bunăvoință exagerată, care tratează dizabilitatea ca pe o sursă de inspirație, până la atitudini precum mila sau indiferența.
Câte persoane cu dizabilități sunt în România?
Potrivit celor mai recente date centralizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, în anul 2020 la noi în țară existau peste 886.000 de persoane cu dizabilități, reprezentând circa 25% din totalul populației cu vârsta de peste 16 ani.
Soluțiile pentru problemele nevăzătorilor, doar cu implicarea acestora
Chiar dacă există reglementări în sprijinul persoanelor nevăzătoare, implementarea acestora este în continuare insuficientă. Una dintre principalele provocări cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de vedere este dificultatea accesului în spațiile și clădirile publice. Facilitarea accesului în spațiile publice pentru persoanele cu deficiențe de vedere trebuie să înceapă cu o înțelegere a provocărilor pe care le întâmpină acestea. Doar așa putem avea o societate mai incluzivă, în care toți cetățenii să poată participa activ și să se bucure de drepturile lor fundamentale. „Totul ar trebui să înceapă de la o înțelegere a obstacolelor cu care se confruntă o persoană cu probleme de vedere, ceea ce putem face doar prin implicarea lor directă, printr-o analiză a situației actuale a persoanelor cu dizabilități. Este, de asemenea, obligatoriu ca aceste persoane să fie implicate direct în procesul de dezvoltarea a soluțiilor”, spune Antonia Groza, membră a echipei AMAIS și coordonatorul Școlii CMU.
Școala CMU, un ajutor pentru nevăzători, dar și pentru familiile acestora
În cadrul școlii CMU, care în această toamnă va ajunge la cea de-a patra ediție, există două grupuri distincte, unul pentru adulți și unul pentru copii, căci și persoanele cu dizabilități de vedere au nevoi diferite în funcție de vârstă.
Programa constă în 30 de ateliere, câte 15 pentru fiecare grupă, cu tematici diverse, ce abordează abilități necesare precum mobilitatea, dezvoltarea personală, orientarea vocațională, consiliere pentru angajare, dar și abilități tehnologice – cum ar fi utilizarea tehnologiilor asistive, precum cititorul de ecran pe telefonul mobil. De asemenea, Școala CMU include activități de dobândire a abilităților de viață independentă precum gătitul, călcatul și împăturitul hainelor sau curățenia locuinței.
De asemenea, Școala CMU oferă și sesiuni individuale, la care pot lua parte atât cei deja înscriși, cât și cursanți din afara școlii. Aceste sesiuni sunt utile mai ales persoanelor cu dizabilități de vedere dobândite mai târziu în viață, deoarece au ocazia să învețe să se adapteze la noul mod de a percepe mediu. Există și ateliere pentru părinții care au nevoie de apartenență la o rețea de suport formată din comunitate, activități și resurse ce le pot accesa în propriul proces de învățare. Pentru acești părinți, este important să afle că tinerii cu deficiențe de vedere pot deveni independenți prin exersare și motivare, că există resurse și că pot să îi ofere copilului spațiul pentru ca acesta să evolueze. „Degeaba învățăm noi copiii să fie independenți, dacă ei se întorc acasă și nu sunt lăsați să iasă afară de frică. Frica este naturală, fiecare părinte vrea să își protejeze copilul, iar când apare o deficiență de vedere acest lucru se poate amplifica. Acest grup de suport este necesar pentru ca ei să vadă că nu sunt singuri, că există modalități în care copilul poate să crească, să se descurce, să aibă un serviciu sau să plece singur de acasă”, explică Antonia Groza.
Școala CMU, o școală pentru o viață independentă
Prin finanțarea oferită de FDSC prin programul „În Stare de Bine” susținut de Kaufland, cursanții generației a III-a a Școlii CMU reușesc acum să facă lucruri pe care înainte le considerau aproape imposibile. De altfel, rezultatele obținute au motivat echipa AMAIS să dezvolte în continuare astfel de programe.
Dobândirea încrederii în sine, a curajului, realizarea unor lucruri precum gătitul, ieșitul pe stradă fără însoțitor sau găsirea unui loc de muncă sunt câteva dintre reușitele persoanelor cu dizabilități de vedere care au trecut prin Școala CMU. „Un cursant ne-a spus că a fost la primul său interviu, iar angajatorul nu știa nimic despre această dizabilitate, iar el i-a explicat care sunt nevoile sale și a simțit că astfel a putut aduce o contribuție personală la creșterea nivelului de conștientizare cu privire la problemele nevăzătorilor. O altă participantă nu ieșise niciodată singură în afara casei până la vârsta de 21 de ani. Fusese mereu însoțită de familia ei. După ce a fost la noi și-a cumpărat primul baston alb și a reușit să meargă singură, neînsoțită. Primul copil care a venit la noi are 10 ani, și-a pierdut vederea de curând și ne-a scris că a reușit pentru prima oară să le dea un mesaj pe telefon prietenelor lui și era foarte fericit. Sunt lucruri care par mici, dar care contează foarte mult pentru ei”, povestește Antonia Groza.
Tehnologia, ca instrument pentru independență
Tehnologia joacă un rol crucial în sprijinirea independenței persoanelor cu deficiențe de vedere. Tehnologia asistivă, cititoarele de ecran care există deja pe toate telefoanele și trebuie doar să fie activate, le oferă acestor persoane posibilitatea de a-și desfășura activitățile zilnice, de a se deplasa singure și de a trăi la fel ca orice altă persoană. „Își cresc calitatea vieții și își transformă dizabilitățile în abilități. Un coleg nevăzător este programator, iar tehnologia este cea care i-a oferit șanse profesionale care ar fi fost inaccesibile în trecut”, mai spune Groza.
Nu oferim doar speranță, ci mai ales determinare
Școala CMU colaborează cu școlile speciale pentru nevăzători din București, ca un instrument complementar învățământului special pentru a-i susține pe elevi să deprindă abilități de viață independentă.
„Ceea ce facem are rolul de a schimba discursul. Nu este neapărat vorba de a le da acestor persoane speranță, ci determinare. E vorba de modurile diferite în care fiecare dintre noi deprindem anumite abilități și de suportul de învățare, care este un proces continuu”, explică Antonia Groza.
Mai multe detalii despre activitatea Asociației Metodelor Alternative de Integrare Socială (AMAIS) și Școala Clubului de Mobilitate Urbană puteți citi aici: https://amais.ro/
Programul de susținere a ONG-urilor „În Stare de Bine”, implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și finanțat de Kaufland România, se află în plină derulare pentru al șaselea an consecutiv.
