La granița dintre Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic se află Groapa Puerto Rico, cea mai adâncă din Oceanul Atlantic. La kilometri deasupra ei, suprafața oceanului este ușor înclinată, atrasă de o anomalie a gravitației Pământului.
Dacă arunci un obiect acolo, acesta va cădea puțin mai repede decât în altă parte a planetei sau în zona înconjurătoare. Între timp, echipamentul de navigație poate fi perturbat de această anomalie, provocând citiri false pentru marinarii din zonă.
Descoperirea anomaliilor gravitaționale
În 1671, astronomul Jean Richter a călătorit de la Paris, Franța, la Cayenne, Guiana Franceză din America de Sud. Cu el, a luat un ceas cu pendul. În timp ce ceasul fusese precis în Paris, a observat că la Cayenne acesta mergea mai încet, pierzând două minute si jumătate în fiecare zi. Nimic grav, pendulul a fost scurtat pentru a face ceasul precis. Cu toate acestea, când s-a întors la Paris, a descoperit că ceasul mergea prea repede, cu două minute și jumătate în fiecare zi.
Deși s-ar putea să simțiți la fel când săriți în sus și în jos în Brazilia sau Canada, viteza cu care cădeți nu este uniformă. Ceea ce matematicianul Christiaan Huygens a realizat după ce a auzit de ceasul lui Richter a fost că era o dovadă experimentală că Pământul se rotește.
Anomaliile gravitaționale sunt locurile unde un obiect observat în cădere liberă accelerează la o rată diferită față de rata modelelor de gravitație pentru acea locație. La Groapa Puerto Rico, gravitația a fost găsită să fie de -380 milliGal, făcând-o cea mai mare anomalie negativă de gravitație de pe Pământ.
Ce cauzează anomalia gravitațională din Puerto Rico?
În 1977, geofizicianul Peter Molnar a încercat să afle ce provoacă această forță descendentă neașteptată. Așa cum gravitația puțin mai mare la poli se datorează faptului că suntem mai aproape de masa majoră a Pământului, el știa o sursă probabilă: ceva imens și dens trebuie să fie sub suprafață.
Într-un articol publicat în Geophysical Journal International, el a explicat că modelele anterioare ale gravitației presupuneau că grosimea crustei Pământului (litosfera) era destul de uniformă. Uitându-se la zona respectivă, a realizat că nu era cazul și că anomalia era probabil cauzată de o „portiune suspendată” mare a litosferei Atlanticului.
Deși nu a fost primul care a propus bucata de crustă ca explicație, Molnar a reușit să ofere estimări ale masei și dimensiunii obiectului care provoacă anomalie gravitațională deasupra.
