Povestea Mănăstirii Sămurcășești
Povestea acestui loc sacru se întinde pe meleaguri încărcate de istorie, avându-l ca martor pe marele Tudor Vladimirescu, care a poposit aici în 17 martie 1821, fiind locul unde a rostit celebra “proclamație” către locuitorii Bucureștiului. Mănăstirea Sămurcășești nu doar că îmbină frumusețea arhitecturală și spiritualitatea, ci și reprezintă un simbol al rezistenței și perseverenței în fața vicisitudinilor istoriei. În plus, este recunoscută ca locul unde se săvârșesc minuni.
Cele 3 altare: Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului și Cuvioasa Paraschiva
Odată cu inaugurarea lucrărilor de restaurare a mănăstirii de către Rusalii, la 1 iunie 1958, zi care marca și 15 ani de la înființarea acestui lăcaș sfânt, s-a scris o nouă filă în cronica mănăstirii. Înălțată pe temelia vechii biserici ridicate în 1808 de către vistierul Constantin Samurcaș și dărâmată de cutremurul din 1940, mănăstirea renăscută a fost consacrată celor trei altare ale sale: Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului și Cuvioasa Paraschiva.
Mai mult decât un lăcaș de cult
Cu fiecare colț al ei impregnat de istorie și spiritualitate, Mănăstirea Sămurcășești este mai mult decât un simplu lăcaș de cult; este un loc de adăpost pentru sufletele căutătoare, un refugiu unde se împletesc rugăciunea și contemplarea în armonie cu natura înconjurătoare. Locul în care minunile păstrează vie flacăra credinței și unde pelerinii găsesc alinare în fața provocărilor vieții.
Astfel, Mănăstirea Sămurcășești continuă să fie un reper spiritual și cultural, un loc în care timpul pare să se oprească pentru a le oferi celor ce îl pășesc în liniște și încredere în drumul lor către divin.
Sursă text: Click.ro
