Această sărbătoare, elogiată de secole, ne dovedește că Maica Domnului ascultă rugăciunile noastre așa cum Dumnezeu a ascultat rugăciunile fierbinți ale Sfinților Săi Părinți Ioachim și Ana.
Nașterea Maicii Domnului este o sărbătoare a bucuriei. De sute şi sute de ani, în jurul acestei sărbători duhovnicești s-au împletit o mulțime de tradiții și obiceiuri care s-au transmis din generaţie în generaţie. În tot acest timp, strămoşii noştri s-au rugat în această zi, respectând tradițiile acestui praznic al bucuriei, deoarece înaintașii lor, care le-au împlinit, au fost mai sănătoși, necazul a fugit din viața lor, norocul a poposit în casele lor și s-a păstrat armonia în relațiile interumane.
În intervalul 7-9 septembrie viitoarele mame se roagă să nască ușor. În tradiţia populară intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub denumirea de „zilele sacre” sau „cercurile Sfintei Mării”. De aceea, femeile care vor să nască uşor este bine să se roage Fecioarei Maria și Drepților părinţi Ioachim și Ana, prăznuiţi în ziua de 9 septembrie, pentru „dezlegare uşoară a pântecului”. La fiecare praznic, ”zilele sacre” trebuie cinstite prin rugăciune, însoţite de fapte bune. În această zi se împart ofrande săracilor: struguri, nuci și pâine preparată în casă. Gospodarii împlinesc această tradiţie pentru ca în familiile lor să se adune sporul până la recolta viitoare, iar membrii familiei să fie sănătoşi.
Ortodocșii cinstesc „Zilele sacre”prin rugăciune și fapte bune. În ziua acestui praznic, se respectă o veche tradiție în mediul urban și în cel rural, în egală măsură: În dimineaţa sărbătorii, se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului și membrii familiei o roagă pe ocrotitoarea tututor credincioșilor să le dăruiască sănătate și să le binecuvânteze căminul cu sănătate și cu roadele recoltei adunate în acest an.
În ziua praznicului se deschide sezonul nunţilor și botezurilor. Potrivit tradiţiei populare, în toată țara, în ziua praznicului se deschide sezonul nunţilor și botezurilor. Până în Postul Crăciunului, la aceste petreceri legate de cele mai îndrăgite evenimente din viaţa de familie, în toate comunităţile locale răsună urările tradiţionale: “Să vă trăiască!” și “Casă de Piatră!”
Pentru binele familiei se sfințesc ofrande la biserică. În ziua praznicului, creştinii păstrează tradiția de a aduce la biserică, pentru a fi sfinţite, pâine, fructe și lumânări. După slujba de sfinţire, credincioșii împart aceste ofrande binecuvântate copiilor și săracilor, rugând-o pe Maica Domnului să aducă în familia lor: spor, armonie și sănătate.
Pentru însănătoșire se respectă tradiţia „Cozonacul Maicii Domnului”. Mai ales în Sudul ţării, se păstrează o veche tradiţie cunoscută sub numele de „Cozonacul Maicii Domnului”. În ajunul sărbătorii, persoanele bolnave trebuie să prepare un cozonac cu multe arome și stafide și să-l rumenească în cuptor. După aceea, bolnavul trebuie să împlinească un ritual: rupe cozonacul în două bucăţi: o parte o aruncă în curtea casei, iar cealaltă o mănâncă el. Totodată, bolnavul trebuie să rostească un jurământ sever: „Atâta vreme cât voi trăi, nu voi mai gusta carne de capră. Pentru boală un cozonac, pentru mine vindecare și sănătate!” Tradiția spune că ritualul se continuă prin degustarea unui pahar de vin roșu. Dintr-un vas de lut, plin cu vin, bolnavul trebuie să toarne un pahar cu vin pe pământ, iar cantitatea rămasă să o bea treptat, rostind în gând o rugăciune pentru sănătate. Tradiţia spune că suferinzii se vindecă dacă ei își respectă jurământul.
Pentru protecția copiilor, cu sfințenie, se împlinește un ritual. Mai ales în mediul rural, din moși-strămoși, se împlinește o veche tradiție care să-i apere pe copii de tot felul de accidente. De aceea, în ziua praznicului de Sântămărie Mică, mamele nu lasă pe foc o oală cu mâncare. Se crede că, respectând acest obicei, mamele își apără copiii de accidente casnice, de tot felul de necazuri, de arsuri și de răceli.
Praznicul din data de 8 septembrie este pragul dintre două anotimpuri. În calendarul popular, praznicul Nașterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vară și toamnă, deoarece în această zi se sfârșește vara și toamna își anunță prezența. Rândunelele pleacă spre țări mai calde, iar șerpii și gândacii se ascund în pământ, speriați de schimbarea vremii, care se răcește.
Gospodarii încep pregătirile pentru lucrările agricole. Din ziua praznicului, în mediul rural, gospodarii se pregătesc pentru începerea lucrărilor agricole de toamnă și pentru culesul legumelor. În același timp, în fiecare gospodărie se evaluează cât de bogată a fost recolta obținută în acest an. Tot acum se culeg ultimele plante și fructe de leac. Totodată, în ziua praznicului se mai împlinește un obicei agrar: de pe trunchiul ulmilor, gospodarii jupuiesc cojile, iar fibrele sunt păstrate, deoarece în primăvară cu acestea se leagă lăstarii viței de vie.
După praznicul Nașterii Maicii Domnului încep semănăturile de toamnă. A doua zi, după praznicul Nașterii Maicii Domnului, începe semănatul cerealelor: grâu, secară și orz. Potrivit unei tradiții locale, respectate de sute de ani, în orice localitate în care lucrările agricole încep a doua zi după praznicul Nașterii Maicii Domnului, vor fi recolte bogate și sporul se va aduna în casele tuturor gospodarilor.
Credincioșii merg în pelerinaje. În ziua praznicului, mulți credincioși merg în pelerinaje la mănăstiri care găzduiesc icoane făcătoare de minuni. Printre aceste lăcași de cult, venerate de pelerini, se numără și Mănăstirea Dălhăuți din județul Vrancea. Sfântul lăcaș adăpostește o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscută sub numele de Maica Domnului Anufiana, iar tradiția spune că icoana a fost pictată chiar de Apostolul Luca.
O tradiție care alungă ghinionul: nu se împlinesc treburi gospodărești. Mai ales în trecut, în mediul rural, se respecta cu strictețe o tradiție prin care gospodarii credeau că alungă ghinionul și boala: gospodinele nu aprindeau focul în vatră în zilele de 7 și 8 septembrie. În zilele noastre, pentru a ține departe de casă orice pagubă sau orice necaz, în ziua praznicului gospodinele nu se ocupă de treburi gospodărești: nu spală rufele și geamurile și nu mătură casa sau curtea gospodăriei.
Până la Sfântul Gheorghe, bărbații pun la păstrare pălăriile. În ziua praznicului, bărbații (din mediul rural mai ales), pun la păstrare pălăriile până la praznicul Sfântului Gheorghe, în primăvara anului viitor, iar în locul pălăriei ei vor purta căciuli.
Gospodinele sfințesc la biserică fructe de toamnă și bucate tradiționale. Din moși-strămoși se păstrează o datină: în ziua praznicului, este bine ca fiecare gospodină să sfințească la biserică fructe de toamnă și bucate tradiționale. După slujbă, o parte dintre ofrandele sfințite se împart în biserică săracilor, iar restul bunătăților se consumă în familie, pentru ca armonia și sporul să nu părăsească acel cămin.
Pentru sufletul rudelor decedate se împart struguri și prune. În fiecare an, în ziua praznicului gospodinele sfințesc la biserică struguri și prune pe care le împart săracilor, să fie “de sufletul morților”. Ofrandele sunt împărțite, pentru ca celor plecați la viața veșnică să li se ierte păcatele și să primească și ei, pe lumea cealaltă, bunătăți din noua recoltă.
Credincioșii se roagă pentru împlinirea unei dorințe în biserici de hram. La sărbătoarea Sfintei Măria Mică, credincioșii care vor să li se împlinească o dorință se roagă în biserici care poartă hramul Nașterea Maicii Domnului.
