Candidatura bizară la comanda NATO a președintelui Klaus Iohannis, împotriva majorității, nu a ridicat semne de întrebare, altele decât acelea referitoare la propulsarea în alte demnități.
Necesitatea unei armate a UE a devenit o urgență însă ea este aproape imposibilă prin apartenența la NATO a majorității statelor europene.
Divergențele în creștere dintre SUA și Europa, care au generat, printre altele, cazul Ucraina, nu puteau fi aduse pe masa tratativelor într-un alt moment mai bun decât acesta, al alegerii unui nou Secretar General.
Chiar dacă nu are o misiune specială, Klaus Iohannis nu a intrat în ”competiție” din proprie inițiativă, o asemenea decizie nefiindu-i la îndemână.
Când vorbea de desființarea NATO, inclusiv de costurile implicate, Donald Trump avea desigur în vedere o asemenea operațiune, care se întrevede tot mai mult.
O armată europeană pare tot mai necesară marilor puteri europene pentru a se distanța de SUA, rezultatul, raportat la istorie, fiind unul riscant.
Nu este deloc exclus ca în perioada următoare să auzim că statele europene componente NATO constituie armata europeană, iar SUA își rezervă dreptul de a se retrage dintr-un sistem care nu îi mai este util și care a depășit proiectul inițial.
Nu altfel poate fi interpretată decizia recentă, aparent stupefiantă, a NATO de a interveni direct în Ucraina, respectiv ca o dezangajare semnificativă a SUA care a afirmat continuu o participare în cont propriu.
Candidatura lui Klaus Iohannis, indiferent de discuțiile bilaterale pe care le dezvoltă în prezent, pare să aibă semnificații și consecințe majore.
The post O posibilă transformare a NATO appeared first on Cotidianul RO.
