Serialul „Lumini și umbre” difuzat recent de TVR a ajuns un fel de „Singur acasă” (Home Alone) pentru PRO TV. Numai că producția americană a făcut de fiecare dată audiențe-record, în timp ce „Lumini și umbre” pare mai degrabă să cârpească grilele de programe ale televiziunii publice. Și nu e deloc vreo capodoperă cinematografică, ci doar propagandă comunistă.
În cursul lunii august, TVR 3, canalul Societății Române de Televiziune (SRTV), a difuzat în fiecare zi, în prime-time, serialul „Lumini și umbre”, „un roman cinematografic” produs și transmis în premieră în anii 1979-1982. De la căderea comunismului, în urmă cu 33 de ani, SRTV a mai difuzat de mai multe ori acest serial, prezentându-l acum drept un film care „a marcat generații de români la începutul anilor ’80”, care a înregistrat recorduri de audiență la acea vreme, care a reunit sute de actori și mii de figuranți, bla-bla-uri de marketing.
Păstrând proporțiile, „Lumini și umbre” ar fi pentru SRTV, la numărul de difuzări de-a lungul timpului, un fel de „Singur acasă” (Home Alone) pentru PRO TV. Numai că producția americană a făcut de fiecare dată audiențe-record, în timp ce „Lumini și umbre” pare mai degrabă să cârpească grilele de programe ale televiziunii publice. Așa s-a întâmplat și cu această ultimă difuzare a „luminilor și umbrelor” pe TVR 3. Primele 28 de episoade (dintr-un total de 33) au înregistrat o audiență medie de 21.000 de telespectatori pe minut la nivel național (0,1% rating).
Propagandă comunistă
Dar nu ratingul foarte mic este problema, ci minciunile din această „frescă social-istorică”.
Scris și realizat după dogmele naționalismului comunist al regimului Ceaușescu, filmul este un balast, o toxină în vremurile noastre, un gunoi ce merită îndepărtat din memoria colectivă și conservat doar pentru studiul profesioniștilor (istorici, critici, cineaști). O justificare a vizionării a acestei producții, care își are desfășurarea în perioada 1944-1947 într-un orășel din Ardeal, urmărind destinele unor oameni simpli, este doar curiozitatea (bolnăvicioasă) de vedea cum regimul ceaușist a modificat istoria și cum tehnicile de manipulare au fost folosite de scenaristul Titus Popovici, scribălăul favorit al sistemul comunist. În acest film, comuniștii sunt „băieții buni”, care au făcut „Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din august 1944”, care au luptat împotriva dușmanilor țării, care au câștigat alegerile din noiembrie 1946 și care au făurit viitorul de aur al României.
Oricâte nostalgii se trezesc în publicul care îi revede pe marii actori ai neamului, filmul se bazează pe minciuni. O „operă cinematografică”, apărată de justificarea unei așa-zise „ficțiuni”, care nu respectă adevărul istoric, oricât de bine este jucată artistic, reprezintă, până la urmă, tot un gunoi.
Foto: Captură video YouTube
Din păcate, „Lumini și umbre” nu are nici măcar o valoare artistică: regia schematică (Mihai Constantinescu, Mircea Mureșan și Andrei Blaier), dialogurile forțate, personajele îngroșate (burghezii și lumea veche sunt caricaturi, desigur!), comuniștii fără pată și intriga neverosimilă și cusută cu ață albă. Mesajul este în spiritul epocii: comuniștii au fost niște eroi care au luptat să construiască lumea nouă.
Niciun cuvânt (secvență) despre trupele de ocupație sovietice, despre comisarii ideologici ai regimul Stalin, despre crimele acestora și cum a fost impus regimul comunist în România: prin violență și crime.
Desigur, ar fi fost o nebunie ca Ceaușescu să aprobe un astfel de scenariu în epoca lui Brejnev! Dar asta nu-i o scuză pentru a scoate curat acest serial. Românii din anii ’80 n-au fost „marcați” de acest „roman cinematografic”, cum vrea să-l vândă marketingul SRTV, ci au fost spălați pe creiere de ideologia comunistă, la comanda partidului. Ajung să cred că șefii actuali ai televiziunii publice, care au aprobat includerea serialului în grila din această vară pe TVR 3, ori dau dovadă de prostie ori răspund la niște comenzi obscure.
Nici motivația că telespectatorii din prezent îi pot revedea pe marii noștri actori nu stă în picioare pentru difuzarea serialului.
„Lumini și umbre” face parte din patrimoniul cultural și artistic al cinematografiei românești? Adică, un film plin de minciuni și prost făcut merită să facă parte din patrimoniu? Numai pentru că are în distribuție actori precum Ilarion Ciobanu, Margareta Pogonat, Gina Patrichi, Mitică Popescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, filmul își câștigă automat locul în patrimoniu?
În cariera unui mare actor există roluri bune, foarte bune, dar și prestații în roluri proaste. Pentru actorii invocați mai sus, „Lumini și umbre” reprezintă o „umbră” din punct de vedere artistic, mai direct spus: un rateu. Este evident că, urmărindu-le prestațiile actoricești, ei au spus replicile fără să creadă în personaje. Nu este vina lor, ci vina echipei de regizori. Când un actor joacă prost, nu e vina lui, ci a regizorului: ori l-a distribuit greșit, ori n-a știut să-i transmită energia personajului. Dar în „Lumini și umbre” personajele au energia ideologiei comuniste, care n-are nicio legătură cu arta interpretativă.
De exemplu, într-o scenă în care doi comuniști discută în contradictoriu (episodul 29), în preajma alegerilor din ’46 (falsificate de comuniști – dar în film nu se spune), Ilarion Ciobanu (primarul orașului) și Alexandru Repan (activistul de partid) rostesc niște replici care nu sunt decât niște șabloane și lozinci. Bieții actori s-au chinuit să intre în pielea comuniștilor imaginați de scenaristul Titus Popovici.
Ce-ar putea să creadă un tânăr din zilele noastre dacă ar nimeri din greșeală cu telecomanda pe această scenă? Comuniștii au fost niște „băieți de gașcă”, ce luptau pentru binele poporului și făceau brainstorming.
Tovarășul Bereanu (Alexandru Repan): „Tovarășe Bălan, dumneata ești un naiv superb. Nu-ți dai seama că dacă partidele istorice câștigă în alegeri, țara alunecă pe panta unui război civil? (vechea amenințare a bolșevicilor, „războiul civil” – nota P.B.) Poporul este înapoiat politic și ei (partidele istorice – nota P.B.) se bucură de prestigiu…”.
Tovarășul Bălan (Ilarion Ciobanu): „Tovarășe Bereanu, când aud din gura unui comunist că poporul e înapoiat încep să mă cam supăr. Poporul nu-i înapoiat, e doar crescut la școala mizeriei și a grijilor. Dumneata nu cunoști poporul, n-ai de unde.
Bereanu: „Tovarășe Bălan, nu te știam antisemit”.
Probabil că această replică a personajului a fost pe gustul tovarășilor din conducerea de partid din anii ’80, inclusiv a lui Nicolae Ceaușescu. Dar personajul Bălan nu se lasă intimidat de această amenințare:
Bălan: „Ascultă! Dumneata nu cunoști poporul pentru că n-ai trăit în mijlocul lui. (…) Pot să-ți dau un sfat că nu ne aude nimeni: Dezvățați-vă de răstălmăciri! Cum nu vă convine ceva sau nu aveți argumente, dați cu ștampila și asta nu-i pe placul poporului”.
Disputa mai continuă cu două replici, până când tovarășul Bălan (Ilarion Ciobanu) rostește un citat memorabil, demn de cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu de la tribuna congresului PCR:
Bălan: „Cel care se simte stăpân pe dreptate și forța lui se bate cu mâinile goale, pe față!”.
Un stop cadru cu explicații
Astfel de scene (sunt destule în film), ca să fie prizate de publicul tânăr ar trebui întrerupte în „stop cadru” și explicate și comentate de istorici și specialiști. Numai așa, difuzarea episoadelor din „Lumini și umbre” ar putea fi procesate într-un material educativ despre modul cum comuniștii au intoxicat arta cu valorile lor utopice. Altfel, lăsând să curgă episoadele, zi după zi, conducerea TVR n-a făcut decât să difuzeze o toxină. Pentru că, dacă mai e nevoie să amintesc, comunismul este o toxină. Mortală.
Post scriptum
Circa 86% din audiența națională a primelor 28 de episoade din „Lumini și umbre”, difuzate de TVR 3, a fost reprezentată de persoane cu vârste mai mari de 45 de ani. Persoanele cu vârste de peste 65 de ani au fost în proporție de 40%. Persoane cu studii superioare au avut o prezență de 16,5% și cota persoanelor cu studii medii a fost de 70%, conform datelor din monitorizarea Kantar Media.
