Într-un sat, odată, între mulţi necredincioşi se afla si un om al lui Dumnezeu…Vremurile erau grele şi oamenii se frământau şi se jeluiau, de nu mai isprăveau.Singur numai credinciosul era liniştit şi-şi căuta de treabă. Într-o zi, unul din consătenii lui îi zise:- Cum de poţi sta tu aşa?Iar el i-a răspuns:- Întocmai ca voi sunt şi eu, dar eu fac ceva în fiecare zi, care mă scoate de sub nevoie…?- Ce anume?- În fiecare dimineaţă, mai înainte să pornesc la treabă, privesc în trei părţi. Mai întâi mă uit în sus, ca să-mi aduc aminte că acolo e Dumnezeu şi mă rog lui. Apoi privesc în pământ, ca să-mi aduc aminte că peste puţină vreme am să mă cobor în el, şi pe urmă, privesc împrejur şi văd pe alţii cari-s şi mai necăjiţi şi mai săraci decât mine… Şi aşa, pornesc la treabă, mai uşor şi mai îmbunat.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
