Petre Ţuţea, filosoful român cunoscut pentru afirmația „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”, a reușit să aducă divinitatea mai aproape de oameni prin intermediul cuvintelor sale memorabile. Acesta a îndurat aproape 13 ani de detenție în închisorile regimului comunist, fiind arestat de două ori pe baza unor acuzații nefondate. Postum, în 1997, la șase ani după decesul său, Înalta Curte de Casație l-a achitat, recunoscând nevinovăția sa.
Petre Ţuţea, personalitate complexă a culturii româneşti, rămâne în memoria colectivă drept un gânditor anapoda, care a traversat spectrul politic de la stânga radicală la dreapta naţionalistă, pentru a se stabili în final sub umbrela liberalismului. Născut pe 6 octombrie 1902 în satul Boteni, judeţul Argeş, Ţuţea a avut o viaţă marcată de transformări radicale, ajungând să fie admirat şi dispreţuit în egală măsură pentru convingerile sale.
Anii de formare și radicalizare
Educația lui Ţuţea a început în atmosfera rurală a Argeșului, continuându-se la liceele din Câmpulung Muscel și Cluj. Aici, tânărul Ţuţea a fost atras de ideile comuniste, colaborând activ la revista „Stânga”. Devenit student la Drept în Cluj, şi-a completat formația intelectuală cu un doctorat în ştiinţe juridice. Această perioadă l-a definit ca un adept fervent al marxismului, gata să schimbe fața societății românești.
De la comunism la dreapta naționalistă
Cariera sa a luat o întorsătură neașteptată când, lucrând la Ministerul Economiei Naționale, Ţuţea a fost expus la diverse culturi și ideologii în timpul misiunilor diplomatice în Berlin, Budapesta și Moscova. Interacțiunile cu intelectuali de talia lui Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica, precum și colaborarea cu revista „Cuvântul” a lui Nae Ionescu, l-au îndreptat treptat spre ideile naționaliste și legionarism. Această schimbare ideologică s-a cristalizat în timpul șederii sale în Germania, unde a avut întâlniri influente cu Nae Ionescu, care l-a convins de valoarea creștinismului ortodox și a naționalismului.
Petre Ţuţea (Foto: arhivă)
Persecuția și închisoarea
Activitățile sale politice și schimbarea de tabără ideologică i-au adus probleme serioase după instaurarea regimului comunist. În 1956, a fost condamnat la detenție pe termen lung, petrecând 13 ani în închisorile comuniste, unde a fost supus unor condiții inumane și interogatorii extenuante. În această perioadă, a devenit cunoscut pentru predici în care făcea paralele între Platon și Hristos, demonstrând o rezistență intelectuală remarcabilă.
Viața după detenție
Eliberat în 1964, Ţuţea s-a stabilit într-o modestă garsonieră în București, lângă parcul Cișmigiu, unde a devenit cunoscut pentru lecțiile de filozofie pe care le ținea tinerilor în parc. A publicat lucrări sub pseudonim și a trăit din mila Uniunii Scriitorilor, tot timpul fiind sub supravegherea strictă a Securității.
Petre Ţuţea
Renumele post-revoluționar
După 1989, Ţuţea a cunoscut o popularitate fulminantă, fiind frecvent vizitat de jurnaliști și admiratori. În această perioadă a fost formulat termenul de „ţuţism”, desemnând un curent de gândire care promova valorile tradiționale românești și creștinismul. Marian Munteanu, liderul Golaniadei din 1990, s-a declarat discipol al lui Ţuţea.
Ultimii ani și moștenirea
Petre Ţuţea a murit pe 3 decembrie 1991, la vârsta de 89 de ani. Trupul său a fost transportat spre Boteni într-un camion cu morcovi, iar înmormântarea a avut loc într-o atmosferă rustică, aproape simbolică pentru complexitatea și contradicțiile vieții sale. Deși criticii l-au acuzat de dogmatism și de o anumită naivitate în viziunile sale politice, Ţuţea rămâne o figură de referință în cultura română, admirat pentru curajul său intelectual și pentru capacitatea de a trăi conform propriilor convingeri.
Câteva din vorbele memorabile ale marelui filosof din cartea „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea“
„Eu cred că războiul nu e făcut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumnezeu. Cum ne dă şi cutremure, ne dă şi război”.
„Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om”.
„În faţa lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul”.
„De creat, doar zeul creează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul „creaţie“ – literară, muzicală, filozofică – leşin de râs. Omul nu face altceva decât să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendenţă”.
„Eu, cât aş fi de aristocrat în gândire, politic trebuie să fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric”.
„Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare”.(declaraţie făcută după alegerile din 20 mai 1990).
„Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema „Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români“.
