Planul strategic al Europei: pumnii strânși pentru Biden

Rmag Breaking News

În urmă cu un an, senatorul republican Lindsey Graham spunea, în timpul unei vizite în Ucraina, că ”rușii mor” și că ajutorul oferit guvernului Zelenski este ”cea mai bună investiție pe care am făcut-o vreodată”. Acum, Graham a votat împotriva ajutorului de 60 de miliarde pentru Ucraina și spune că SUA ar trebui să ofere împrumuturi pe care Kievul să le ramburseze ”când va putea”. Graham a întreprins din nou o  vizită în Ucraina, unde a cerut aplicarea cât mai rapidă a noii legi a recrutării, pentru a mai aduce 500.000 de bărbați în armata ucraineană. Graham s-a declarat uimit de prevederile legii ucrainene: bărbații cu vârsta sub 27 de ani (25 de ani conform noii legi) nu pot fi recrutați, însă voluntarii sunt primiți începând cu vârsta de 18 ani. ”Nu-mi vine să cred că pragul este la 27 de ani. Luptați pentru viața voastră, deci ar trebui să mergeți pe front – nu la 25 sau 27”, a spus senatorul american. (Graham este colonel în forțele aeriene americane, însă nu a participat niciodată la o misiune de luptă – este fost avocat și s-a ocupat mai mult de pregătirea celor care plecau pe front, cel mai probabil de redactarea testamentelor).

Ucrainenii nu văd lucrurile în același fel cu senatorul Graham. Un sondaj efectuat în rândul bărbaților cu vârste între 25 și 60 de ani (care nu pot părăsi țara), publicat recent de Financial Times, arată că doar 37% sunt pregătiți să plece pe front; 48% nu sunt pregătiți, iar restul nu se pot pronunța. ”Trebuie să alegi între familie și țară”, spune un tata de 32 de ani. ”Nu mi-e frică să recunosc că nu vreau să mor”, spune un tânăr care a încercat să fugă din țară în urmă cu un an, însă a fost prins cu documente medicale false la frontieră. La finalul anului trecut, Kiev Independent scria că 665.000 de ucraineni cu vârste între 18 și 60 de ani au plecat din țară, iar alte surse vorbesc despre un număr dublu, ceea ce ar însemna echivalentul întregii armate ucrainene de pe front și din spatele frontului.

Resursa umană, oboseala războiului (în primele luni de război s-au înrolat voluntar în armată mulți ucraineni, însă cifrele au scăzut drastic apoi), natalitatea mai mică de după prăbușirea URSS, înfrângerile suferite pe front, armele insuficiente contribuie toate la reducerea voinței ucrainenilor de a lupta, arată Financial Times.

Colonelul-senator Lindsey Graham nu ar trebui să fie atât de mirat de situația din armata Ucrainei. De fapt, acest susținător sau salvator al Ucrainei, așa cum este prezentat în presa de mainstream, ar putea fi socotit un anti-ucrainean. Cel puțin asta spune profesorul John J. Mearsheimer, într-o discuție cu redactorul-șef al theduran.com, Alexander Mercouris, despre situația din Ucraina, marea fundătură și panica în care intrat aliații Ucrainei.

 

Puțină lume din Europa și din Statele Unite înțelege cât de mare este încurcătura în care ne aflăm. Vom pierde războiul. Rușii vor câștiga. Singura întrebare este cum va arăta această victorie. Vor păstra doar cele circa 20% din teritoriul Ucrainei pe care le controlează acum – cele patru oblasturi și Crimeea – și Ucraina va deveni un stat neutru? Acesta este opțiunea bună. Opțiunea rea pentru Vest este ca rușii să continue lupta, să câștige mai mult teritoriu, să moară mai mulți oameni și Ucraina să devină un stat și mai disfuncțional. În ambele cazuri NATO pierde. Or, NATO s-a angajat să-i înfrângă pe ruși în Ucraina, să distrugă economia rusă, să excludă Rusia din rândul marilor puteri. N-am reușit asta. Economia rusă este chiar mai puternică, crește mult mai mult decât cea germană, pentru că sancțiunile au avut efect de bumerang. Analiza finală este că aceasta este o înfrângere devastatoare pentru Vest. Nu există modalități de a schimba această situație. Este foarte greu pentru elitele occidentale care au crezut de la bun început că vor învinge ca acum să accepte ideea că au greșit, că rușii au câștigat, că Vladimir Putin i-a învins. Nu pot accepta, asta este situația în acest moment.

Sunt două niveluri de analiza privind situația din NATO și Ucraina. Unul ține de ce se întâmplă în SUA, iar celălalt ține de Ucraina. Cred că este evident că Ucraina va pierde războiul, iar NATO va suferi o înfrângere. Nu există vreo strategie pentru a schimba situația. E o problema uriașă pentru Vest. A doua problemă este că în acest moment nu se mai poate vorbi despre Statele Unite ca o singură entitate, pentru că aici, până la alegeri, vor exista două tabere. Administrația Biden este implicată în acest joc de foarte mult timp și cred că va face totul pentru a-i învinge pe ruși în Ucraina și în anii care vor veni. Lucrurile stau altfel cu Donald Trump și mulți se gândesc că, dacă va fi ales, Trump va abandona Ucraina, va încerca să încheie un acord cu Putin și va retrage multe trupe, dacă nu chiar toate trupele americane din Europa. Dacă ești european, vezi cum Ucraina se scufundă și Trump are prima șansă la alegerile din noiembrie, iar asta îți da fiori reci pe șira spinării. În plus, țările europene nu sunt un tot, ci au interese divergente, nu doar Ungaria lui Orban, ci și Franța și Germania, care sar una la gâtul alteia. Din punct de vedere al Occidentului, avem de-a face cu o situație dezastruoasă”, spune John Mearsheimer.

 

In guvernele europene domneste panica, continua ideea lui Mearsheimer Alexander Mercousris, redactorul-sef theduran.com. ”Dacă SUA nu asigură conducerea în NATO într-un proiect precum cel din Ucraina, europenii nu pot să facă absolut nimic. Nu au resursele pentru o soluție militară în Ucraina și știu bine asta. Singura soluție realistă este să găseasă o variantă de compromis cu Rusia, ceea ce este foarte dificil pentru ei. Cuvântul cel mai bun pentru a descrie situația din guvernele europene este ”panică”. Am vorbit recent cu o persoana din guvernul Marii Britanii, care spune că toate capitalele europene sunt panicate, toți se întreabă «Ce fac americanii? Sunt cu noi? Ne vor lăsa descoperiți? Cum vom proceda cu rușii?» Nimeni nu are un plan limpede. Macron a venit cu un plan, însă nu este unul care să funcționeze. Nimeni nu are o alternativă. Singurul lor plan este să se roage ca Biden să câștige alegerile din SUA. Acesta este singurul plan strategic al Europei și este jalnic”.

 

Lipsiti de o strategie, liderii vestici recurg la tactica demonizării Rusiei, pentru a nu pierde și sprijinul în propriile țări, este de părere Mearsheimer. ”Dacă ne uităm la discursul public despre Rusia, Ucraina, Orientul Mijlociu, despre  politica externă americană sau despre politica externă occidentală în general, există unanimitate printre comentatori. Este uimitor să fim în situația aceasta. Este extrem de dificil pentru cei care împărtășesc opinii precum ale mele să obțină vizibilitate în presa de mainstream. Avem de-a face cu o gândire unică. Dacă ne întoarcem la momentul 2003, la războiul din Irak, este limpede că premierul Tony Blair a oferit susținere deplină Statelor Unite, însă elitele britanice și opinia publica erau într-o opoziție vădită. Iar Franța și Germania s-au opus Statelor Unite. Acum situația este fundamental diferită. La nivelul elitelor, al guvernelor și presei avem o gândire unică. Este greu de explicat. În democrațiile liberale ar trebui să avem o piață a ideilor, un discurs mai liber și un interes al publicului. Nu trebuie să fii de acord cu alții, însă ar trebui să ai deschiderea de a asculta argumentele altora. Nu se mai întâmplă asta și mi se pare uimitor.

Pe măsură ce situația se deteriorează, și te temi că poți pierde sprijinul pe frontul intern, începi să susții tot ai mult ideea că ai de-a face cu un Hitler, pentru că ești disperat să ții opinia publică de partea ta. Acum se susține ideea celui de al treilea război mondial, ideea Rusiei ca un nou Al Treilea Reich, pentru că sunt disperați să-i țină pe americani de partea guvernului și să-i facă să voteze pentru Joe Biden, argumentând că Donald Trump nu știe cât de rea este Rusia. Iar această tactică devine tot mai evidenta pe măsură ce situația din Ucraina se deteriorează”, spune Mearsheimer.

Ideea de aduce Ucraina și Georgia în NATO a fost una dintre cele mai mari erori strategice ale epocii moderne. Nu cred că exagerez, dacă ne gândim la consecințele implantării unui bastion vestic la granița Rusiei. O mulțime de ucraineni au murit, țara este dezmembrată, se va transforma într-un stat disfuncțional. Acea decizie din aprilie 2008… Și apoi faptul că Vestul a ridicat miza de fiecare dată. A fost un război în Georgia, în august 2008. Nu era o dovadă suficientă că Rusia nu va tolera aderarea Georgiei și Ucrainei la NATO? Apoi a venit anul 2014, când am mărit din nou miza. Apoi 2021-2022, când se părea că ne îndreptăm spre un război; am încercat să prevenim războiul? Nu! Iar apoi am avut negocieri – mediate de Turcia, de Israel . Ce am făcut? I-am împiedicat pe ucraineni să încheie o potențială înțelegere. E greu de crezut cât de nesăbuiți am fost și cât de groaznice sunt consecințele pentru ucraineni. Iar acum, exact aceiași oameni spun că sunt apărătorii ucrainenilor, salvatorii ucrainenilor, în timp ce despre cei care împărtășesc opiniile noastre spun că sunt anti-ucraineni. Trăim într-o lume întoarsă cu fundul in sus”.

În anii 1990, când s-a produs prima extindere a NATO, sub administrația Clibton, mai mulți oameni proeminenți, printre care George Kennan, secretarul Apărării din administrația Clinton, șeful Statului Major Interarme de la acea vreme, toți au spus că extinderea NATO va duce la un dezastru. A fost o opoziție majoră în acei ani și cei mai mulți uită acest lucru. S-a dovedit că acești oameni au avut dreptate. Prin urmare, nu doar eu am spus că vor fi probleme, au spus mulți înaintea mea, de la momentul în care a fost concepută această politică”, încheie Mearsheimer.

 

Aceleași observații despre originile războiului din Ucraina le face economistul Jeffrey Sachs, un bun cunoscător al Europei de Est și un ”om al sistemului”, fiind multă vreme consilier la Națiunile Unite, dar care a ajuns să fie acuzat în presa occidentală că este susținător al lui Vladimir Putin, nu al păcii.

Cred că cea mai mare greșeală de ambele părți este ca nu s-a discutat. Vreau să amintesc ce înseamnă să nu discuți. În 2008, când a avut loc summitul de la București, unii lideri europeni m-au sunat, pentru că eram prieteni. M-au întrebat ce vrea să facă președintele nostru nebun, George W. Bush? Unii dintre acei lideri sunt și acum la putere, nu voi da nume. Ce face președintele vostru? De ce destabiizează lucrurile? A promis că nu va forța lucrurile cu Ucraina. Asta spuneau liderii în privat. Nu spun asta în public. Am evitat negocierile. Era ca în scenariul lui Palmerston din 1853, să încercuim Rusia în Marea Neagră din nou, exact asta.

Apoi a venit anul 2014. Am trăit unele momente nemijlocit atunci. A fost urât. SUA nu ar trebui să finanțeze lovituri de stat. Dar SUA au făcut asta. Știu asta. Am fost acolo imediat după numirea guvernului stabilit de Victoria Nuland”.

Apoi au venit Acordurile de la Kiev, susținute de Consiliul de Securitate ONU. Însă SUA i-au transmis în privat președintelui Petro Poroșenko că nu trebuie neapărat să accepte aceste acorduri. ”Să nu-ți fie frica. Nu trebuie să faci asta”. Și, recent, Angela Merkel, a  spus: ”Da, nu am vorbit prea serios”, chiar dacă Germania și Franța era state garante. Apoi, în decembrie 2021, Putin a transmis un proiect de pact de securitate cu Statele Unite. L-am citit. Am sunat la Casa Albă și am spus că ar trebui să negociem pe baza lui, să evităm războiul. Mi s-a răspuns că SUA nu vor face asta și că nu va fi război. Le-am spus să le transmitem rușilor că NATO nu se va extinde. Răspunsul a fost că nu puten renunța la politica ușilor deschise. ”Ce politica a ușilor deschise? Noi avem doctrina Monroe de 200 de ani. Despre ce uși deschise vorbiți?”, le-am spus. Apoim, președintele Zelenski a spus că Ucraina poate fi neutră și au început negocierile, mediate de premierul israelian Naftali Bennett și de pricepuții diplomați turci. Am fost atunci la Ankara pentru a vorbi cu diplomații turci”, spune Jeffreu Sachs. ”SUA au oprit negocierile pentru că au crezut că pot învinge, că pot să sleiască Rusia de putere, că-i vom îngenunchea cu sancțiunile noastre, că le vom deconecta sistemul bancar. Au fost multe erori de calcul groaznice”.

 

The post Planul strategic al Europei: pumnii strânși pentru Biden appeared first on Cotidianul RO.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *