Elena Rajab Mwinge, în vârstă 43 de ani, s-a născut la București, în 1980. Mama ei este româncă, tatăl, din Tanzania. De când era bebeluș, Elena Rajab a fost dusă în statul african, iar de atunci nu și-a văzut mama. Speră că acum, în urma vizitei lui Iohannis în Tanzania, va primi un ajutor să vină în România și să o cunoască. Povestea ei, preluată de News.ro, a fost publicată în presa din Tanzania, pe prima pagină a ziarului The Citizen.
Cetăţenii din Tanzania au mari aşteptări că vizita de patru zile a lui Klaus Iohannis va aduce beneficii semnificative ambelor ţări, prin întărirea cooperării bilaterale în mai multe domenii, scrie publicația The Citizen din Tanzania.
Pentru Elena Rajab Mwinge, 43 de ani, localnică din Keko Akida, districtul Temeke, vizita președintelui român are şi o altă semnificaţie, continuă ziarul african.
Femeia, cunoscută și ca Kibibi, își pune speranțele că vizita preşedintelui Iohannis în Tanzania îi va da oportunitatea de a-și întâlni mama.
Kibibi s-a născut la Bucureşti, pe 10 ianuarie 1980, dintr-o mamă româncă şi un tată tanzanian, pe nume Rajab Mwinge, care făcea studii medicale în România.
În 1981, bărbatul s-a întors în țara lui, luând-o și pe micuța Kibibi, fără ştirea mamei sale.
„Tatăl tău te-a furat”
Kibibi a fost crescută de o mamă vitregă, iar tatăl ei a lucrat, ca personal medical, la Organisation of Tanzania Trade Unions (OTTU) şi la spitale private, dar a murit în 2015.
Femeia a povestit că, atunci când era în clasa a şasea, vecinii i-au spus că femeia care o creştea nu era mama ei biologică şi că aceasta era o femeie albă. Ulterior, mătuşa sa i-a dezvăluit că este originară din România, însă i-a spus că mama ei a murit.
În 2014, cu un an înainte să se stingă tatăl ei, Kibibi şi-a confruntat tatăl. „Tatăl meu mi-a confirmat că mama este cetăţean român, cu numele Dorina Illnesco”, a spus femeia, pentru The Citizen.
Kibibi a menţionat că a încercat să găsească Ambasada României, dar cea mai apropiată se afla în Kenya, unde ea nu putea să ajungă. Ulterior, în decembrie 2020, a început să îşi caute mama pe reţelele de socializare.
Și-a găsit mama pe rețelele de socializare
„Am tastat numele dat de tatăl meu. Din fericire, am găsit pe cineva despre care cred că este femeia pe care o căutam (…) Am trimis un mesaj în care i-am spus «Unde eşti, mamă, mi-e dor de tine?». În loc să primesc un răspuns cum mă aşteptam, o altă femeie, Gina Soana, mi-a trimis o cerere de prietenie”, a afirmat Kibibi.
Ea a adăugat că şi-a dat seama că acea femeie este cumnata ei, soţia fratelui său care căuta o rudă a cărei mamă se numea Dorina Soana şi care trăia în Tanzania.
Kibibi a afirmat că, ulterior, cumnata ei i-a confirmat că ea era cea căutată şi că mama ei este în viaţă. La un moment dat, a povestit Kibibi, a văzut-o pe mama ei printr-un apel video pe Facebook. Care i-a spus că a fost mințită de tatăl ei și „te-a furat când s-a întors în Tanzania”
O mătuşă a lui Kibibi a afirmat că fratele ei i-a spus că a decis să fugă în secret din România cu ea pentru ca mama ei să nu îşi piardă locul de muncă pentru că a avut un copil cu un bărbat african, spunând că la acea vreme erau restricţii în România.
Kibibi a spus că a trăit cu dorinţa de a-şi cunoaşte mama biologică, însă nu are posibilităţi financiare să ajungă în România.
„Mama insista să o vizitez în România. Ea este în vârstă acum, dar posibilităţile mele financiare nu îmi permit să călătoresc pentru a-mi întâlni iubita mamă”, a adăugat Kibibi.
Vizita președintelui Iohannis în Tanzania se încheie azi
Preşedintele Iohannis şi soţia sa, Carmen Iohannis, au ajuns joi seară, 16 noiembrie, în Tanzania, unde vor mai rămâne până astăzi, 19 noiembrie, ca parte a turneului african pe care l-a început președintele.
Mâine, 20 noiembrie, șeful statului va ajunge la Praia, în Capul Verde, unde se află și trimisul special al Libertății.
Citește și: INTERVIU. Întrebat înaintea întâlnirii cu Klaus Iohannis dacă el și-ar face publice cheltuielile cu deplasările la cererea a 40.000 de oameni, José Maria Neves, preşedintele din Capul Verde, a răspuns: „Nu e nevoie de 40.000. Dacă o singură persoană îmi cere ceva, eu sunt obligat să răspund”
