Cum se pregătesc școlile din Apuseni de începutul anului școlar: la cele mici, de pe dealuri, copiii i-au ajutat pe cei mari să schimbe aspectul de canton silvic al clădirilor. În centrul localității Poiana Vadului, comună de nici 1.000 de locuitori, elevii reprezintă circa 10% din populație și au laborator de informatică și bibliotecă.
Munții Apuseni pot fi împărțiți în zone turistice și părți mai puțin bătute de vizitatori. Zona Poiana Vadului intră în a doua categorie. Și asta și pentru că e fixată în prelungirea unei văi eclipsate de cele paralele. La nord, e cea a Arieșului Mare, cu Scărișoara cap de afiș, la sud e fosta comună Vidra de Sus, unde se află Muntele Găina, cascada Pișoaia și casa memorială Avram Iancu.
Din centru, unde altitudinea medie e circa 750 de metri, se ajunge la case cocoțate pe coame la peste 1.000 de metri. La unele a ajuns și asfaltul. Straturi de poieni, acoperișuri și grădini, toate la mansarda pădurii.
Cu o singură pensiune și 10 cătune înșirate pe dealuri, Poiana Vadului are o școală centrală și încă două mici, strict pentru copiii „de sus”. O a treia a fost închisă pentru anul școlar 2023-2024. Rămăseseră doar doi copii, care vor fi aduși cu microbuzul „în vale”.
Libertatea a vizitat cele trei clădiri miercuri, 6 septembrie, când se făceau ultimele retușuri atât în clasele pentru preșcolari, cât și la clasele elevilor mari.
Cum s-au pregătit școlile din Apuseni de începutul școlii?
13 cadre didactice pentru 95 de elevi în „centru”
Prima oprire e jos, în vale, la școala centrală cu clasele I-VIII. Aici învață 95 de copii, cam 10% din cei circa 1.000 de oameni din comună. Nu te-ai aștepta la o clădire galbenă, sănătoasă, într-o fundătură din deal.
Școala din Poiana Vadului
Ea poartă numele profesorului universitar doctor Gheorghe Beleiu (1943-1997), fost șef de catedră la Facultatea de Drept a Universității București și președinte al comisiei care a redactat Codul Civil Român, născut aici, la Poiana Vadului.
Ușa e deschisă și e forfotă. La birou e noua directoare a școlii și a celor două structuri aferente, școlile Făgetu de Sus și Costești, Olguța Briciu.
Olguța Briciu, directoarea școlii
Școala, ridicată în 1977, a fost renovată recent. „Eu spun că suntem pregătiți”, spune Briciu. „Avem 95 de copii și 13 cadre didactice, dintre care 4 sunt învățători. Eu sunt nouă, am venit de la 1 septembrie de la școala Costești”, adaugă ea.
Sală de clasă în Poiana Vadului
Când vine iarna, iese microbuzul, intră jeepul
Până la aspect și dotări, o întrebare legată de copii. Cum ajung ei aici, în vale, câtă vreme casele se întind la mulți kilometri distanță pe dealuri?
„Copiii vor veni cu microbuzul în perioada în care este frumos și bine. Dar după ce o să vină zăpada, depinde de ce vreme va fi, nu putem anticipa, când este ghețuș și polei, nu poate urca microbuzul. Atunci, părinții mai aduc copiii la școală, au jeepuri și mașini de teren”, afirmă ea.
Pe geamurile școlii se poate vedea pădurea din apropierea comunei
Din fața școlii și până la capătul asfaltului, în cătunul care apare pe hartă cu numele Duduieni, sunt cam 6 kilometri de drum care urcă, în general în serpentine.
Școala cu doi copii s-a închis temporar
La Poiana Vadului au rămas 3 școli din 4. Și asta pentru că la Păștești, cea mai mică dintre toate, rămăseseră doar doi copii.
Fotografie cu școala din Păștești, închisă pentru anul școlar 2022-2023 după ce au rămas doar doi copii. Foto: Fundația Prison Fellowship Romania
„La Păștești au fost 3 elevi anul trecut, anul acesta au rămas doar 2. Nu se poate începe școala așa. La anul vor fi 4 și avem promisiuni că va merge. Dar să treacă cu bine acest an și vedem după. Era un singur cadru didactic acolo”, explică Olguța Briciu.
Cătunul Păștești
Ea adaugă că imobilul în care funcționa școala era al unui particular, care pusese spațiul la dispoziție pentru copii.
Oportunități puține
Directoarea spune că o problemă era când drumurile nu erau asfaltate, iar numărul elevilor era mult mai mare. „Tineretul a plecat, s-au depopulat satele, e o problemă peste tot, nu doar la noi. Nu există locuri de muncă, nu există oportunități. Ce să facă?”, punctează ea.
Grădinița din cadrul școlii Poiana Vadului
Totuși, ea este mulțumită că există aproape 100 de elevi. „Și mai există familii care au și 3, chiar 4 copii trimiși la școala noastră”, spune Briciu.
La liceu, copiii merg la Câmpeni, cel mai apropiat oraș, 6.500 de locuitori, sau la Albac, o comună de aproape 2.000 de locuitori, însă aflată la drumul principal.
Pensiuni nu prea sunt, deci nu sunt locuri de muncă pe aici, cu animalele nu te poți descurca, e greu, să stea copilul să aibă grijă de animale… abia întreții animalele. Nici nu poți pretinde de la un copil să rămână aici… Fiecare vrea ce-i mai bun pentru copilul lui.
Olguța Briciu, directoare Școala Gheorghe Beleiu, Poiana Vadului:
Dotări sunt, copii să rămână
Sală de clasă din Poiana Vadului
Cum a fost în pandemie în zonă? „Copiii au primit tablete. Problema a fost cu internetul, că nu funcționează mereu. Anul trecut, am rămas o săptămână fără curent. Sunt situații imprevizibile. Apar și nu ai ce să faci. În rest a fost OK”, spune ea.
Până să urcăm la celelalte două școli, directoarea ne face un tur al școlii. Printre cele nouă săli de clasă există și un laborator de informatică, având 16 computere.
Laboratorul de informatică din Poiana Vadului
În capătul coridorului este o bibliotecă, iar pe geam se vede un teren de fotbal sintetic. Parchetul și mobilierul sunt noi.
Biblioteca din Poiana Vadului
Concluzia ar fi să rămână și copii.
„Au pictat și copiii”
La doi kilometri în amonte este minișcoala din Costești, de unde vine Olguța Briciu. Pictată și colorată, îți sare în ochi din ulița strâmtă care urcă la deal.
Ea funcționează cu 6 elevi și 10 preșcolari, la grădiniță. Și a fost o muncă de echipă. „Am decorat-o împreună cu părinți, săteni și copii. Copiii ne-au ajutat la pictat, au fost foarte bucuroși să participe”, povestește învățătoarea.
Sub streașină scrie „Școala – tărâmul magic al cunoașterii”. În stânga, „fiecare copil este o floare diferită. Iar împreună formează o grădină minunată”. Nu lipsesc cifrele, personificate, și literele, cocoțate într-un copac.
Directoarea arată echipei Libertatea fotografii cu aspectul școlii de dinainte de renovare. Semăna cu un canton silvic, o clădire de lemn tipică zonei montane din Ardeal.
Fotografii din timpul renovării școlii din Costești
Datorită colaborării cu autoritățile locale, cu părinții, am reușit să-i dăm o altă față. Am cerut și am primit bani. Fără fonduri europene, bani de la primărie și ne-am descurcat prin voluntariat.
Olguța Briciu, directoare Școala Gheorghe Beleiu, Poiana Vadului:
„Anul trecut, 5. Acum, 10. S-au dublat”
„Mă gândeam că ne ajutați la decupat”, ne întâmpină educatoarea Mădălina Stan din prima cameră. Sunt două: stânga, grădinița. Dreapta, școala primară.
Olguța Briciu și Mădălina Stan
Educatoarea are doar 21 de ani și este din Albac. „N-am terminat de mult liceul”, zâmbește ea, dar spune că se ocupă de copiii din Costești de 4 ani. Aici începe al treilea an.
Sală de clasă din Costești
„Avem copii de la 2 ani jumate până la 5 ani la grădiniță. Anul trecut au fost 5, acum s-a dublat. 10. Numărul lor crește”, observă ea.
„Două fetițe vin de la 7 kilometri”
Ultima oprire e la Făgetu de Sus, alt sat unde sunt doar în jur de 100 de locuitori. Și aici s-a pictat clădirea, însă copacul, un fag, nu are încă frunze.
„Se lucrează încă, o să lipim în curând și frunzele. În rest, totul e gata. Chiar dacă voi ați venit pe nepregătite, noi suntem pregătiți”, glumește directoarea.
Micuța școală din Făgetu de Sus
Și aici sunt puțini elevi. 8 la școală, 7 la grădiniță.
Sală de clasă din Făgetul de Sus
„Unii copii vin de departe. De sus, de pe deal. Sunt două fetițe, una la școală, una la grădiniță, care vin de la 7 kilometri. Le ia cam o oră și ceva”, spune Briciu.
Spune însă că nu le vom găsi acasă. „Acum, săptămâna asta, toată lumea e plecată la oraș. Își caută rechizite, haine, să fie gata pentru săptămâna viitoare”. Prima din noul an școlar și în Țara Moților.
Peisaj din vârful comunei Poiana Vadului
