Țuică de prune sau pălinca, așa cum este numită în anumite zone ale țării, este, cu siguranță, cea mai populară băutură românească. Rețetele originale datează poate de mai bine de o sută de ani și secretele străbunicilor se folosesc și astăzi de cei care își prepară țuica de prune în propriile gospodării. Vezi mai jos cum faci țuică de prune.
Țuica de prune – scurt istoric
Țuica este o băutură alcoolică tradițională românească obținută prin fermentarea și distilarea prunelor.
Țuica de prune are o istorie ce datează de secole. Cuvântul ţuică desemnează exclusiv băutura distilată de prună, aşa că e greşit să spunem ţuică de pere, mere ori de caise. Aceste băuturi sunt rachiuri. Băutura a fost atestată documentar în Bistriţa, la 1386, într-un act maghiar de percepţie fiscală sub numele de „cujka“.
Pe de altă parte, termenul de pălincă sau palinca a fost atest în 1630 pe undeva prin Slovacia, a trecut în limba maghiară şi apoi a ajuns în Ardeal.
De-a lungul secolelor, țuica a devenit cea mai populară băutură de pe plaiurile mioritice și a fost folosită în gospodării, dar și la evenimente importante din viața omului, de la nunți și botezuri ori la înmormântări.
Accizele pe țuica produsă în gospodării
În anul 2013, în România se produceau anual 130 de milioane de litri de țuică în mod oficial.
În anul 2007, legea prevedea că persoanele care produc țuică sau rachiu de fructe în limita a 50 de litri pe an cu concentrația alcoolică de 100% în volum au obligația să le înregistreze la administrațiile finanțelor publice locale.
În 2007, legea prevedea ca persoanele care realizează astfel de produse pentru consumul propriu au obligația de a înscrie în declarație și cantitățile estimate a fi obținute la nivelul unui an. În 200, legea le dădea dreptul producătorilor să fiarbă 250 litri fără să plătească nicio acciză.
În 2022, legea a scutit de la plata accizelor alcoolul din fructe, în limita a 50 de litri anual, consumat de o persoană fizică, de către membrii familiei acesteia sau de către musafiri.
Sursă info: wikipedia.org
Rețete de țuică- cum se face țuica de prune
Cum se face țuica de prune – cazan pentru țuică
Prima etapă, în drumul către obţinerea unei băuturi de calitate îl reprezintă culesul prunelor, după care, ele trebuie desâmburate, deoarece miezul sâmburelui este toxic. Prunele se culeg undeva în ultima decadă a lunii august şi, aproximativ după două săptămâni de fermentaţie, se începe distilarea.
Ingrediente
la 5 kg de prune;
se pun 200 grame de zahăr.
Mod de preparare
Se pun prunele într-un butoi mare, de preferat de lemn. Se adaugă zahăr peste fructele culese și se lasă la macerat, pentru a fermenta. Nu trebuie pus prea mult zahăr pentru că se va altera gustul final.
Zahărul este un ingredient opțional în rețeta de țuică, deoarece prunele bine coapte au în compoziție zahăr natural. Însă, dacă vrei să dai un plus de gust băuturii, atunci se mai poate adăuga zahăr. Zahărul ajută și să fie țuica mai dulce, în cazul în care prunele nu sunt suficient de coapte.
După ce au fermentat fructele din butoi, începe prepararea țuicii propriu-zise. Pentru a putea produce țuica din amestecul obținut, avem nevoie de un alambic. Recomandat ar fi să folosim un alambic de inox sau un cazan.
După ce se așază vasele, se adaugă boasca în cazanul de țuică de prune și se pregătește focul pentru fierbere. Focul pentru un cazan de țuică se poate face fie cu lemne, fie cu arzător pe gaz.Trebuie ca atât vasul în care stau fructele, cât și capacul să se închidă etanș.
Primele 10-15 minute, focul de sub cazan poate fi mai tare, dar apoi se micşorează flacăra, astfel ca decoctul să fiarbă încet, la foc mic, pentru a nu se tulbura distilatul şi a nu grăbi fierberea, care va duce la pierderi de gust şi aromă.
La gura țevii de scurgere a serpentinei, pe unde curge țuica, se pune o cratiță cu un tifon pentru a feri eventualele impurități care pot pica în țuică.
La fiecare distilare se obțin trei tipuri de țuică: fruntea, mijlocul și coada. Fruntea este prima țuică ce iese din cazan și are o concentrație mare, de regulă peste 70% alcool. Aceasta este și toxică deoarece are în compoziție alcool metilic și alte substanțe, iar mirosul ei este foarte înțepător. Coada este slabă și acră, iar mijlocul reprezintă cantitatea de țuică din distilat, care se păstrează.
Ca și alte băuturi, și tuica de prune are nevoie de timp pentru a se învechi și a-și spori calitatea.
Țuică – rețetă de țuică din prune
Cum se păstrează țuică de prune
Țuica de prune nu se lasă în vase descoperite, pentru a nu-și pierde din tărie.
Se ia din vasul de colectare și se toarnă în damigene – se amestecă țuica de prune obținută din același cazan pentru că, la început, după ce se înlătură primul litru de alcool, se obține o concentrație mai mare, după care concentrația scade treptat.
Se amestecă, se lasă să se răcească și se pune în butoaie de dud sau stejar ori în damigene și se astupă bine cu dopuri de cauciuc.
După distilare, unii producători pun ţuica la maturare minimum şase luni.
Trucuri pentru cea mai bună țuică făcută acasă
Este important de știut faptul că, pentru a face țuică de prune acasă ai nevoie de o cantitate ridicată de prune, deoarece fermenatrea și distilarea prunelor, pregătirea acestora înainte de rezultatul final, duce la pierderea cantității inițiale. Așadar, pentru o cantitate de 50 litri de țuică de prune de 45-50 de grade, va fi nevoie de aproximativ 10 găleți cu prune.
Pentru țuica de prune sunt recomandate prunele dintr-un soi parfumat, care acumulează mult zahăr, deoarece zahărul din compoziția lor ajută la tăria țuicii.
Nu se pun la fermentat prune necoapte, deoarece acestea pot dă un gust acru țuicii.
Nu se pun în butoi, la fermentat, nici crenguțe sau frunze de prun, deoarece acest lucru poate compromite fermentarea, iar gustul final să nu fie cel potrivit.
Dacă prunele nu au un conținut mare de zahăr, se poate adăuga în compoziția țuicii un plic de drojdie de bere.
Cantitatea de zahăr adăugată în țuică diferă de gustul final pe care ți-l dorești.
Zahărul trebuie diliat în apă fierbinte înainte de a fi pus în butoiul în care fermentează fructele.
Fermentarea prunelor se face în butoaie de lemn sau de plastic. Nu sunt recomandate recipientele din metal deoarece acestea oxidează și pot influența gustul final.
Butoiul nu trebui umplut până sus, deoarce boasca se va ridica și va ieși din butoi.
Butoiul cu prunele puse la fermentat se acoperă cu o folie sau cu un capac.
Perioada de timp cât se țin prunele la fermentat depinde de concentrația de zahăr, dar și de temperatura exterioară și expunerea la soare. Căldura favorizează fermentația. Fermentația poate dura între două și trei săptămâni. În momentul în care musculițele de oțet nu mai zboară în jurul butoiului, înseamnă că este momentul ca țuica să se distileze.
Denumiri regionale pentru țuică
„otcă” – țuica de calitate slabă, în unele zone din apropierea Făgărașului;
„fruntea” – lichidul care curge din cazan la începutul primei distilări. Acesta se aruncă, pentru ca acesta conține substanțe nocive, inclusiv alcool metilic;
„coada” – lichidul care curge din cazan la sfârșitul primei distilări și care se aruncă, ori distilarea se întrerupe („se taie”) pentru că acesta conține alcool etilic de concentrație prea redusă, împreună cu substanțe care dau gust de calitate slabă țuicii;
„horincă” – denumirea maramureșeană pentru rachiu;
„pălincă” – denumirea maghiară pentru rachiu.
Sursă foto: 123rf.com
Vezi și rețete de compot de prune.
