După zeci de ani de muncă prin fabrici și uzine, bătrânii noștri nu se pot bucura de relaxarea bine meritată așa cum se cuvine. Și asta din cauza pensiilor mici ce nu le permit un trai decent. Astfel, pentru mulți dintre ei fiecare zi reprezintă o luptă pentru supraviețuire. De relaxarea unui concediu la mare nici nu poate fi vorba.”N-am mai mers la mare de cand eram eleva in clasa a-V-a sqau a-Vi-a, cam asa n-am mai fost.Avand copiii la scoala, prioritatile au trebuit sa fie pentru ei decat pentru noi, parintii.Da, si de munte (ii este dor – n.r.)”, spune o pensionara.Reporter: V-ar fi dor sa mai mergeti pe plaja la mare?Pensionar: Macar o data.Reporter: Credeti ca in conditiile actuale se mai poate intampla acest lucru?Pensionar: Niciodata.Iar unii dintre ei ar avea mare nevoie de tratamente la băi termale, recomandate de medici. Însă pentru mulți dintre ei, sănătatea a devenit un lux.”Acolo (la bai – n.r.) chiar nu am fost la tratament, n-am fost deloc. Ne-am dori, cate nu ne-am dori, dar daca nu se poate Ma gandesc cum a fost pe timpuri si acum… ce am ajuns”, marturiseste o femeie.
Astfel, ultimii ani ai bătrânilor se risipesc în lupta pentru supraviețuire. Ca să facă față cheltuielilor zilnice, mulți dintre ei aleg să facă împrumuturi la casele de ajutor reciproc.
