Israelul are o armată puternică, mare și bine dotată, dar Hamas s-a adaptat în ultimii ani pentru a specula cât mai bine mediul și geografia urbană din Gaza. O confruntare ar fi sângeroasă și cu posibile implicații serioase regionale, scriu The Guardian, Financial Times și agenția de analize strategice Stratfor.
Mai mulți experți în securitate au anunțat că Israelul va lansa în zilele următoare prima sa ofensivă terestră în Gaza din 2014 și până în prezent, un răspuns necesar, au spus aceștia, după atacul terorist sângeros al Hamas de sâmbătă care a ucis peste 1.000 de israelieni și a zguduit întreaga țară.
„Orice altceva mai puțin decât invazia va fi o greșeală gravă. Trebuie să cucerim Gaza, sau cel puțin cea mai mare parte din ea, și să distrugem Hamas. Nu putem continua să facem lucrurile pe care le-am făcut înainte și care nu funcționează”, a declarat Amir Avivi, fost comandant adjunct al Diviziei Gaza a armatei israeliene, sintetizând o poziție aproape generalizată, potrivit Financial Times.
În vreme ce armata israeliană (IDF) a continuat bombardamentul intens din Gaza, guvernul a aprobat marți convocarea a 360.000 de rezerviști suplimentari, dublând astfel numărul trupelor desfășurate în prezent în conflictul cu palestinienii.
În același timp, IDF i-a îndemnat pe palestinieni să părăsească Gaza, atât timp cât o mai pot face, o posibilă indicație a asaltului terestru care urmează – dar care nu a fost decis încă.
Experții și oficialii analizează în prezent riscurile unei asemenea ofensive.
Ce știm din conflictele anterioare din Gaza?
Conflictele dintre armata israeliană și Hamas au urmat un model similar, cu incursiuni terestre mai reduse sau mai ample lansate de-a lungul anilor, de obicei precedate de un baraj puternic de artilerie care vizează zonele ce vor fi folosite ulterior de israelieni pentru a pătrunde în fâșie.
De asemenea, Israelul și-a folosit intensiv forța aeriană și bombardamentele de artilerie în prima fază, pentru a lovi infrastructura militară a Hamas, inclusiv clădirile guvernamentale, secțiile de poliție, instalațiile de coastă, facilitățile de antrenament militar și locuințele unor înalți oficiali.
Dar, în timp ce Israelul are un avantaj uriaș în ceea ce privește dimensiunea armatei sale, tehnologia, sistemele de armament și logistica, Hamas s-a adaptat considerabil de-a lungul anilor pentru a profita de mediul urban dens din Gaza, scrie The Guardian.
Cum va influența terenul eventualele lupte?
Geografia Fâșiei Gaza limitează operațiunile israeliene și, din acest motiv, forțele israeliene tind să folosească aceleași rute.
Există, spre exemplu, zonele rurale cu terenuri agricole lângă punctul de trecere Erez, în nordul extrem al Fâșiei Gaza, în jurul Bureij, la sud de orașul Gaza, unde se află o linie de creastă care domină centrul Fâșiei Gaza, și la est de Khan Yunis, în sud, unde tancurile și blindatele se pot deplasa mai ușor și pot ocupa poziții de tragere.
Un alt punct de acces este în jurul rutei Philadelphi, în apropiere de Rafah, în sudul îndepărtat.
În trecut, Israelul a folosit poziții cu vedere spre centrul Gaza pentru a încerca să întrerupă comunicațiile între orașul Gaza și pentru a diviza zona.
Hamas și alte facțiuni din Gaza sunt conștiente că acestea sunt rute pe care forțele israeliene le pot folosi și vor avea probabil primele linii de apărare în aceste zone, care au fost scena unor lupte grele în trecut, notează The Guardian.
Terenul devine mai dificil pentru Israel în momentul intrării în zonele urbane.
Blocurile rezidențiale înalte din locuri precum Jabaliya și Beit Lahia domină intrările nordice spre orașul Gaza, în timp ce drumul principal nord-sud este mărginit de zone industriale pe care Hamas le-a folosit în trecut în scopuri defensive.
Terenul din centrul Fâșiei Gaza și la est de Khan Yunis este mai deschis, dar satele și clădirile mai înalte de-a lungul drumurilor de acces oferă oferit acoperire pentru Hamas.
Vor intra israelienii în orașe?
În trecut, forțele israeliene s-au confruntat cu o rezistență acerbă atunci când au încercat să avanseze în marile centre urbane. Hamas și alte facțiuni dispun de mine antitanc și de rachete ghidate antitanc pe care le-au folosit în mod eficient, alături de tirurile de mortiere.
Într-o noapte de lupte din Shujeiya, o suburbie a orașului Gaza, în timpul războiului din 2014, Israelul a pierdut 13 soldați într-o ambuscadă care a implicat o mină antitanc și focuri de arme automate.
În timp ce armata israeliană are experiență de luptă cu blindatele în orașele palestiniene, nu în ultimul rând în Cisiordania, în timpul celei de-a doua Intifade, se crede că Hamas deține acum un stoc mare de rachete antitanc Kornet, care au fost folosite în mod eficient, inclusiv de Hezbollah în Liban, împotriva tancurilor de luptă principale israeliene, subliniază The Guardian.
De asemenea, organizația a dezvoltat drone echipate cu muniție, de tipul celor utilizate pe scară largă în Ucraina, care pot lansa bombe asupra vehiculelor și trupelor, ceea ce reprezintă o nouă amenințare.
Cum va răspunde Hamas?
Hamas are ani de experiență în lupta cu armata israeliană și a devenit o forță urbană adaptabilă și eficientă. Are un nucleu de lideri experimentați care cunosc îndeaproape modul de luptă israelian, unii dintre ei vorbitori de ebraică și care au studiat în profunzime armata israeliană.
O problemă majoră pentru Israel în orice ofensivă terestră este că va trebui să se confrunte cu pozițiile pregătite ale Hamas. Vorbim despre tuneluri construite de-a lungul anilor și, în unele cazuri, echipate cu sisteme de comunicare.
În timp ce rețelele de tuneluri ale Hamas erau cândva rudimentare, inginerii săi au acum o experiență considerabilă în construirea de spații subterane consolidate și bine ascunse, pe care să le folosească drept centre de comandă și de unde să desfășoare luptători.
Și, în timp ce Israelul avea cândva un avantaj clar asupra Gaza în materie de supraveghere, dronele civile ieftine și ușor de procurat achiziționate de Hamas au echilibrat situația, permițându-le să observe liniile de apropiere israeliene.
Problema ostaticilor complică situația
Situația este complicată din cauza luării de ostatici – printre care se numără femei și copii, soldați israelieni, precum și cetățeni americani și, posibil, alți cetățeni străini. Aceștia se află acum în Gaza, în mâinile Hamas și al altor grupări palestiniene, cum ar fi Jihadul Islamic.
Numărul israelienilor răpiți reprezintă o provocare fără precedent pentru Israel, iar asigurarea eliberării lor va fi o prioritate pentru guvern.
Localizarea ostaticilor în enclava sub care Hamas a construit sute de kilometri de tuneluri va fi probabil dificilă – crescând astfel riscul ca forțele israeliene să ucidă din greșeală ostaticii în timp ce desfășoară operațiuni.
„Hamas înțelege că fiecare israelian pe care îl ține ne face viața mai complicată”, a declarat pentru Financial Times Itamar Yaar, fost șef adjunct al Consiliului Național de Securitate israelian.
Alții susțin că o operațiune terestră este singura modalitate de salvare a ostaticilor.
„Cu cât așteptăm mai mult, cu atât este mai ușor pentru Hamas să îi ascundă”, a declarat Yaakov Nagel, fost șef al Consiliului de Securitate Națională al Israelului, care în prezent este expert la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor.
Poate Israelul să recucerească Gaza?
În timp ce Israelul are probabil capacitatea militară și voința necesară după atacul de sâmbătă, costul va fi probabil ridicat pentru armata israeliană și pentru civilii palestinieni, cu riscuri suplimentare pentru ostaticii israelieni deținuți acolo, scrie The Guardian.
O reocupare completă a Fâșiei Gaza ar reprezenta o provocare profundă și, probabil, ar depăși capacitatea Israelului de a o administra pe termen lung, ceea ce sugerează că, dacă Israelul recurge la o invazie completă, este mai probabil ca obiectivul său să fie o înfrângere completă a Hamas, notează cotidianul britanic.
Financial Times scrie și el că cea mai mare întrebare este, probabil, ce ar face Israelul după ce ar finaliza invazia.
Cu excepția celor mai fanatici adepți ai liniei dure, există un apetit limitat pentru reocuparea teritoriului din care Israelul s-a retras în 2005. Oficialii sunt, de asemenea, conștienți de faptul că, chiar dacă Israelul ar reuși să zdrobească Hamas, lăsarea unui vid de putere în Gaza nu este o rețetă pentru stabilitate.
„În ultimii ani, chestiunea distrugerii Hamas nu era cu adevărat (pe ordinea de zi). Astăzi, este o mare întrebare”, a declarat pentru cotidianul financiar Zvika Haimovici, fost comandant al Forțelor de Apărare Aeriană ale Israelului.
„După (atacul Hamas), aceste chestiuni sunt din nou în discuție”, a spus el.
Se poate extinde conflictul?
Agenția de analiză strategică Stratfor crede că o invazie terestră israeliană amenință să declanșeze o nouă intifada, poate crește riscul ca alte grupuri armate să se alăture conflictului și va forța Israelul să aleagă între opțiuni neatractive pentru o eventuală reocupare a teritoriului.
De asemenea, aceasta ar amenința normalizarea Israelului cu Arabia Saudită, ar declanșa tulburări anti-israeliene în alte țări din regiune și ar putea declanșa o criză a refugiaților în Egipt, mai spune Stratfor.
Unii observatori au susținut că trimiterea de forțe terestre în gaza este necesară și pentru a-i descuraja pe ceilalți inamici regionali ai Israelului, cum ar fi gruparea Hezbollah, din Liban, susținută de Iran, să lanseze propriile atacuri asupra Israelului.
„A nu face acest lucru va fi devastator pentru capacitatea Israelului de a descuraja nu doar Hamas, ci întreaga regiune”, a spus Amir Avivi, fost comandant adjunct al Diviziei Gaza a armatei israeliene, citat de Financial Times.
Alții au speculat însă că, în loc să descurajeze inamicii Israelului, o invazie terestră israeliană în Gaza ar putea determina Hezbollah, care a purtat un război de o lună cu Israelul în 2006 și care și-a exprimat solidaritatea cu Hamas în ultimele zile, să intre de fapt în conflict.
