Duminică, 13 august, este a 10-a duminică după Rusalii – Vindecarea lunaticului.
Sfânta Evanghelie din Duminică a X-a după Rusalii prezintă vindecarea unui lunatic sau epileptic, a unui copil care nu-și mai putea da seama de ceea ce face, unde merge sau ce se întâmplă cu el.
Vindecarea Lunaticului este una din minunile lui Iisus, consemnată în Evanghelia după Matei (17:14-21), în cea după Marcu (9:14-29) și în cea după Luca (9:37-42).
Copilul lunatic din Evanghelia de astăzi este un om care adesea își pierde controlul, “adesea cade în foc și adesea în apă” – se spune în Evanghelie. Multă pătimire a fiului devine îngrijorare și suferință permanentă pentru tatăl sau, care, cu durere în suflet și multă smerenie, aduce pe fiul sau bolnav la Iisus, îngenunchează înaintea Lui și Îi cere că să-l vindece, întrucât ucenicii Lui n-au reușit să scoată demonul din copilul lunatic sau epileptic. Evanghelia ne arată faptul că, deși Mântuitorul Iisus Hristos mustra necredința poporului și puțînă credință a ucenicilor Săi, totuși are multă milă sau compasiune față de copilul lunatic sau epileptic care se află in suferință.
În primul rând, vedem că acest copil este vindecat de Iisus nu la cererea să personală, întrucât el nu mai era în stare să exprime verbal suferință să și nici nu era în stare să ceară ajutor pentru sine, ci tatăl lui se roagă Mântuitorului Iisus Hristos pentru vindecarea să. Înțelegem așadar cât de folositoare este rugăciunea altora pentru noi, când noi nu ne mai putem ruga sau nu știm să ne rugăm cum trebuie pentru noi înșine.
Foarte adesea, încercările care apar în viață noastră, cum ar fi boală sau necazurile, sunt permise de Dumnezeu mai ales pentru a ne trezi din indiferență, din superficialitate spirituală, spre a dobândi o credință mai puternică, mai fierbinte, mai vie. Chiar și când mustra pe cineva dintre oameni, Mântuitorul îl iubește, încât mustrarea Să este iubire care responsabilizează pe om, care trezește spiritual pe cel indiferent și insensibil. Deși este supărat pe oamenii necredincioși, Hristos Domnul ajută totuși pe cei suferinzi. De aceea, îndată zice, referitor la copilul lunatic: “Aduceți-l aici la Mine” (Matei 17, 17). Apoi Mântuitorul Iisus Hristos a certat demonul care se află în copilul lunatic, iar demonul a ieșit îndată din copil, pentru că nu mai putea să stăpânească peste el după ce a fost alungat de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, Domnul și Judecătorul puterilor netrupești, potrivit creștinortodox.ro.
Sfântul Tihon de Zadonsk. Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Tihon de Zadonsk. În fiecare an, în ziua de 13 august, Biserica Ortodoxă îl comemorează pe Sfântul Tihon de Zadonsk pentru contribuția sa semnificativă la răspândirea credinței creștine și pentru modelul său exemplar de viață duhovnicească. Această zi este o oportunitate pentru credincioși să reflecteze asupra învățăturilor sale și să găsească inspirație în exemplul său de sfințenie.
Sfântul Tihon de Zadonsk s-a născut în Rusia în anul 1724 și a trăit într-o perioadă plină de schimbări și provocări în istoria țării sale. Tânărul Tihon a ales să urmeze o cale religioasă și a devenit monah într-un schit. Cu timpul, și-a câștigat reputația de om plin de înțelepciune și smerenie, atrăgând numeroși adepți ai credinței.
O parte importantă a moștenirii Sfântului Tihon este legată de învățăturile sale profunde și de scrisorile pe care le-a adresat credincioșilor. El a încurajat oamenii să trăiască o viață de sfințenie și devotament, să se îndepărteze de păcate și să-și călăuzească sufletele lor pe calea lui Dumnezeu.
Viața Sfântului Tihon de Zadonsk
Sfântul Tihon a pus accentul pe importanța rugăciunii, pocăinței și iubirii față de aproapele. În scrierile sale, el a evidențiat conexiunea dintre credință și faptele bune, susținând că credința autentică trebuie să se manifeste în comportamentul și acțiunile zilnice ale fiecărui credincios.
A absolvit seminarul în anul 1754, într-o vreme în care scolastica era la modă. Va fi profesor de retorică în seminar, din anul 1754 până în 1758, anul când întră în monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit și egumen al Mănăstirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile și din 1763 episcop de Voronej și Eletk pentru vreme de patru ani și jumătate.
În această calitate, lupta împotriva ereticilor, păgânismului, dezvoltă învățământul din zona în care păstorea și se îngrijește să aibă în eparhia să preoți competenți.
Decide să se retragă în singurătate în anul 1769, la Mănăstirea Bogoroditk din Zadonsk. Aici, se adâncește în rugăciune și viață ascetică, încât de multe ori a fost văzut cu chipul strălucind, în extaz duhovnicesc.
Sfântul Tihon de Zadonsk a trecut la cele veșnice pe 13 august 1783. A fost înmormântat într-o cripta de sub altarul Mănăstirii Bogoroditk. A fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, pe 25 mai 1861, scrie crestinortodox.ro.
