Sărbătorile zilei de 8 noiembrie – Sfinții Arhangheli Mihail și GavrilOrtodoxe
Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri
Greco-catolice
Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril şi toate cetele puterilor cereşti
Romano-catolice
Sf. Adeodat, pp.; Fer. Ioan Duns Scotus, pr.
Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri este prăznuit în ziua de 8 noiembrie.
Soborul Sfinţilor Îngeri se sărbătoreşte de Biserică conform învăţăturilor părinţilor insuflaţi de Dumnezeu, “care au lepădat de mult credinţa cea rea a închinării de îngeri care era la eretici şi la închinătorii de idoli”. (Vieţile Sfinţilor)
Căci a fost o credinţă greşită a închinării la îngeri: “Erau în acea vreme oarecare eretici care, arătându-se smeriţi şi cu mândrie lăudându-se că urmează îngerilor prin înfrânare şi prin viaţa lor cea curată, învăţau a da asemenea închinăciune îngerilor ca şi lui Dumnezeu. După aceea s-au ivit alţii, care ziceau că îngerii sunt ziditori ai făpturii celei văzute mai presus şi mai cinstiţi decât Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca nişte fiinţe fără de trupuri; iar despre Mihail ziceau că este Dumnezeul evreilor. Apoi alţii dându-se vrăjitoriilor, chemau pe diavoli şi le slujeau lor, numindu-i pe ei îngeri”. (Vieţile Sfinţilor)
Mai ales între coloseni, care se aflau în Mitropolia Laodiceei, se înmulţise un asemenea eres şi mulţi săvârşeau în taină păgânească închinare la îngeri, asemenea cu închinarea la idoli, pentru care Sinodul din Laodiceea a dat anatema, iar Sfinţii Îngeri sunt prăznuiţi astăzi ca slujitori ai lui Dumnezeu şi păzitori ai neamului omenesc.
În Colose, unde la început se aducea închinăciune îngerilor, s-a început a se săvârşi cu dreaptă mărire prăznuirea soborului îngeresc, zidindu-se biserici mari şi frumoase în numele Sfântului Arhanghel Mihail, căpetenia îngerilor.
Soborului Sfinţilor Îngeri se sărbătoreşte în luna noiembrie, a noua lună după martie, care este întâia lună de la zidirea lumii, spre închipuirea numărului cetelor îngereşti, în număr de nouă, pe care le-a numărat Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel: “Căci, răpit fiind Sfântul Pavel până la al treilea cer şi văzând acolo deosebirile cetelor sfinţilor îngeri, a spus aceasta şi lui Dionisie, ca unui ucenic al său. Iar acele nouă cete sunt despărţite în trei ierarhii, care cuprind câte trei cete, cea mai de sus, cea de mijloc şi cea mai de jos”. (Vieţile Sfinţilor)
“Cu acelaşi nume se numesc toate cetele cele mai presus de cer, adică îngeri, cu toate că au şi alte nume, după rânduiala şi iconomia lui Dumnezeu şi după numirile darului de la Dânsul, precum: Serafimi, Heruvimi, Scaune, şi celelalte cete. Însă toţi de obşte se numesc îngeri, căci numele înger nu arată însăşi natura lor, ci numai slujba. Deci, toţi sunt îngeri pentru că toţi slujesc lui Dumnezeu, după cele scrise: Au nu sunt toţi duhuri slujitoare, ce se trimit spre slujire?”. (Vieţile Sfinţilor)
Ultima dintre trepte, Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii, este cea mai de jos şi mai aproape de noi, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.Voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos sunt Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, rânduiţi de Dumnezeu ca nişte credincioşi slujitori ai Lui.
“Începătorii şi voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, sunt rânduiţi de Dumnezeu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca nişte credincioşi slujitori ai lui Dumnezeu, care în vremea căderii satanei, din pricina mândriei şi a depărtării lui de la Dumnezeu, au adunat aceste trei cete şi oşti îngereşti şi arhanghelul Mihail a strigat cu mare glas: ‘Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindcă dintre aceştia au fost şi cei ce au căzut, şi din îngeri luminaţi, s-au făcut diavoli întunecaţi, pentru mândria lor). Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiţi şi cum se împărtăşeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos în adânc. Să luăm aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat pe pământ’.
Astfel grăind Arhanghelul Mihail către tot soborul îngeresc, a început cel ce stătea la locul cel dintâi cu Serafimii, cu Heruvimii şi cu toate cetele cereşti, a slăvi pe Sfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, pe Unul Dumnezeu, cântând cu glas de prăznuire: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta!
Deci această conglăsuire a sfinţilor îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci împreună şi cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime, Căreia şi noi cei de ţărână să-I aducem mărire în veci. Amin”. (sursă: vol. “Vieţile Sfinţilor”)
