Înființat în 1950 de comuniști, satul Mihai Eminescu din comuna Gorbănești, județul Botoșani, are, în momentul de față doar patru locuitori, dintre care cel mai tânăr are 60 de ani, reiese dintr-un reportaj al publicației locale Monitorul de Botoșani.
„Vara suntem cam 7 persoane. Mai sunt care vin după ce se încălzeşte, să nu fie nevoite să facă focul”, a spus unul dintre localnici, în vârstă de 65 de ani. Bărbatul este originar din Constanța, dar s-a mutat aici când socrii lui au murit, pentru că se pensionase și a dorit să se retragă la ţară.
„Ieri am lucrat grădina din faţă, azi grădina din spatele casei. Avem păsări, multe. Pentru noi, pentru copii, pentru nepoţi. Pentru mine e mai bine decât la oraş. Dar sigur nu ar veni alţii prin zonă. Soţia mea e cea mai tânără din sat, are 60 de ani”, a spus bărbatul.
Drumul din satul Mihai Eminescu este încă neasfaltat, iar localnicii speră de ani de zile ca autoritățile să asfalteze cei patru kilometri care îi despart de satul vecin
„S-a făcut de mai multe ori licitaţie, dar abia s-a pus piatră. Licitaţiile se tot anulează, nu ştim de ce, iar piatra o împrăştie tractoarele care tot trec pe drumuri”, a mai spus bărbatul care locuieşte împreună cu soţia într-o casă veche de aproape 90 de ani.
Un bătrân de 85 de ani a văzut cum moare satul copilăriei sub ochii lui. Vasilică Traian s-a născut la Mihai Eminescu şi a copilărit aici. A plecat de acasă la 14 ani, cât a lucrat la o uzină în Botoșani, dar s-a întors acasă și acum privește mâhnit cum satul mai are puțin și dispare.
„Când eram copil erau vreo 90 de case. Familii cu copii. Apoi au fost mai multe alunecări de teren. Lumea a început să plece prin toată zările. Am rămas câţiva aici. O să moară satul ăsta. Încetul cu încetul”, spune Vasilică Traian, care nu are de unde să își cumpere o pâine. „Pe aici nu trece nimeni, de unde să cumpăr?”, a a adăugat el.
La 85 de ani, Moș Traian îşi frământă singur aluatul, pentru că un magazin alimentar se găsește doar în satul vecin
În această comună uitată de lume aproape toate fântânile au secat, iar singurul vecin care avea o fântână cu apă a fost greu convins să-i lase şi pe alţii să ia câte o găleată cu apă, mai scrie Monitorul de Botoșani.
Oamenii care au mai rămas nu au plecat pentru că spun că se simt legați de locul unde s-au născut, au crescut și trăiesc de zeci de ani.
