Orice problemă în educație și mai ales în dezvoltarea copilului, fie ea mai mult sau mai puțin vizibilă sau deranjantă până la vârsta preșcolară, devine evidentă odată ce micuțul se confruntă cu cerințele mult mai stricte ale vieții școlare.
. În afară de calitatea celor “7 ani de acasă”, există o mulțime de alți factori care pot afecta un start bun la școală. Hai să aflăm care sunt cei mai importanți și cum putem să-i gestionăm!
Varsta potrivita si nivelul de dezvoltare
Copiii dati prea devreme la scoala pot avea probleme de adaptare intrucat nu sunt inca pregatiti atat din punct de vedere fizic cat mai ales din punct de vedere cognitiv si afectiv-emotional pentru acest pas. Creierul lor nu a atins inca gradul de maturizare necesar pentru a face fata cu succes scolii. Abilitatile de autocontrol si inhibitie, capacitatea de concentrare voluntara a atentiei si volumul memoriei de lucru atat de solicitate la scoala sunt atribute functionale ale partii frontale a creierului a carei maturizare incepe sa se contureze abia dupa varsta de 6 – 7 ani si dureaza pana tarziu in adolescenta. Intrucat fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, nu exista o recomandare general valabila referitoare la varsta exacta la care este bine sa iti inscrii copilul in clasa I.
Spre exemplu, unii copii (in special fetitele) pot detine la 6 ani aproape toate abilitatile necesare pentru a face fata cerintelor clasei I
Acesti copii sunt si din punct de vedere fizic mai dezvoltati (au inceput inclusiv schimbarea dintilor de lapte), si au abilitati verbale si de autocontrol emotional foarte bune. Pentru cei mai multi copii de 6 ani, clasa pregatitoare este solutia de tranzitie cea mai potrivita de la gradinita la scoala. Exista si un mic procent de copii pentru care este necesara continuarea gradinitei inca un an, in special cei care au avut probleme in dezvoltarea limbajului sau in achitia abilitatilor motorii potrivite varstei. In aceasta ultima categorie intra si copiii nascuti prematur sau care au avut o greutate mica la nastere sau diverse afectiuni medicale care le-au incetinit dezvoltarea psiho-motorie in primii ani de viata.
Pentru copiii care prezinta intarzieri in dezvoltare pe una sau mai multe din cele 6 arii importante – cognitiva, motorie, de comunicare si limbaj, emotionala, de socializare si de autonomie personala – este absolut necesara terapia de specialitate (de stimulare cognitiva, logopedica, kinetoterapie etc) inainte de a fi integrati in scoala.
Starea emotionala a copilului
Anxietatea este cea mai frecventa problema afectiv-emotionala a copiilor de varsta scolara. Depresia este destul de rar intalnita la copii, aceasta survenind de multe ori ca o complicatie a anxietatii. Fricile copiilor imbraca diverse forme de-a lungul timpului si se pot transforma in anxietate sociala, de performanta sau scolara odata ce copilul a trecut pragul scolii. Anxietatea poate fi prezenta inca de la inceput sau se poate instala treptat, pe masura ce copilul este expus solicitarilor mediului scolar.
Iarna, sezonul fracturilor. Un medic ortoped te învață cum să te protejezi în timpul căzăturilor
Este important de stiut ca “solicitarile mediului scolar” nu inseamna numai cerintele strict educationale, ci si programul zilnic, interactiunea cu ceilalti copii si cu alte persoane adulte, respectarea regulilor de comportament individual si a normelor de grup. De obicei, copiii care se opun de la inceput mersului la scoala au manifestat si la gradinita acelasi comportament, in cazul lor fiind vorba de o anxietate de separare de persoanele din familie. Copiii “dificili”, cu temperament inhibat, anxios si cu dificultati de adaptare la situatii noi prezinta un risc mai ridicat de a manifesta astfel de probleme.
Problemele de comportament
Ajuns la varsta scolara, copilul trebuie sa fie capabil sa isi inhibe si sa isi controleze “iesirile” comportamentale, sa stea linistit in banca si sa isi concentreze atentia la ce i se spune. In plus, abilitatile de socializare sunt extrem de importante iar copiii care nu si le-au dezvoltat suficient risca sa fie marginalizati de catre ceilalti copii si sa fie repede etichetati drept “copii problema”. Prin probleme de comportament intelegem: agitatie, nerabdare, neatentie, hiperactivitate, impulsivitate, agresivitate verbala si fizica, retragere sociala si dificultati de relationare adecvata cu ceilalt, spune psihologul Monica Bolocan, citată de SfatulParintilor.
Odata ce si-a creat aceasta faima, copilul cu probleme de comportament intra intr-un cerc vicios din care este foarte greu de iesit. Cauzele problemelor de comportament sunt multiple. Pot fi simple probleme de educatie si disciplina sau afectiuni serioase de tipul ADHD, tulburarii opozitionismului provocator, tulburarilor de relationare sociala, si multe alte cauze medicale care duc catre astfel de manifestari comportamentale.
Dificultatile specifice de invatare (de scris, citit si calcul matematic)
Dificultatile de invaţare sunt frecvent intalnite la copiii de varsta scolara mica si mijlocie. Din pacate, uneori trec ani buni pana cand cadrul didactic sau parintii sesizeaza ca este o problema, iar copilul nu poate invata din motive obiective si nu pentru ca “nu vrea” sau “este lenes”. Aceste dificultati apar în activitatea de rezolvare a sarcinilor de scris si cititi (cel mai frecvent) sau de calcul matematic si poate numele de dislexie, disgrafie sau discalculie. Gradul de severitate poate varia de la usor la sever.
Dorel de Bacău a montat băncile din stațiile de autobuz cu spatele la stradă
Comportamentul de invatare al copilului este inadecvat, ineficient, cu randament scazut. Copilul are intarzieri semnificative fata de ceilalti copii in achizitia abilitatilor scolare cu toate ca nu prezinta deficiente fizice, intelectuale sau senzoriale care sa justifice acest lucru. Daca este suspectata o astfel de problema, este imperios necesar ca micul scolar sa fie diagnosticat si ajutat cat mai devreme pentru a nu-i fi afectata stima de sine si a nu dezvolta probleme emotionale legate de activitatea de invatare.
Problemele de vedere, de auz, de postura, de somn si alte probleme de sanatate
Inainte de inceperea scolii este bine ca parintii sa faca o verificare amanuntita a starii de sanatate a copilului. Problemele de vedere, auz, deformarile coloanei vertebrale sunt doar cateva din deficientele cu impact negativ asupra adaptarii copilului la scoala. De asemenea, problemele endocrinologice (in special ale glandei tiroide) pot afecta starea afectiva si capacitatea de concentrare a atentiei. In plus, o alimentatie dezechilibrata si mai ales problemele de somn isi vor pune amprenta cu siguranta pe capacitatea de invatare a copilului.
Medicul pediatru de familie este cel mai in masura sa recomande investigatii amanuntite acolo unde exista suspiciunea unor astfel de probleme. De foarte multe ori insa, problemele de somn ale copiilor sunt neglijate si de aceea este bine ca parintii sa le acorde mai multa atentie. Exista foarte multe cauze pentru care copiii dorm prost. Spre exemplu, multi copii de varsta scolara mica au probleme de concentrare a atentiei si stari de nervozitate in timpul zilei datorate unei respiratii deficitare in timpul somnului. Daca micutul doarme agitat, se misca mult, se trezeste frecvent, plange in timpul somnului sau chiar are crize de pavor nocturn iar dimineata se trezeste nervos, este absolut necesar sa fie investigate cauzele pentru care copilul nu se odihneste bine in timpul somnului de noapte.
