Marți, 23 martie, este prăznuit Sfântul Gheorghe, aproape un milion de români sărbătorindu-și ziua de nume.
Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai importanți apărători ai creștinismului
Sfântul Gheorghe este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți apărători ai creștinismului.
Acesta s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Conform crestinortodox.ro, citat de Observatornews, Sfântul Mucenic Gheorghe a rămas încă de mic orfan de tată şi a trebuit să se mute, alături de mama lui, în Palestina.
Sfântul Gheorghe a urmat o carieră în domeniul militar reuşind să ajungă chiar comandant în armata împăratului Diocleţian. Sursa citată menționează că Sfântul Mucenic Gheorghe a avut o asemenea tărie de caracter încât a mărturisit chiar înaintea lui Diocleţian credinţa în Hristos, într-un moment în care împăratul începuse persecuţiile împotriva creştinilor.
Ulterior, Sfântul Gheorghe a fost supus la numeroase chinuri şi condamnat la moarte, prin decapitare, pe 23 aprilie 303. Tot atunci au mai fost condamnaţi la moarte Glicherie, Valeriu, Donat, Terin şi Alexandra, soţia împăratului Diocleţian. Toţi trecuseră la credinţa creştină după ce, pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe, Dumnezeu a înviat un mort. Şi după moarte, Sfântul Mucenic Gheorghe s-a arătat făcător de minuni fiind grabnic ajutător celor ce îl cheamă în rugăciuni.
Sfântul Gheorghe, tradiții și obiceiuri
În anumite zone ale țării, o veche tradiție este cea a urzicatului. Se spune că cine este urzicat în această zi va fi harnic, ager și sănătos toată vara.
Cunoscut în tradiția populară și sub numele de San-George, Sfântul Gheorghe e considerat a fi un zeu al vegetației și un protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. În popor se crede că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, San-George deschide drumul naturii spre viață.
Totodată, pentru a proteja vitele și semănăturile de forțele malefice, în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza ramuri înverzite la stâlpii porților, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, precum și în grădină. Se credea astfel că oamenii, vitele și recoltele erau protejate de rele. Aceste ramuri verzi erau păstrate tot timpul anului, fiind folosite drept leacuri împotriva bolilor. Puse în mâncarea animalelor, se credea că le protejează pe acestea de duhurile rele.
Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor, motiv pentru care, creştinii, în seara de dinaintea sărbătorii, îşi ung uşile şi ferestrele de la grajduri cu usturoi, iar cei care au vite trebuie să le afume cu tămâie. Înainte de a merge la culcare ciobanii trebuie să lase o greblă cu dinţii în sus pentru a alunga duhurile rele.
Mai mult, conform sursei citate, fetele sperau că își pot vedea ursitul dacă privesc într-o cofă cu apă.
O supersitiție de Sf. Gheorghe spune că nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acela care încalcă această regulă avea să fie somnoros întregul an.
