În tradiția românească, în anumite regiuni, Sfântul Gheorghe mai este cunoscut și sub numele de San-George care este considerat a fi un zeu al vegetației, al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.
În dimineața de 23 aprilie, bărbatul casei așează la stâlpii porților, ai caselor, ferestrelor și ușile de la grajduri, dar și la morminte ramuri verzi. Astfel, se crede că atât animalele cât și oamenii sunt protejați de forțele malefice. Ramurile verzi erau păstrate pe întreaga durată a anului pentru a fi folosite ca leacuri împotriva bolilor.
Rugăciunea pe care trebuie s-o rostești de Sfântul Gheorghe: te apără de necazuri și spală păcatele
Fetele care vor să își viseze ursitul în noapte de 22 spre 23 aprilie trebuie să privească într-o cofa plină cu apă.
Potrivit tradițiilor, în ziua de Sf. Gheorghe, fetele trebuie să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care băiat va călca peste ele. Se spune că dacă flăcăii nu calcă peste aceste brazde, fetele urmează să se căsătorească în acest an.
Brazdele sunt păstrate peste an pentru a se face farmece de dragoste sau pentru a fi utilizate ca remediu în ameliorarea diferitor boli.
Tradiția mai spune că fetele trebuie să adune din pădure mătrăguna și năvalnic pentru a fi puse în pod sau sub streașina casei, și astfel vor veni la ele pețitori bogați.
