Guvernul iranian a avertizat că ambasadele israeliene nu mai sunt sigure. ”Ambasadele regimului sionist nu mai sunt sigure”, a declarat, duminică, un consilier al ayatollahului Ali Khamenei. Presa iraniană a însoțit declarația cu imaginile a nouă tipuri de rachete care pot lovi teritoriul israelian. Amenințarea de la Teheran vine la câteva zile după un atac cu dronă al Israelului, pe 1 aprilie, asupra consulatului iranian din Damasc atac soldat cu moartea generalului Iranian Reza Zahedu, comandantul unității Forței Quds a Gardienilor Revoluției Islamice responsabilă cu operațiunile în Liban, Iordania, Siria și Teritoriile Palestiniene.
Este cea mai gravă pierdere pentru Iran, după asasinarea generaului Qasim Soleimani de către CIA, într-un atac cu dronă pe aeroportul din Bagdad, în ianuarie 2020. De această dată atacul israelian cu un avion F-35 s-a produs asupra sediului unei misiuni diplomatice. Iranul, Rusia, China au acuzat că Israelul a încălcat astfel Convențiile de la Viena care protejează misiunile diplomatice. Israelul a reacționat sugerând că respectiva clădire putea fi considerată mai degrabă o casă conspirativă a unor grupări teroriste decât sediul unei misiuni diplomatice.
Amenințarea venită de la Teheran a fost precedată de avertismente CIA cum că Iranul plănuiește un atac cu o „ploaie” de drone asupra Israelului, pentru a răzbuna eliminarea lui Zahedi. Analizele publicate până acum sugerează că, dintre ambasadele israeliene din regiune, Teheranul ar viza în primul rând misiunea diplomatică din Iordania. ”Fiți siguri că răspunsul Iranului pentru lovitura asupra ambasadei sale la Damasc este inevitabil”, a spus liderul Hezbollahului din Liban, Hassan Nasrallah.
Ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, a reacționat spunând că țara sa este pregătită să răspundă oricărui atac iranian. Israelul ”și-a încheiat pregătirile pentru un răspuns împotriva oricărui scenariu care ar putea fi dezvoltat de Iran”, a spus Gallant. Ambasadele și consulatele Israelului din întreaga lume sunt în stare de alertă. Premierul Benjamin Netanyahu a declarat că, în cazul în care Israelul va fi atacat de pe teritoriul Iranului, răspunsul va fi ”și mai puternic”. ”Suntem pregătiți pentru o ripostă a Iranului; avem sisteme defensive bune și știm cum să reacționăm puternic împotriva Iranului, atât in proximitate, cât și la mare distanță. Operăm în cooperare cu SUA și partenerii strategici din regiune”, a spus șeful Statului Major al Armatei Israeliene, Herzi Halevi.
Riscurile unei riposte a Iranului asupra Israelului pentru acest atac asupra unei misiuni diplomatice sunt atât de grave, încât Statele Unite încearcă să negocieze cu Teheranul eliminarea acestui scenariu. Cotidianul kuweitian Al-Jarida citează o sursă din diplomația iraniană care arată că Washingtonul a oferit Iranului oportunitatea unor negocieri directe cu Israelul pentru a dezescalada situația. Folosind canalele de comunicare puse la dispoziție de Elveția, Statele Unite ar fi garantat că vor convinge Israelul să înceteze operațiunile militare în Siria și Liban, cu condiția ca Iranul să nu lovească statul evreu. O sursă din Beirut ciată de publicația kuweitiană spune însă că premierul Benjamin Netanyahu a respins propunerea americană, iar ayatollahul Khamenei vine cu o condiție suplimentară aproape imposibil de garantat de către SUA – oprirea focului in Gaza.
În acest moment, regimul de la Teheran are dificila sarcină de a găsi un răspuns la agresiunea israeliană, o acțiune care să fie atât simbolică cat si substanțială și rațională, pentru a nu risca un război major în Orientul Mijlociu. Asigurările venite de la Washington cum că SUA nu au nicio legătură cu atacul de la Damasc nu pot fi considerate o bază pentru viitoarele decizii, câtă vreme SUA au asigurat Rusia că nu sunt implicate în loviturile ucrainene în profunzimea teritoriului rus, însă aceste lovituri nu pot fi efectuate fără ajutorul sateliților. Opiniile comentatorilor americani cum că administrația Biden nu se va implica într-un mare război in Orientul Mijlociu, câtă vreme publicul american este împotrivă, sunt și ele inconsistente; asta ar însemna că președinții americani ascultă întotdeauna opinia publică internă, ceea ce nu s-a întâmplat cel puțin în cazul intrării în cel de Al Doilea Război Mondial și în cazul Războiului din Vietnam.
Cea mai vehiculată țintă potențială pentru riposta iraniană este Iordania, acolo unde a fost lovită deja o bază militară americană în acest an, în apropierea graniței cu Irakul, atac soldat cu moartea a trei militari americani.
Fostul diplomat indian M.S. Bhadrakumar scrie că circulă tot mai mult ideea că premierul israelian Netanyahu a conceput un plan pentru atragerea Statelor Unite in situația conflictuală din Orientul Mijlociu, mizând nu numai pe influența lobby-ului israelian din Statele Unite, ci și pe dorința neoconservatorilor influenți din administrația Biden de a produce o schimbare de regim la Teheran. Prin urmare, marea dilemă la Teheran nu ține de riposta împotriva Israelului, ci de cât de dispusă este administrația Biden să se implice, într-un an electoral în SUA, într-un război provocat de Israel.
Războiul declarațiilor din acest moment face parte din zgomotul de fond creat de războiul din Fâșia Gaza, un zgomot care acoperă o dispută mai profundă, în care Iranul pare să fie cu un pas înaintea Israelului și a Statelor Unite, manevrând cu abilitate milițiile pe care le finanțează în țările din regiune, ieșind treptat din izolarea internațională, în vreme ce la Națiunile Unite se adună tot mai multe condamnări împotriva guvernului israelian.
Campania Israelului în Gaza se poticnește, în timp ce campania Iranului împotriva acestui război, împotriva Statelor Unite și a ordinii mondiale conduse de Statele Unite prinde tot mai multa putere.
La șase luni de la atacul Hamas, armata israeliană nu a reușit să-și atingă obiectivele vizate de războiul din Gaza. Nu a reușit să elibereze decât trei ostatici în urma operațiunilor în Gaza, mare parte dintre comandanții Hamas sunt încă activi, iar Israelul susține că eliminat 20.000 din totalul de 40.000 de militanți Hamas (ceea ce ar însemna că pentru fiecare militant Hamas a fost ucis cel puțin un copil sau o femeie din Gaza). Pe termen mediu și lung, lovitura aplicată acum de Israel organizației Hamas va părea mai degrabă o bătaie pe umăr, având în vedere sporul demografic din teritoriile palestiniene și dușmănia care v deveni mai mare. Un raport al Comunității americane de Informații de la începutul acestui an arată că Hamas va putea menține și în următorii ani o rezistență armată în teritoriile palestiniene.
Imaginile dezastrului din Fâșia Gaza înfurie popoarele arabe din Orientul Mijlociu, iar această situație este abil speculată de Iran, în ciuda dificultăților economie și sociale interne și a incertitudinii create de sănătatea precară a Liderului Suprem Ali Khamenei. Pe fondul conflictului din Gaza, Iranul, o țară și mai izolată în regiune decât Israelul, a reușit să se afirme la nivel diplomatic: o întâlnire între președintele Egiptului și Ai Khamenei, în 2023, un turneu al ministrului iranian de Externe în Liban, Siria și Qatar, în februarie 2024; o apropiere evidentă de Africa de Sud și statele din Africa de Vest pe care loviturile de stat le-au scos de pe orbita Vestului în ultimii ani.
În al doilea rând, marea îngrijorare a Teheranului în ultimii ani a fost aparenta integrare a Israelului cu lumea arabă, ca urmare a Acordurilor Avraam inițiate de administrația Donald Trump – tratate între Israel și Emiratele Arabe Unite, Maroc, Bahrain și Sudan, ce ar fi trebuit urmate de un tratat istoric cu Arabia Saudită. Apropierea dintre Ierusalim și Riyadh a fost oprită de atacul Hamas și războiul din Gaza. Mai mult, războiul din Gaza a coalizat peste jumătate din țările Sudului Global împotriva acțiunilor Israelului, susținând direct sau indirect acțiunile contra Israelului în justiția internațională. Sunt situații în care Israelul este pus la colt chiar și de aliați tradiționali precum Marea Britanie – s-a întâmplat după ce trei membri cu cetățenie britanică ai unei organizații umanitare au fost uciși în Gaza.
În al treilea rând, războiul din Gaza a demonstrat abilitatea Iranului de a profita de rețeaua vastă de organizații și miliții pe care le-a înființat sau pe care le finanțează în țările din regiune. Hezbollahul din Liban, Mișcarea Ansar Allah a hutiților din Yemen, Rezistența Islamică din Irak (organizație umbrelă a milițiilor șiite pro-iraniene din Irak) au început să acționeze pentru a ataca SUA și aliații Statelor Unite în Orientul Mijlociu, în Golful Aden și Marea Roșie. Deși nu a intrat în război, Hezbollahul din Liban ține blocată o parte a armatei israeliene în nordul țării și împiedică revenirea la casele lor a zeci de mii de israelieni, iar milițiile șiite din Irak atacă trupele americane din această țară, o situație care ar putea duce la negocieri pentru retragerea ultimelor trupe americane, în cazul în care Donald Trump va redeveni președinte al SUA.
Ultima amenințare la adresa Israelului este potențiala implicare a milițiilor finanțate de Iran în Iordania, până acum un stat ferit de tulburările specifice regiunii. Un purtător de cuvânt al Kata’ib Hezbollah – o miliție șiită irakiană susținută de Iran, aflata in spatele atacului asupra bzei militare americane din Iordania – a anunțat că organizația se pregătește să ”echipeze” 12.000 de luptători ai ”Rezistenței Islamice din Iordania” pentru a ataca împreună Israelul și a apăra cauza palestiniană. Protestele din Iordania împotriva Acordului de pace cu Israelul din 1994 s-au înmulțit după începerea războiului din Gaza. Rezistența Islamica a încălcat deja spațiul aerian iordanian pentru a lovi cu drone teritoriul Israelului. Mai important este că, prin interpușii din Iordania, Iranul poate să alimenteze tensiunile în Cisiordania vecină, un teritoriu palestinian controlat teoretic de organizația moderată Fatah (Autoritatea Palestiniană) și cu un potențial militant islamic mult mai redus decât Fâșia Gaza. Regele iordanian Abdullah al II-lea este într-o situație dificilă; a fost ferit de ”primăvara arabă” din 2010-2012, a văzut cazând regimuri vechi în Tunisia, Libia, Egipt, războiul din Siria vecină, cel din Yemen, criza recentă din Liban, dar a rezistat grație bunelor relații cu SUA și Israelul. Acum, atuurile din urmă cu zece ani se transformă în vulnerabilități, din cauza măcelului din Gaza, a protestelor din țară (palestinienii reprezintă peste 50% din populația Iordaniei) și a influenței grupărilor sponsorizate de Iran.
The post Și Gaza, și Iran. Netanyahu dublează miza appeared first on Cotidianul RO.
