Singurul cartier din București care a fost distrus în totalitate, deși era o adevărată bijuterie arhitecturală. Mii de case au fost puse la pământ, zeci de mii locuitori au fost mutați

Singurul cartier din București care a fost distrus complet, însă era o adevărată bijuterie arhitecturală. Multe locuințe au fost demolate, iar oamenii au fost mutați.

Singurul cartier din București care a fost distrus în totalitate, deși era o adevărată bijuterie arhitecturală

Cu mult timp în urmă, la începutul anilor ’50, dar și anii ’60, a fost lansat de către PCR și conducerea de stat un program extins de construcții de locuințe.  După 1977, Uranus, un cartier din București, întins pe o suprafață de 7 kilometri pătrați, a fost distrus complet.

Demolarea cartierului a făcut parte din planul sistematizării Bucureștiului. Acest proiect a început la finalul anilor ’70, după cutremurul care a avut loc în 1977.

Au fost demolate 10.000 de locuințe, iar peste 50.000 de români au fost mutați la bloc. În acest timp, aveau loc construcția noului centru politico-administrativ, Casa Poporului, și bulevardul Victoria Socialismului, la dorința lui Nicolae Ceaușescu.

Începând cu anul 1982, toată zona Izvor – Mihai Vodă – Uranus a fost distrusă pentru a face loc Caseo Poporului. Astfel, Arhivele Statului au fost demolate.

De asemenea, Mănăstirea Mihai Vodă, singura ctitorie a lui Mihai Viteazul din București, a dispărut și ea. Aceasta a fost ascunsă printre blocurile comuniste construite.

Spitalul Brâncovenesc, ctitorit în anul 1835 din averea Saftei Elisabeta Brâncoveanu, soţia marelui ban Grigore Brâncoveanu, a reprezentat o altă pierdere a vremii.

Patrimoniul cultural al Bucureștiului a fost sacrificat, la momentul respectiv, pentru a fi înălțate noile construcții. În câțiva ani, cartierul interbelic a fost distrus în totalitate.

De ce a fost ales acest cartier pentru construirea Casei Poporului

Nicolae Ceaușescu ar fi ales să construiască în acest cartier Casa Poporului întrucât acela ar fi fost cel mai sigur loc din Capitală, din punctul de vedere al riscului seismic. De-a lungul timpului, au fost făcute mai multe demolări decât au fost plănuite inițial.

“Demolările au fost făcute în valuri succesive, nu a fost totul planificat de la bun început. Ceaușescu a ales să-și facă casa acolo pentru că se pare că este cel mai sigur loc din București, din punct de vedere seismic și a fost demolat cât a fost nevoie pentru începutul proiectului.

Ulterior, planurile au devenit din ce în ce mai nebunești și au fost trei sau patru valuri de demolări, pe măsură ce proiectul a crescut”, a explicat Ștefan Ghenciulescu, arhitect, critic şi cercetător în domeniul arhitecturii şi urbanismului, redactor-şef al revistei Zeppelin și,  totodată, conferenţiar universitar în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, notează mediaflux.ro.

Demolările au început în 1981 și s-au terminat pe 22 decembrie 1989. Multe schimbări au avut loc și înainte de Nicolae Ceaușescu. La acea vreme, în această parte din Europa era specifică ideea de a șterge trecutul pentru a construi altceva.

“Trecutul a fost văzut întotdeauna ca o chestie balcanico-orientală, fără mari valori autohtone și care merită ștearsă. Înainte de Ceaușescu, cel mai mare conducător-demolator de biserici a fost Carol I. Clădirea CEC, Banca Națională, Ateneul, Cercul Militar, toate se află pe amplasamentul unor biserici vechi de sute de ani.

Nu le-au demolat pentru că ar fi fost anti-religioși, ci pentru că aveau nevoie de spații mari pentru clădirile noului stat modern. 

Și cum Cuza naționalizase averile bisericești, în loc să razi străzi cu case și să despăgubești sute sau mii de oameni, existau aceste locuri mari în oraș cu niște ruine care puteau fi demolate mult mai ușor pentru a putea fi ridicate aceste construcții”, a mai spus Ștefan Ghenciulescu.