În peisajul geopolitic, alianțele definesc adesea granițele apărării și cooperării reciproce. Cu toate acestea, recenta includere a Suediei în NATO a atras din nou atenția asupra unei curiozități vechi – excluderea Hawaii din pactul de securitate, fiind statul american care nu beneficiază de protecția NATO.
Hawaii este al 50-lea stat al Statelor Unite, fiind un avanpost strategic esenția în regiunea Pacificului. Totuși, el nu este acoperit de umbrela protectoare a NATO. Analiștii și experții geopolitici s-au gândit de mult la această anomalie, juxtapunând importanța strategică a Hawaii cu excluderea sa din sfera NATO.
În timp ce 49 din cele 50 de State Unite sunt acoperite de pactul NATO, Hawaii rămâne o situație anormală, nefiind din punct de vedere tehnic sub incidența clauzei de apărare colectivă a alianței. Rădăcinile acestei particularități provin de la înființarea NATO în 1949, cu un deceniu înainte ca Hawaii să obțină statutul de stat.
Tratatul de la Washington, care servește drept document de bază al NATO, delimitează sfera geografică a angajamentelor de apărare ale alianței. Articolul 6 din tratat limitează în mod explicit acoperirea la teritoriile din Europa sau America de Nord, cu teritorii insulare specificate a fi în regiunea Atlanticului de Nord, la nord de Tropicul Racului. În consecință, Hawaii, situat în Pacific, se încadrează în afara granițelor prescrise, făcându-l scutit de articolul 5 al NATO, care impune autoapărarea colectivă în cazul unui atac armat asupra unui stat membru.
Dinamica strategică a Indo-Pacificului accentuează și mai mult semnificația Hawaii în geopolitica contemporană. Odată cu escaladarea tensiunilor din regiune, în special în ceea ce privește postura asertivă a Chinei față de Taiwan, instalațiile militare din Hawaii capătă o importanță sporită. Rolul potențial al bazelor americane din Hawaii în contracararea amenințărilor regionale subliniază necesitatea reevaluării excluderii acesteia din acoperirea de apărare a NATO.
În special, valoarea strategică a Hawaii se extinde dincolo de semnificația istorică, simbolizată de atacul viclean asupra Pearl Harbor, care a propulsat Statele Unite în al Doilea Război Mondial. Locația geografică a statului și infrastructura militară îl fac parte integrantă din postura de apărare a SUA în teatrul indo-pacific. În plus, apropierea de Guam, un alt teritoriu al SUA care se confruntă cu provocări strategice similare, subliniază și mai mult necesitatea unei reevaluări cuprinzătoare a sferei geografice a NATO.
Motivul pentru care statul american nu este inclus sub umbrela NATO
Pe fondul solicitărilor pentru includerea Hawaii în angajamentele de apărare ale NATO, experții pledează pentru o reconsiderare mai largă a dinamicii alianței ca răspuns la realitățile geopolitice în evoluție. Implicațiile potențiale ale unui atac ipotetic asupra Hawaii sau Guam necesită o abordare coerentă între aliații democratici, transcenzând aspectele tehnice din cadrul tratatelor.
În timp ce NATO rămâne o piatră de temelie a cooperării transatlantice de securitate, adaptabilitatea sa la provocările emergente rămâne crucială. Unitatea prezentată de membrii NATO în confruntarea agresiunii ruse și în abordarea provocărilor sistemice prezentate de China subliniază rezistența alianței. Cu toate acestea, excluderea Hawaii și Guam ridică întrebări pertinente cu privire la caracterul adecvat al cadrului geografic al NATO în abordarea amenințărilor contemporane de securitate.
În cazul unei crize de securitate care implică teritoriile SUA din Pacific, rezistența solidarității transatlantice ar fi pusă la încercare. Precedentul creat de cazurile anterioare de răspuns colectiv, cum ar fi consecințele atacurilor de la 11 septembrie, subliniază potențialul ca anumite coaliții ad-hoc să completeze eforturile NATO de a proteja interesele comune.
Pe măsură ce dinamica geopolitică continuă să evolueze, imperativul pentru agilitate strategică și cooperare între aliații democratici devine din ce în ce mai pronunțat. În timp ce excluderea Hawaii din acoperirea NATO a apărării poate prezenta un aspect tehnic, semnificația sa strategică justifică o reevaluare nuanțată a dinamicii alianței în Indo-Pacific. În cele din urmă, angajamentul de durată al membrilor NATO față de principiile securității colective rămâne primordial, indiferent de granițele geografice, relatează CNN.
