Prin acest mandat, autoritățile române solicită aducerea în țară a condamnatului, pentru executarea pedepsei de 6 ani închisoare, conform sentinței ÎCCJ din februarie 2018. Darius Vîlcov a fost găsit vinovat pentru trafic de influență și spălare de bani, infracțiuni pe care le-a comis între 2009-2013.
Mandatul european a fost instrumentul utilizat de magistrații români, după ce au constatat că toate pârghiile folosite până atunci au fost un eșec. Darius Vîlcov nu a ales degeaba destinația sa pentru fuga de justiția română. Magistrații din sudul Italiei sunt cunoscuți pentru rezistența pe care o au în punerea în practică a solicitărilor de extrădare primite de la alte state. Judecătorii Curților de Apel din Bari și Napoli au refuzat constant să pună în executare mandatele de extrădare primite de la autoritățile judiciare române.
Tertipul folosit de Vîlcov a fost să se predea poliției italiene, dar în raza unei curți renumite pentru respingerea extrădărilor. Deși locuia în nordul Italiei (la Milano), Vîlcov nu s-a predat acolo, unde judecătorii sunt mai inflexibili. S-a deplasat până la Napoli în 23 mai 2023, tocmai pentru a se folosi de o portiță a legislației italiene care spune că dosarul este în competența instanței pe raza căreia s-a predat cel căutat, nu în raza instanței în care acesta locuiește.
Mult mai permisivi cu interlopii, judecătorii din sudul Italiei nu au dispus arestarea în vederea predării, ci l-au lăsat în libertate, sub supraveghere. După obținerea acestei decizii, Darius Vîlcov s-a întors la Milano.
Între timp, Vîlcov a încercat să conteste extrădarea sa în România, invocând condițiile de detenție din țara noastră și a solicitat prin avocați să execute pedeapsa în Italia. Curtea Supremă de Casației a Italiei a respins ca inadmisibil recursul său și a dispus predarea lui autorităților române.
