Și comparațiile cu estul Europei ne arată cât de rău stăm: noi avem peste 10 decese rutiere la 100.000 de locuitori, în timp ce Slovacia și Cehia au între 5 și 6 decese la 100.000 de locuitori.
Săptămânile trecute s-au întâmplat câteva accidente absolut oribile. Au murit tineri, presa a vuit, opinia publică s-a indignat, iar politicienii s-au prefăcut, a câta oară?, că sunt avertizați de amploarea fenomenului.
În realitate, Poliția este prea adesea depășită de situație, pe scurt, starea lucrurilor e una cât se poate de rea. A conduce după ce ai băut sau ai consumat substanțe psihoactive, a circula fără permis, toate sunt parte din viața noastră cotidiană. Regulile par sau devin tot mai opționale în România. Ce-i de făcut?
Cum stăm la statistica accidentelor, acea statistică mută, de care vorbea odinioară și Cehov.
1.800 de oameni mor anual pe șosele
Să începem cu statisticile din România (figura de mai jos). Față de anul 2000 stăm un pic mai bine, dar dacă privim cifrele la zi tot ne îngrozim.
În 2019, aveam 10,3 morți la 100.000 de persoane. Aceasta este media în țara noastră. Asta înseamnă că la un milion de locuitori mor 100 de oameni, 1.000 la 10 milioane și 2.000 la 20 de milioane.
Cum suntem vreo 19 milioane de locuitori, asta înseamnă că aproape 1.900 de oameni mor anual în accidente de mașină. 5 oameni pe zi mor pe șosele.
E mult, e puțin? Cifrele seci spun că e horror. Dar să vedem cu stăm în comparație cu alte țări din Europa.
Cei 1.500 care ar fi lângă familiile lor
Pentru început, țintim sus, vestul și nordul Europei, acolo unde tânjim și ne uităm cu jind de secole.
Am pus alături țări precum Danemarca, Elveția, Franța și Marea Britanie. Vedeți deosebirile?
Dacă am avea valorile din Elveția, 1.500 de români ar fi lângă familiile lor acum și nu ar mai muri anual din accidente!
Cifra accidentelor mortale ar fi una în jur de 400 și nu spre 1.900, câte a fost în 2019 – valoarea ultimei statistici conform Our World in Data (vezi figura de mai jos). Prin urmare, nu ne putem compara cu aceste țări – Franța – 5,1, Danemarca – 3,7, Marea Britanie – 3,2, Elveția – 2,3. Haideți să mergem mai spre noi, spre Mitteleuropa, adică Europa Centrală.
Ce spun cifrele din Europa de Est
Am selectat Cehia, Slovacia și Ungaria. Nici aceste țări nu ne depășesc și ele stau mai bine decât noi la această variabilă: 7,7 morți din accidente la 100.000 de locuitori este cifra pentru Ungaria, 6,1 pentru Slovacia și 5,9 pentru Cehia. Prin urmare, și Europa Centrală stă mult mai bine decât noi.
Avansăm în estul Europei, printre vecinii noștri. Hai să vedem ce-i cu Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru sau Serbia (figura de mai jos). Ghinion, cum ar spune președintele Iohannis, și în aceste țări valorile sunt mai mici decât cele din țara noastră.
Macedonia este chiar la jumătatea valorii din România. Am găsit, totuși, și țări mai amărâte la acest capitol. Vorbim de Albania și Bosnia și Herțegovina, acolo unde valorile sunt de 13,5 – în Bosnia și respectiv 11,7 – în Albania. Prindem, cum ar veni, podiumul. Nu avem echipe în grupele competițiilor europene la fotbal, dar prindem podiumul în Europa la numărul de morți din accidente. Este statistica mută care ne înfioară.
Nu doar infrastructura ne lipsește, o arată cifrele
Discuția este și trebuie să fie una cât se poate de serioasă. S-a pomenit adesea că infrastructura de la noi este una deficitară și de aici multitudinea de accidente teribile.
Dar dacă ne uităm la vecinii noștri, și ei cu infrastructură similară, Bulgaria, Moldova, Serbia, observăm că cifrele sunt mai mici. Prin urmare mai este și altceva. Ce altceva?
Cred că ne lipsește o educație rutieră serioasă. La școală se fac duium de materii, dar foarte rar auzi de ore de acest tip, care să-i învețe pe copii de mici ce înseamnă circulația rutieră și care sunt pericolele ce derivă de aici, la ce ne expunem dacă suntem inconștienți la volan.
Desigur, se poate pretexta că oamenii știu deja, sunt informați și bombardați cotidian cu știri despre zecile de accidente care se petrec de-a lungul și de-a latul țării și, uite, tot nu e suficient.
Se prea poate, dar eu cred că dacă lucrurile acestea sunt prezentate sistematic din gimnaziu, singură statistica accidentelor va înregistra un regres. Da, trebuie educație rutieră și trebuie ca Poliția să-și facă o obișnuință din a merge în școli.
Dar mai trebuie ceva. Dacă gândurile oamenilor care administrează viața în comun a românilor nu ar mai „zbura în jurul soarelui împreună cu pământul răcit”, poate ar conștientiza că în viața românilor este foarte multă mizerie și murdărie ce vine din nepăsare. Din nepăsarea noastră a tuturor se petrec multe monstruozități.
Peste tot e liniște și pace, o spune tot Cehov în nuvela Agrișul, și nu protestează decât statistica mută: atâția au înnebunit, au fost băute atâtea vedre și, aș completa eu, au fost omorâți atâția tineri în accidente de mașină.
Poate că ar trebui să există mai multă presiune publică pentru a forța o legislație care să prevină toate aceste grozăvii de neimaginat. Premierul Ciolacu vorbește de înăsprirea legislației. Ar fi un prim pas.
Dacă nu sunt lăsați pietoni ani buni cei care conduc beți sau drogați, 10 ani cum se propune, vom privi în continuare această statistică oribilă și ne vom întreba de ce e România altfel, în comparație inclusiv cu vecinii noștri.
Nu sunt adeptul pedepselor dure, știm ce orori se întâmplă în orice sistem carceral. Sunt însă pentru prevenție, pentru educație și pentru consolidarea unei gândirii a umanismului și a simplei solidarități.
Ar trebui făcută presiune publică pentru multiplicarea radarelor. În Bulgaria, spre exemplu, radarele sunt foarte dese.
Oricine a circulat cât de cât prin țara vecină a observat că acest instrument tehnic face circulația să fie mult, mult mai liniștită.
Războiul contra radarelor
La noi s-a protestat, incredibil, că radarele sunt ascunse și nu le vedem când circulăm ca la cursele de mașini. Ne apar brusc în cale și rămânem fără permis noi toți cei care circulăm anapoda. Iată cum au dispărut pentru o vreme radarele fixe, incredibil, de peste 10 ani țara noastră nu se mai folosea de acest mijloc de prevenție.
Radarele fixe nu au mai fost folosite în țara noastră de 10 ani
Și totul doar pentru protecția celor care încalcă legea, nu pentru cei mulți care respectă. Doar pentru minoritatea arogantă, cea care sfidează legile. Legislația s-a schimbat recent, iar radarele fixe s-au reinstalat. Totuși, pare că nimic nu mișcă în jos această statistică sumbră.
E inutil să o lungim, România nu trebuie să inventeze roata. Sunt exemple de bune practici peste tot în Europa.
Doar trebuie să copiem, să împrumutăm modele care funcționează. Altfel, ne vom lamenta la infinit că nu știu ce polițist X a lăsat liber un tânăr teribilist băut sau drogat, nu știu ce judecător Y a hotărât că un tânăr ce face accident și omoară un om, totul sub influența alcoolului, nu merită să-și petreacă parte din anii tinereții prin pușcării și tot așa.
Vorbeam zilele trecute cu un prieten care stă acum în Germania și circulă frecvent cu mașina între Germania și Olanda. Știe bine și România, că de aici a plecat. Ceea ce-i lipsește României acum, îmi spunea el, este o cultură a prevenției, trebuie imaginată o legislație care să prevină nu doar accidentele, dar și boala. La noi totul se întâmplă, pur și simplu se întâmplă și nu ne gândim în avans.
Prin urmare, să fim raționali și să preîntâmpinăm ceea ce mai apoi se poate transforma în dezastru. Pentru siguranța și liniștea fiecărui om, a unei familii și, mai apoi, pentru noi toți, ca societate!
