Una dintre zilele cu o semnificație aparte din Săptămâna Patimilor o reprezintă Joia Mare. În această zi, creștinii ortodocși respectă mai multe tradiții și obiceiuri.
În primul rând, în această zi, credincioșii merg să se spovedească și să se împărtășească. De asemenea, merg la biserică fiindcă are loc slujba celor 12 Evanghelii.
În Joia Mare, în mod tradițional, sunt pregătite o parte dintre preparatele tradiționale pentru masa de Paște, cum ar fi ouăle roșii, cozonacul și pasca.
Semnificația pe care o are Joia Mare
în Joia Mare sunt prăznuite patru lucruri: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtaşaniei (Euharistia), rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-L ucidă, informează Gândul.
Denia pentru Joia Mare este închinată amintirii a patru evenimente deosebite in viața lui Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă pentru smerenie, cina cea de taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul patimilor.
Cele 12 evanghelii ale patimilor Mântuitorului sunt citite la slujba din Joia Mare. Procesiunea religioasă cuprinde Denia şi Vecernia, care sunt unite cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Tradiţia spune că din acest moment nu se mai bat clopotele, ci doar toaca.
Ce tradiții și obiceiuri se practică în această zi
În această zi se înroșesc ouăle și se pregătesc cozonacul și pasca, potrivit tradiției.
Tot în această zi, credincioșii nu au voie să spele haine (indiferent că e vorba de spălat la mână sau la mașina de spălat). Miercurea Mare a fost ultima zi din această săptămână în care se poate spăla.
De asemenea, potrivit tradiției, sunt total interzise două alimente, inclusiv pentru persoanele care nu țin post: oțetul și urzicile.
Se spune că, atunci când a fost răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înţepându-i rănile, şi stropit cu oţet, pentru a-i provoca şi mai multe usturimi.
Tot conform tradiției, în anumite zone ale ţării, în Joia Mare, se fac focuri pentru cei adormiţi, pentru ca aceştia să se „încălzească”. Lemnele folosite pentru foc nu se taie, ci se rup cu mâna şi nu se lasă deloc jos până acasă.
