Trei brățări au fost furate de autori necunoscuți din situri arheologice din România, înainte de octombrie 2020, deoarece atunci autoritățile belgiene au semnalat apariția lor în catalogul unei licitații din Monte Carlo, a anunțat marți, 20 februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Brățările vor fi aduse la Muzeul de Istorie.
„Doi procurori din cadrul PÎCCJ – Secția de urmărire penală, împreună cu ofițeri de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția de Investigații Criminale (IGPR – DIC), au adus în țară trei bunuri culturale mobile, respectiv trei brățări preistorice din aur (epoca bronzului și perioada hallstattiană timpurie mijlocie-finalul mileniului II a.Chr.), provenite din situri arheologice de pe teritoriul României, acestea fiind preluate de la muzeul MAS din Anvers – Belgia. La evenimentul de predare-primire a brățărilor, care a avut loc ieri, a participat și inspectorul general al Poliției Române”, a transmis Parchetul General.
Instituția nu a precizat însă când au fost furate brățările, ci doar că justiția din Belgia a semnalat pe 27 octombrie 2020 apariția primelor două brățări în catalogul unei licitații din Monte Carlo.
„Cele trei bunuri culturale mobile de mare valoare, protejate de lege, au fost sustrase de autori necunoscuți și, ulterior, înstrăinate. Două dintre ele au fost identificate când au fost oferite la vânzare în cadrul unei licitații publice din Principatul Monaco. Cea de-a treia brățară a fost identificată cu prilejul efectuării percheziției domiciliare la reședința din Belgia a persoanei care a depus la casa de licitații din Monte Carlo cele două brățări, în vederea vânzării publice”, se arată în comunicat.
Din probele administrate a reieșit faptul că cele trei brățări provin din situri arheologice din nord-vestul României.
Pentru a face posibilă returnarea brățărilor din Belgia în România, a fost necesară declanșarea de către Ministerul Regional Flamand – Departamentul pentru Cultură a unei proceduri de declasare pentru că brățările erau protejate de legea flamandă, fiind înscrise pe o listă de bunuri de patrimoniu.
Asupra acestor bunuri s-a instituit apoi sechestrul asigurător, urmând să fie supuse unor expertize fizico-chimice și muzeografice și apoi predate la Muzeul Național de Istorie a României.
