Un bucătar premiat cu Oscarul industriei alimentare explică ce date de expirare ar trebui luate în considerare. „Ouăle ar putea fi bune și după 60 de zile”

„Datele de expirare nu au nimic de-a face cu siguranța”, scrie bucătarul american James Kenji López-Alt, într-un text pentru New York Times. Autorul mai multor cărți de bucate și câștigătorul unuia dintre cele mai apreciate premii din industrie, acesta vorbește despre termenul de valabilitate al unor alimente precum pâinea, ouăle, fasolea și laptele, dar și despre cum se pot depozita mai bine. 

James Kenji López-Alt, bucătar și scriitor culinar din SUA, colaborează cu publicația New York Times, pentru care a scris un articol despre data de expirare a mai multor alimente. La ce să fim atenți și cum să le păstrăm. Peste 2.500 de comentarii a avut textul respectiv, iar mulți dintre cei care au participat la discuții i-au susținut punctul de vedere, inclusiv cu privire la termenul de valabilitate al ouălor. 

Prima carte a lui James Kenji López-Alt, „Laboratorul culinar: cum să gătești mai bine acasă cu ajutorul științei”, a ajuns pe lista de bestselleruri a New York Times și i-a adus acestuia premiul Fundației James Beard în 2016, pentru cea mai bună carte de bucate generală. Această distincție este considerată „Oscarul industriei alimentare” în SUA, potrivit BBC. 

„Știm cu toții cum miroase un ou stricat, nu-i așa? Dar de câte ori ați simțit cu adevărat mirosul unui ou? O dată? De două ori? Niciodată? Probabil că niciodată, cel puțin conform sondajului improvizat pe care l-am realizat pe Twitter. Asta pentru că este nevoie de mult timp pentru ca ouăle să se strice”, scrie bucătarul în articol. 

„Copiii mei vor să arunce totul dacă data de expirare a trecut”

Autorul vorbește despre modul de ambalare al produselor în SUA, diferit de cel din Europa, dar subliniază că ouăle ar putea fi bune chiar și după 60 de zile. „60 de zile întregi (pot rezista, n.r.). Dar sunt șanse mari ca acestea să fie încă gustoase și câteva săptămâni mai târziu”. 

Mulți comentatori au apreciat informația și au oferit exemplul personal. „Copiii mei vor să arunce totul dacă data de expirare a trecut. Ieri am cumpărat cu 3 dolari 12 ouă care au expirat (cu 3 săptămâni în urmă, n.r.). Sunt încă bune”, a scris cineva. 

Altcineva a amintit de un cunoscut mod de verificare a prospețimii: „Eu folosesc ouăle uneori la trei sau patru luni după data de «expirare». Utilizez doar testul de plutire. Puneți oul într-un pahar cu apă. Dacă se scufundă sau stă în picioare, este încă bun. Dacă plutește, este vechi sau s-a stricat. Cel mai bine e să-l arunci”. 

„Nu aș lăsa niciodată ușa frigiderului deschisă minute în șir în timp ce mă gândesc la ce să mănânc”

Când este momentul potrivit pentru a arunca ceva? Și cum rămâne cu ingredientele proaspete? Cât timp pot păstra ouăle, lactatele și alte produse? Sunt câteva dintre întrebările din articolul bucătarului american. 

„Datele de expirare nu au nimic de-a face cu siguranța”, notează James Kenji López-Alt. „Este cea mai bună estimare a producătorilor cu privire la momentul în care produsul lor nu va mai fi la calitate maximă, indiferent ce înseamnă asta. Ei tind să fie destul de conservatori cu aceste date, știind că nu toți ne ținem cămara întunecată și că nu deschidem frigiderul doar cât este necesar. (Eu, de exemplu, nu aș lăsa niciodată ușa frigiderului deschisă minute în șir în timp ce mă gândesc la ce să mănânc)”, mai explică bucătarul. 

De ce rezistă mai mult orezul alb 

Oțetul, mierea, extractul de vanilie, zahărul, sarea, siropul de porumb și melasa vor rezista la nesfârșit, dacă sunt de bună calitate, scrie James Kenji López-Alt. Ovăzul obișnuit sau rulourile de ovăz râncezesc după aproximativ un an. 

Făina albă poate fi folosită, indiferent de vechime, mai notează acesta. Făina integrală de grâu însă poate căpăta „un miros metalic sau de săpun” în câteva luni. Și în cazul orezului alb rafinat se întâmplă la fel: poate rezista ani întregi, spre deosebire de cel brun, care nu mai e bun de consum după câteva luni. 

„Acest lucru se întâmplă pentru că cerealele nerafinate conțin grăsimi, iar grăsimile sunt primele care se sting. Nucile, de obicei bogate în grăsimi, vor râncezi în câteva luni în cămară”, explică el. Are un sfat pentru cei care vor să le păstreze mai multă vreme: să le depoziteze la rece.

În cazul uleiului contează, de asemenea, unde îl ținem. Se strică mai repede dacă stă în apropierea aragazului, de exemplu, din cauza căldurii. 

„Eu feliez pâinea, o pun la congelator, scot câte o felie și o prăjesc”

Asta e valabil și pentru pâine. Cea din supermarket, care conține conservanți, rezistă câteva săptămâni în frigider, pe când cea de la brutărie, se întărește a doua zi și mucegăiește mai repede. „Eu feliez pâinea, o pun la congelator, scot câte o felie și o prăjesc”, povestește bucătarul. 

În ce privește fasolea uscată și lintea, se pot mânca ani întregi după ce au fost cumpărate, mai explică el. Singura problemă e că se întăresc. Un secret, dacă nu se știe cât de veche e fasolea uscată: evitați să o folosiți în rețete care includ ingrediente acide, cum ar fi melasa sau roșiile, pentru se înmoaie mult mai greu. 

Cum rămâne cu borcanele și conservele? Metalul rezistă mai mult decât sticla, care ține mai mult decât plasticul, explică James Kenji López-Alt. „Dacă nu există niciun semn exterior de deteriorare, cum ar fi umflături și rugină, mucegai ori miros puternic atunci când le deschideți, carnea fructele și legumele conservate vor rămâne la fel de gustoase ca în ziua în care le-ați cumpărat, timp de ani”. 

Condimentele și muștarul țin, de asemenea, o perioadă îndelungată. Ketchup-ul, în schimb, își schimbă culoarea după un an, dar își păstrează gustul, notează bucătarul. Și maioneza are un termen de valabilitate lung, dacă printre ingrediente nu se numără sucul proaspăt de lămâie sau usturoiul. „Concentrațiile mari de grăsime, sare și acid sunt dușmanul bacteriilor și ale mucegaiului”.

Laptele și mâncarea pentru bebeluși – piureurile, de exemplu – sunt două dintre alimentele mai sensibile, explică López-Alt. După ce deschizi cutia de lapte, bacteriile încep să digere lactoza, iar gustul se modifică. Celor care vor lapte cu o durată de viață mai lungă le propune varianta UHT. „Laptele a fost fiert la 135 de grade Celsius, suficient pentru a distruge nu numai virusurile și bacteriile, ci și sporii bacterieni (pe care nu-i elimină pasteurizarea, n.r.)”, precizează bucătarul.