Valeriu Nicolae a fost rugat de un fost coleg de școală, astăzi profesor universitar, să-i pună o pilă la AUR. Ce i-a răspuns „vânătorul de CV-uri”

I-a explicat direct de ce vrea să candideze, nu conta partidul: bani buni, muncă puțină, plus că poate preda în continuare la facultate. De ce AUR?, îl întreabă Valeriu Nicolae, supranumit „vânătorul de CV-uri”. La alte partide nu mai sunt locuri, răspunde fostul coleg de școală.

M-a sunat un fost coleg de școală. Nu o să-i dau numele. Predă la o facultate de drept în provincie. De-a lungul timpului, mi-a povestit cum a închis ochii la multe nenorociri. De exemplu, spunea că un faimos ministru trecea examenul la un curs ținut de el cu 10, în timp ce el era, de fapt, la o conferință de presă în București.

Fostul coleg vrea să intre în AUR. A auzit de la „cineva” că îl știu pe George Simion și ar vrea și el pe liste, la parlamentare. Am întrebat de ce? Crede în ideologia AUR? Are un proiect concret pentru comunitatea în care trăiește?

Răspunsul a fost sec: „nu”. Mi-a explicat că așa își va asigura promovarea academică. În plus, sunt bani buni ca deputat, nu e mai nimic de făcut, vine și o pensie, iar salariul de la facultate merge înainte. Vrea AUR pentru că la celelalte partide n-are nicio șansă, toate locurile eligibile fiind deja împărțite.

„Le fac niște școli de vară pe subiectul la care mă pricep. Sună bine pentru AUR să aibă și profesori universitari”, îmi explică el. Cinic, direct, fără ascunzișuri.

Când i-am spus că nu sunt persoana potrivită pentru intermedieri de acest gen, despre orice partid ar fi vorba, a ținut să-mi explice, prietenește, că sunt un tâmpit pentru că nu profit de relațiile mele din lumea politică.

Politica, văzută ca rampă spre faimă și bogăție

Am vorbit pe subiectul listelor electorale și cu câțiva oameni din PSD și PNL. 

Toți erau convinși că majoritate a colegilor lor sunt în partid pentru „a se scoate”. O bună parte din cei din Reper și USR cu care am discutat de-a lungul timpului cred cam același lucru despre colegii lor.

Mă uit de mulți ani prin CV-urile aleșilor noștri. 90% sunt acolo pentru că este cea mai bună oportunitate de a se îmbogăți și a câștiga faimă și putere. 

Oameni într-adevăr valoroși, care au dovedit că sunt pricepuți la ceea ce fac, stau cât se poate de departe de politică, pentru că nu au cum să aibă succes în interiorul partidelor actuale. Mediocritate, relații cu serviciile secrete, pupincurism, nepotism, lipsă de coloană vertebrală, compromisuri adesea oribile, agresivitate și capacitatea de a primi tone de mizerii în linșaje de la televiziunile controlate de foști securiști și mafioți sunt toate „calitățile” necesare succesului în politică.

De ce suntem în situația asta? Pentru că „aleșii” nu au niciun fel de responsabilități către cei care îi votează, ci doar către partidul care i-a pus pe liste. Iar partidele, în general, sunt controlate de niște grupuri semimafiote, care ar muri de foame fără politică.

Întrebarea e: se poate face ceva?

De ce avem nevoie urgentă de partide locale

Se poate. Dar pentru asta ar trebui ca oamenii care au comunități mari în jurul lor să își dorească sau să fie convinși să participe la alegeri. Înființarea unor partide locale e un lucru relativ simplu și ar putea duce la o schimbare, mai ales că partidele mici, ca să aibă impact, trebuie construite în jurul unor oameni cu susținere pe plan local. Așa s-a structurat inițial și USR. 

Cum primele alegeri sunt cele europene, astfel de partide ar putea să își crească vizibilitatea ajutând la strângerea de semnături pentru candidații independenți la Parlamentul European. 

Alegerile europarlamentare pot atrage oameni cunoscuți și deloc disponibili să răspundă la comenzile PSD, PNL, AUR, USR sau Reper și care nu vor să-și asocieze imaginea cu vreun partid din parlamentul actual. 

În opinia mea, fără să plătească companii pentru strângerea de semnături, atât USR, cât și Reper nu au cum să adune semnăturile necesare pentru participarea de la scrutinul european – 200.000, conform legii.

La Reper e chiar mai complicat, pentru că Dacian Cioloș nu va fi cap de listă, el, cel mai probabil, se pregătește să își anunțe intenția de a candida la Cotroceni.

Un candidat independent pentru Parlamentul European are nevoie de 100.000 de semnături. Eu știu foarte bine ce înseamnă să strângi semnături pe bune, după candidatura pentru Camera Deputaților, din 2020. Și nu despre mine e vorba aici, pentru că, repet, nu intenționez să candidez la nimic în viitor. 

Există însă o soluție hibrid, care ar putea ajuta pe toată lumea. Cineva care a făcut ceva remarcabil în cariera sa și este independent politic ar avea mult mai multe șanse decât partidele noi să strângă semnăturile necesare, mai ales dacă ar fi sprijinit(ă) de partide mici la nivel local. În funcție de succesul de a strânge semnături, partidele locale vor putea ști dacă pot să propună candidați pentru primării și, eventual, să susțină în același mod un candidat „independent” pentru Parlament – omul cel mai cunoscut al partidului local. 

Odată ales candidatul, va deveni membru al partidului local și va face tot posibilul să reprezinte comunitatea, căci altfel probabilitatea de a fi reales este zero. O alianță a acestor partide locale ar putea deveni o forță politică serioasă și responsabilă pentru 2028.

Mișcarea ar putea duce și la schimbări structurale în partidele mai noi. De exemplu, Reper ar putea să funcționeze ca umbrelă pentru aceste partide. Dar pentru asta e nevoie și de curaj, și de multă muncă în țară. Lucru de care șefii de la Bruxelles ai partidului nu par în acest moment nici capabili și nici interesați.

Valeriu Nicolae a fost pentru mai puțin de trei luni membru în PLUS (fosta denumire a partidului Reper) și a deținut poziția de secretar de stat în Guvernul Dacian Cioloș.