Cancerul colorectal este al treilea cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial
În România, cancerul de colon ocupă locul 2 ca mortalitate prin cancer
Se estimează că în perioada 2020-2040 incidența cancerului colorectal, atât la bărbați, cât și la femei va crește cu peste 10%
În mijlocul luptei împotriva cancerului colorectal, medicina modernă aduce în prim-plan inovații ce promit să schimbe paradigma în abordarea acestui flagel. Cu al doilea cel mai mare indice de mortalitate prin cancer în țară și o estimare îngrijorătoare privind creșterea incidenței în următoarele decenii, eforturile sunt concentrate în direcția identificării și aplicării celor mai eficiente opțiuni terapeutice. În acest context, Dr. Victor Tomulescu, medic primar chirurgie generală în cadrul Ponderas Academic Hospital – parte a Rețelei de sănătate Regina Maria, evidențiază un aspect important: testele pentru biomarkeri care pot revoluționa tratamentul personalizat al cancerului colorectal. Progresul tehnologic transformă domeniul medical și deschide o nouă perspectivă în combaterea acestei afecțiuni, una în care inovația și cercetarea devin armele cele mai puternice în lupta pentru viață.
Care sunt ultimele inovații în tratamentul cancerului colorectal și care sunt perspectivele în ceea ce privește îmbunătățirea supraviețuirii pacienților?
Știința aduce tot timpul noutăți în toate etapele de diagnostic și tratament. Astfel în etapa de screening noile variante de test ADN din scaun cresc sensibilitatea testelor FIT de la 73% la 92,3%, având un rol mult mai mare în depistarea leziunilor precanceroase. Colonoscopia rămâne standardul de aur pentru diagnosticul, realizarea biopsiei sau excizia leziunilor colorectale. Sistemele bazate pe inteligență artificială ar putea accelera procesul de colonoscopie. Însă chirurgia rămâne veriga de bază, iar chirurgia laparoscopică și chirurgia robotică au adus o îmbunătățire constantă a rezultatelor ocologice și a confortului pacientului. Cercetarea în domeniul chirurgiei robotice vizează integrarea imagisticii în platforma robotică, astfel încât chirurgul să beneficieze de o realitate augmentată și de sprijinul inteligenței artificiale, iar pacientul să aibă parte de tratament la cel mai înalt nivel de excelență medicală.
Cum se compară ratele de incidență și mortalitate din cancerul colorectal în România cu cele din alte țări europene și cum pot fi înțelese aceste diferențe?
Proiecțiile pentru România, estimează că în perioada 2020-2040 incidența cancerului va crește cu 7%. Se estimează creșteri semnificative, de peste 10% ale incidenței cancerului colorectal atât la bărbați, cât și la femei. România nu are un registru național de cancer, iar raportarea incidenței cancerului în sistemul de informații standard este fragmentată. Mortalitatea prin cancer reprezintă 19% din totalul deceselor. Este a doua cauză de deces în România, după bolile cardiovasculare. Numai în 2020, în România au murit din cauza cancerului 53.974 de persoane.
Deși mortalitatea a scăzut la nivel național, diminuarea ratei de mortalitate a fost modestă față de media UE. Astfel, în perioada 2011-2020, mortalitatea prin cancer în România a scăzut cu doar 1,8%, față de 9,4% media UE. Acest lucru se datorează serviciilor preventive și de depistare precoce oferite suboptimal și a diagnosticării tardive a cancerelor înregistrate în România.
Cum contribuie terapiile personalizate și medicina de precizie la abordarea individualizată a pacienților cu cancer colorectal și care sunt perspectivele lor în viitorul tratamentului?
Medicina personalizată în tratarea cancerului se axează pe caracteristicile unice ale tumorii pentru a oferi tratamentul potrivit la momentul potrivit.
Testele pentru biomarkeri ajută la identificarea celor mai eficiente opțiuni de tratament.
De exemplu, în cancerul colorectal, teste precum MSI și mutațiile RAS și BRAF pot influența deciziile terapeutice. De asemenea, biopsia lichidă oferă o modalitate mai ușoară de a analiza ADN-ul tumorii.
Totul se rezumă la personalizarea tratamentului pentru fiecare pacient, pentru a maximiza șansele de vindecare.
În primul rând, se fac niște teste speciale pe țesutul tumorii sau pe sânge pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu ea – adică se caută niște semne specifice ale cancerului, așa-numiții “biomarkeri”. În funcție de rezultatele acestor teste, există mai multe opțiuni de tratament. Decizia finală se ia împreună cu o echipă de medici din domenii diferite, adică oameni care se pricep la toate cele. Tratamentul poate fi direcționat împotriva unor gene sau proteine care sunt caracteristice tumorii. Deci, în cancerul colorectal, de exemplu, există trei tipuri de tumori recunoscute în funcție de niște modificări moleculare specifice.
Un alt test important în cancerul colorectal e să vezi dacă anumite părți din ADN sunt instabile (adică MSI). Aproape toți pacienții ar trebui să facă acest test, căci ajută la stabilirea prognosticului și poate influența și tratamentul. Un alt test este pentru a vedea dacă anumite gene, numite RAS, sunt mutante sau nu. Dacă sunt, înseamnă că anumite tratamente nu vor funcționa. Mai este un alt mod, mai nou, de a face teste, numit biopsia lichidă, care e mai ușor și mai puțin invaziv. Practic, se caută bucățele mici de ADN din tumoare care plutesc libere în sânge sau alte lichide din corp. Acest lucru poate fi la fel de informativ ca și o biopsie normală.
Cum poate influența stilul de viață și factorii de mediu riscul de cancer colorectal și cum pot fi integrate aceste cunoștințe în strategiile de prevenire și tratament?
Există mulți factori care pot crește riscul de cancer colorectal. Acești factori pot fi împărțiți în două categorii principale: cei care pot fi schimbați și cei care nu pot fi schimbați.
Factorii de risc modificabili includ obezitatea, lipsa de activitate fizică, anumite tipuri de diete (în special cele bogate în carne roșie și carne procesată, precum și consumul excesiv de alcool), și fumatul.
Factorii de risc care nu pot fi modificati includ vârsta (riscul crește după vârsta de 50 de ani), antecedentele personale sau familiale de polipi sau cancer colorectal, anumite afecțiuni precum colita ulcerohemoragică sau boala Crohn, și anumite sindroame genetice precum sindromul Lynch sau polipoza adenomatoasă familială.
Este important să conștientizăm acești factori de risc și să promovăm screening-ul și măsurile preventive pentru cancerul colorectal, în special în rândul persoanelor cu factori de risc crescut.
Având unul sau mai mulți factori de risc nu înseamnă însă că te vei îmbolnăvi.
Pe de altă parte, pot exista persoane care fac cancer fără a avea vreun factor de risc cunoscut.
Care sunt tendințele actuale în chirurgia cancerului colorectal și cum se reflectă acestea în rata de supraviețuire a pacienților?
Principalele obiective ale tratamentului chirurgical pentru cancerul colorectal sunt evitarea recidivei și a răspândirii metastatice, tratamentul complicațiilor și menținerea calității vieții. Principalele subiecte de dezbatere în chirurgia cancerului colorectal includ:
Evidarea limfoganglionară și excizia mezocolică completă (CME): Aceste practici influențează semnificativ prognosticul pentru cancerul de colon și rectal, având ca rezultat o supraviețuire mai bună.
Chirurgia minim invazivă: Tehnicile moderne și educația medicală continuă au îmbunătățit rezultatele acestei metode, conducând la intervenții mai precise și mai eficiente.
Tratamentul chirurgical al bolii metastatice colorectale: Rezecția completă este crucială pentru un prognostic pozitiv. Pacienții pot beneficia de chimioterapie și/sau terapie ablativă înainte sau după intervenția chirurgicală.
Tratamentul bolii colorectale recurente extinse: Rezecția completă și tratamentul multimodal sunt esențiale pentru îmbunătățirea supraviețuirii, chiar și în cazul unei recidive.
Carcinomatoza peritoneală: Tehnicile chirurgicale îmbunătățite și terapia intraperitoneală au dus la rezultate favorabile în tratarea acestei complicații, oferind oportunități de supraviețuire chiar și pentru pacienții cu această formă avansată de cancer colorectal.
Mai mult de 10% dintre pacienți prezintă carcinomatoză peritoneală ca urmare a răspândirii tumorale inițiale. Aproximativ 40% dintre pacienți cu cancer colorectal dezvoltă această diseminare în cursul evoluției bolii. Carcinomatoza peritoneală este adesea asociată cu progresia sau recidiva tumorii.
Tradițional, pacienții cu metastaze peritoneale au fost considerați incurabili, beneficiind de tratamente paliative, cum ar fi îngrijirea de susținere, chirurgia paliativă și chimioterapia sistemică. Cu toate acestea, îmbunătățirile în tehnicile chirurgicale și chimioterapia intraperitoneală au dus la o creștere a supraviețuirii, chiar dacă acestea pot fi asociate cu o morbiditate semnificativă.
Care sunt principalele metode chirurgicale utilizate în tratamentul cancerului colorectal? Cum se determină extinderea cancerului colorectal și ce rol are chirurgia în îndepărtarea tumorii?
Chirurgia reprezintă veriga de bază în tratamentul cancerului colorectal. Abordarea cancerului colorectal se poate face în funcție de stadiul leziunii: prin chirurgie clasică, laparoscopică sau robotică. În cazul unor situații foarte avansate, în care cancerul este răspândit la peritoneu – carcinomatoza peritoneală – putem oferi pacienților noștri tratamente complexe ce combină o chirurgie de exereză a organelor afectate cu chimio-hipertermie.
Rezecțiile segmentare vizează leziuni de mari dimensiuni benigne, dar cu un potențial de malignizare și îndepărtează segmentul de intestin unde este localizată tumoarea, cu reconectarea capetelor intestinale. Procedurile pot fi efectuate clasic prin laparotomie – incizie mare abdominală sau prin chirurgie minim invazivă – laparoscopie.
Chirurgia robotică presupune că suplimentar față de laparoscopie, între chirurg și pacient, este un computer care scalează mișcările chirurgului care permite mișcări și mai fine, fără tremor, folosind instrumente cu grade suplimentare de libertate și beneficiind de o imagine superioară – practic cea mai bună variantă a chirurgului cu experiență augmentată de un computer.
Stadializarea cancerului colorectal presupune evaluarea extinderii locale și la distanță prin proceduri radiologice – CT torace și RMN abdomen și pelvis cu substanță de contrast, probabil cea mai bună variantă de stadializare.
Ce complicații pot apărea în urma intervenției chirurgicale pentru cancerul colorectal și cum pot fi gestionate?
Chirurgia colonului și rectului implică riscuri, atât generale cât și specifice. Riscurile generale includ infecții, probleme respiratorii, probleme cardiace și formarea de cheaguri de sânge. Riscurile specifice includ probleme legate de vindecarea plăgii, blocaj intestinal tranzitoriu, sângerare sau infecție abdominală. Uneori este necesară o a doua intervenție chirurgicală pentru a le rezolva. Riscul de complicații este redus cu utilizarea tehnicilor moderne, precum chirurgia minim invazivă. Majoritatea pacienților se recuperează fără complicații, dar riscurile cresc pentru cei vârstnici sau cu alte afecțiuni. Monitorizarea atentă și intervenția rapidă a personalului medical sunt cruciale în perioada de recuperare.
Cum se stabilește planul de tratament chirurgical individualizat pentru pacienții cu cancer colorectal în funcție de stadiul bolii și de caracteristicile tumorii?
În momentul în care diagnosticul de cancer este clar și stadializarea completă, cazul este discutat în Tumor Board, ședință la care participă chirurgi, oncologi, radioterapeuți, radiologi, gastroenterologi, medici interniști, anatomopatolog, geneticieni etc. Fiecare caz este prezentat în amănunt, discutat, iar cea mai bună soluție terapeutică este consemnată în „raportul ședinței multidisciplinare de tumori”. Aceste recomandări vor fi discutate ulterior cu pacientul de către medicul curant, moment în care vor fi prezentate opțiunile terapeutice și se va stabili împreună cu acesta conduita terapeutică ulterioară.
Care sunt aspectele postoperatorii esențiale pentru recuperarea pacienților după chirurgia pentru cancerul colorectal și care este rolul reabilitării?
Postoperator, esențial pentru o recuperare rapidă este mobilizarea progresivă, alimentarea precoce a pacienților, renunțarea la cateterul urinar la 24h post intervenție sau la 48h post chirurgia rectului. În mod surprinzător, cele mai impresionante rezultate ale acestui protocol (parte a protocolului ERAS – ce are componente preoperatorii, intraoperatorii și postoperatorii) au fost observate la pacienții vârstnici și la pacienții cu multiple comorbidități.
Cum se asigură supravegherea și monitorizarea pe termen lung a pacienților care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancerul colorectal și care sunt semnele de recurență a bolii?
După tratamentul inițial care include intervenția chirurgicală ,radio și/sau chimioterapie, pacienții cu patologie colorectală sunt urmăriți pentru cel puțin 5 ani de către medicul de familie, chirurg, oncolog, gastro-enterolog, având nevoie o abordare multidisciplinară, eventual și o reevaluare la distanță a eficienței tratamentului prin comisia de “Tumor board”. Monitorizarea postoperatorie constă în examen clinic, analize de laborator, investigații imagistice, colonoscopie. În funcție de stadializare, frecvența controalelor medicale poate fi crescută, iar anumite analize repetate mai des și/sau adăugate alte tipuri de investigații precum RMN, PET CT, scintigrafie osoasă, biopsie lichidă, etc.
