Parlamentul European a lansat recent un clip care reprezintă în mod simbolic startul campaniei pentru alegerile europarlamentare ce vor avea loc pe 9 iunie.
În contextul războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei, există o logică pentru care mesajul central al acestui clip electoral este trimiterea la contextul european dinaintea terminării celui de-Al Doilea Război Mondial, când două forme de dictaturi măcinau Europa.
În fond, în anul 2024, scopul lui Putin pentru Europa este același: revenirea la situația geopolitică precedentă anului 1945, când dreptul internațional nu avea niciun fel de influență în stabilirea ordinii liberale, când nu existau instituții internaționale puternice, când statele puternice militar comiteau atrocități asupra statelor slabe.
Acest tip de exercitare a puterii reprezenta, de altfel, chiar o formă de trufie, nici pe departe un motiv de rușinare pe scena internațională. Înainte de 1945, drepturile universale ale omului nu existau, nici modelul de democrație consolidată din prezent.
Desigur, s-au scris mii de cărți despre evoluția democratică post-1945, despre crearea ONU, a instituțiilor Breton Woods, a NATO, despre primele tribunale internaționale care au condamnat o parte din crimele împotriva umanității comise de cele două forme de regimuri totalitare, cel fascist și comunist. Ba mai mult, am ajuns în punctul în care specialiștii relațiilor internaționale critică această orientare excesivă asupra paradigmei Vestului și atrage atenția că lumea este în realitate mult mai diversă și mai largă.
În contextul agresiunii rusești și al valului populist de dreapta care ar dori să deterioreze UE din interior, este bine să ne amintim de valorile care ne unesc și care ne ajută să conviețuim cât mai frumos și liber într-o societate.
Pentru cei care înțeleg și doresc democrația într-un mod mai profund, acest tip de dihotomie în UE – partide populiste versus partide politice democratice – reprezintă însă și o capcană cognitivă. Să ne dorim doar reducerea ascensiunii populismului în UE, fără a mai avea pretenții electorale pentru reformă democratică, atât la nivel național, cât și european, este o formă de dezamăgire, chiar de demoralizare electorală.
Indiferent cât ne-am ascunde după deget, o cauză pentru care mișcările populiste de dreapta cresc în statele UE o reprezintă osificarea partidelor mainstream care refuză să se reformeze folosind ca scuză tocmai ascensiunea populismului: votați-ne pe noi ca să nu vină ce e mai rău, fără ca noi să vă promitem că va veni ceva mai mult bine!
În fapt, ce împinge democrația mai departe nu este numai apărarea ei de un anumit pericol, ci un plan de adeziune comun care ne va aduce mai multă libertate și prosperitate mai departe.
După 17 ani, de când România a devenit stat membru UE, purtăm o dublă identitate, suntem atât cetățeni români, cât și cetățeni europeni și e cumva nedrept să nu ne obișnuim să exprimăm și ce schimbări ne-am dori din partea Uniunii Europene în contextul acestor alegeri.
Toți ar trebui să ne protejăm dreptul la optimism contagios, de a ne conștientiza și exersa puterea cu care să schimbăm lucrurile care ne nemulțumesc în UE. Strict ca exercițiu democratic, personal, în calitate de cetățean european, visez la o politică externă mai puternică a UE și mult mai conectată la nivelul statelor membre, tocmai pentru că UE este, înainte de orice, o putere economică, iar diplomația economică a uniunii ar trebui conectată în mod direct de cea a statelor membre. Asta ne-ar aduce tuturor cetățenilor UE mai multă prosperitate și ar reduce diferențele de dezvoltare dintre statele membre.
Mi-aș dori mai multă conectivitate între strategiile de politică externă referitoare la marile puteri, asumate de UE și cele de la nivel național. De ce să nu existe la nivelul UE o strategie unitară pe China, de pildă, pe care să o urmeze toate statele membre decât să menținem confuzia care este acum?
Mi-aș dori mai multă federalizare, tocmai ca această construcție europeană să funcționeze mai puternic și unitar.
Mi-ar plăcea ca mecanismul de aderare a altor state la UE să fie mai relaxat din punct de vedere politic, tocmai pentru că mi-ar plăcea ca Republica Moldova și Ucraina să devină și ele state membre UE într-o bună zi. Mi-ar plăcea să nu mai existe diferențe conceptuale între ce e UE și ce e Europa, iar din perspectivă geografică, ele să însemne unul și același lucru.
Mi-ar plăcea să votez partide naționale care vin cu propuneri de reforme clare în UE în schimbul votului meu, ba chiar să se contrazică puternic între ele la nivel conceptual și de idei, să mă provoace, iar alegerea dintre ele să devină una grea, nu să mă cheme la vot dintr-un sentiment de frică față de populismul de dreapta. Toți avem dreptul de a visa înaintea votului: voi ce ați dori de la UE?
Foto ilustrativ: Shutterstock
