Sistemele îmbătrânite de apărare antiaeriană fac ca Iranul să fie vulnerabil la un atac israelian dacă premierul Benjamin Netanyahu decide să ignore presiunea globală de a nu riposta direct la raidul fără precedent cu drone și rachete efectuat în cursul nopții de sâmbătă, scrie joi, 18 aprilie, Reuters.
Lăsând la o parte costurile diplomatice și strategice mai ample, care vor fi probabil cel mai puternic factor de descurajare pentru orice contraatac, experții spun că Israelul ar avea puține probleme în a lovi ținte în interiorul Iranului, care are o forță aeriană perimată și sisteme de apărare antiaeriană autohtone bazate pe modele rusești învechite.
„Barajul” din weekend al Iranului a demonstrat atât puterea arsenalului său aerian, cât și formidabilele sisteme de apărare ale Israelului, care au făcut ca sutele de rachete balistice, rachete de croazieră și drone lansate împotriva sa să provoace doar pagube minime.
Iranul este o „superputere în materie de rachete balistice tactice și drone”, a declarat Zvika Haimovich, fost șef al apărării antiaeriene din Israel.
Dar apărarea sa antiaeriană este cu totul o altă problemă, fiind construită în mare parte în jurul sistemelor rusești de rachete antiaeriene S-200 și S-300 sau a unei serii de echipamente echivalente produse la nivel local, cum ar fi Bavar-373, Khordad, Raad, Sayyad și Talash, precum și în jurul vechilor avioane de război americane și rusești, dintre care unele datează încă din anii 1970, din epoca șahului Mohammed Reza Pahlavi.
Sisteme similare au fost desfășurate în Siria din 2015, oferindu-le piloților israelieni ani de experiență în a le face față.
„Forțele noastre aeriene și forțele aeriene ale coaliției au zburat în acest mediu. Ei știu cum să se descurce eficient cu acest sistem”, a precizat Haimovich. „Le voi acorda respectul cuvenit, dar aceasta nu va fi principala provocare în confruntarea cu Iranul”, a adăugat el.
Sidharth Kausha, cercetător la Royal United Strategic Institute din Londra, spune că principala provocare pentru Israel ar putea să nu fie evitarea rachetelor sol-aer ale Iranului, ci posibilitatea a lovi cu succes bazele militare din vestul și sudul Iranului, care necesită utilizarea de bombe penetrante.
Kausha a precizat că avioanele israeliene, cum ar fi avioanele invizibile F-35, care ar putea eluda rețelele de apărare antiaeriană ale Iranului, transportă de obicei muniție mai mică. Dar împotriva țintelor aflate în adâncimea teritoriului iranian sau a buncărelor îngropate ar putea fi necesare muniții mai mari, ceea ce ar însemna că acestea ar putea fi transportate din exterior pe avioane precum F-16 – ceea ce le-ar face mai ușor de detectat de radare. Din motive de siguranță, piloții ar putea fi mai predispuși să le lanseze de la o distanță mai mare.
„Rețeaua de apărare antiaeriană iraniană nu este cu siguranță impenetrabilă pentru aceste aeronave, dar acest lucru crește riscul de pierderi, iar capacitatea iraniană de a intercepta, cel puțin în teorie, unele muniții de tip standoff care sosesc crește”, a explicat cercetătorul.
Costul estimat al respingerii atacului iranian: 1 miliard de dolari
Faptul că Israelul este dispus să riște un atac direct ar depinde parțial de cât de încrezător este că poate zădărnici potențialele riposte din partea Iranului.
O escaladare suplimentară ar putea face ca Teheranul să opteze pentru arme mai puternice dintr-un arsenal care, potrivit analiștilor, include peste 3.500 de rachete și cel puțin câteva mii de drone.
Apărarea antiaeriană multistrat a Israelului este construită în jurul sistemelor Arrow, de mare altitudine folosite cu succes în weekend, „Praștia lui David” (David’s Sling), cu rază medie de acțiune, și Iron Dome, cu rază scurtă de acțiune, care au respins până acum mii de rachete lansate din Gaza și Liban.
Dar acestea nu sunt ieftine.
Deși oficialii israelieni nu au oferit detalii, potrivit calculelor mai multor analiști, prețul atacului iranian s-a ridicat probabil la 80-100 de milioane de dolari – dar a costat Israelul și pe aliații săi aproximativ 1 miliard de dolari pentru a-l respinge.
Problemele cu care se confruntă în prezent Ucraina în asigurarea de muniție de înlocuire (spre exemplu rachete pentru sistemele Patriot) au arătat ce impact poate avea asupra apărării antiaeriene, pe termen lung, eventuale atacuri neîncetate din partea Iranului sau a grupării șiite Hezbollah din Liban (susținută de Teheran), care are un arsenal propriu de mii de rachete.
Miercuri, președintele american Joe Biden a îndemnat Congresul să aprobe pachetul de ajutor care ar permite refacerea apărării antiaeriene a Israelului.
Generalul de brigadă Doron Gavish, șeful grupului operativ de apărare antiaeriană a Israelului, a declarat că Israelul a făcut eforturi considerabile pentru a-și reface stocurile în vederea pregătirii pentru un alt posibil atac din partea Iranului sau a interpușilor săi regionali.
În cazul în care israelienii s-ar confrunta singuri cu Iranul într-o viitoare confruntare, ei ar putea folosi Iron Dome și David’s Sling ca soluții de rezervă mai economice: orice rachetă care ar putea fi ratată de sistemele Arrow ar putea fi atacată apoi de sistemele de mai mică altitudine.
„Fără a intra în cifre, se poate spune că, împreună cu aliații, în principal cu Statele Unite, dar și cu alte țări, noi considerăm că avem aprovizionarea necesară”, le-a spus Doron Gavish reporterilor, în fața unei baterii Iron Dome din sudul Israelului.
Amos Yadlin, un general în rezervă al forțelor aeriene israeliene și șef al serviciilor de informații militare, estimează că Israelul nu va sta cu mâinile în sân și nu se va baza pe apărarea sa pentru a respinge eventualele atacuri, fără să dea un răspuns care să elimine amenințarea.
„Iranul nu este singura parte care știe cum să atace”, a declarat Yadlin, care conduce compania de consultanță strategică Mind Israel. „Israelul are opțiuni ofensive foarte semnificative. Nu va exista o situație în care Israelul doar se apără în timp ce Iranul atacă”, a precizat el.
Foto: Profimedia Images
