Autoritatea Norvegiană pentru Siguranța Alimentară (NFSA) a aprobat uleiul de canola modificat genetic pentru industria sa de somon.
Cunoscut și sub numele de NS-B50027-4, uleiul de canola modificat genetic a fost dezvoltat în mod special ca o sursă terestră de acizi marini. Autoritățile norvegiene spun că acest lucru este benefic pentru mediu, deoarece somonii de crescătorie sunt deja hrăniți cu ulei de pește pentru a le crește nivelul de omega 3.
“Peștii sălbatici își obțin omega-3 din consumul de alge”, relatează The Defender, citând GMWatch. “Dar stocurile de pește sălbatic sunt epuizate, iar prețul uleiului de pește a crescut, ceea ce înseamnă că cantitatea de ulei de pește din hrana somonilor a scăzut semnificativ în ultimii ani”.
Uleiul de canola cu omega-3 “Aquaterra” este promovat ca fiind sustenabil în mass-media de către Nofima, un institut de cercetare norvegian care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare pentru industria acvaculturii. Oamenii săi de știință au efectuat cercetări asupra uleiului de canola omega-3 Aquaterra.”
Se pare că uleiul de canola OMG rezolvă și o altă problemă majoră a industriei somonului de crescătorie din Norvegia: lipsa pigmentului natural “roz” din carnea de pește, roz care provine în mod normal din astaxantină, așa cum se dezvoltă în mod natural în somonul sălbatic pe măsură ce acesta își duce viața.
Somonul de crescătorie ar putea fi, din punct de vedere tehnic, somon la nivel științific, dar nu este deloc același lucru cu somonul sălbatic adevărat. Ca atare, Norvegia încearcă să sporească în mod artificial nivelurile de culoare în industria sa de somon de crescătorie pentru a face ca produsul final să pară mai plăcut ochiului.
Deși unora li s-ar putea părea că îmbogățirea hranei pentru pești cu ulei de canola OMG îmbogățit artificial cu acizi grași omega-3 este bună atât pentru oameni, cât și pentru mediu, de fapt, contrariul este adevărat.
Cercetări anterioare publicate în jurnalul PLoS One au constatat că culturile modificate genetic dăunează mediului, inclusiv prin deformarea polenizatorilor, cum ar fi fluturii.
Comentând aceste ultime evoluții, Dr. Angelika Hilbeck, cercetător științific principal la Institutul de Biologie Integrativă de la ETH Zurich din Elveția, a menționat că studiul în cauză oferă o perspectivă unică asupra pericolelor și riscurilor acestor tipuri de culturi OMG.
“Faptul că acești compuși [acizi grași omega-3 cu lanț lung] sunt noi în sistemele terestre a fost complet ignorat până la acest studiu”, a declarat Dr. Hilbeck. “Îi felicit pe autori pentru că au ridicat problema acestui risc ecologic important înainte ca aceste culturi să fie plantate la o scară semnificativă.”
