AUR, Quo Vadis?

La Congresul Consiliului Mondial Român din 9 Septembrie 2019 desfășurat la Palatul Parlamentului, am prezentat, printre altele, proiectul intitulat „Alianța pentru Unitatea Românilor”

În ultima zi, George Simion, membru al CMR, îmi spune:

„Domnule Popescu, intenționez să înființez un nou partid”.

Îl întreb ce doctrină și cum se va intitula, la care el îmi spune simplu „AUR” și-mi arată foaia pe care se afla proiectul prezentat, „Alianța pentru Unitatea Românilor”.

Desigur că înființarea unui partid în România cu agendă unionistă nu putea decât să mă bucure.

Mai ales că atunci, în Septembrie 2019, George Simion era încă sufletul și liderul unei mișcări cu acțiuni remarcabile în România și în Basarabia pentru promovarea reunificării țării, prin organizația bine cunoscută: „Acțiunea 2012”.

Cu trecerea timpului, partidul nou înființat și-a diminuat mesajul unionist și rezultatul s-a văzut la alegerile din Basarabia unde practic a fost măturat.

Astăzi, același mesaj unionist este greu de regăsit în politica și discursul AUR care, probabil, și-a redefinit prioritățile și strategia. în lupta politică internă.

În același timp, reculul mesajului național prin  abordarea de mesaje populiste în favoarea unor acțiuni de importanță minoră, a ajutat la întărirea forțelor globaliste care au trecut la izolarea unui AUR suveranist.

În opinia mea, consider că a fost o eroare gravă renunțarea de facto la electoratul tradițional basarabean, în particular și la cel unionist, în general.

Sunt procente extrem de importante care cântăresc greu în aritmetica alegerilor.

AUR, în contextul atacurilor forțelor progresiste și globaliste, are datoria să promoveze o strategie unionistă și să propună un program concret pentru realizarea Unirii.

În Basarabia se vorbește de realizarea unui referendum pentru aderarea la UE.

Iar în cazul în care un astfel de referendum eșuează, se preconizează alternativa cererii adresată României de Parlamentul de la Chișinău pentru acceptarea aderării Republicii Moldova la România cu statut de autonomie.

Preluarea și susținerea politică a acestei soluții ar trebui să fie luată în calcul de AUR cu amendamentul că statutul de autonomie nu poate fi acceptat de niciun guvern român responsabil.

O asemenea variantă ar deschide cutia Pandorei pentru alte pretenții de autonomie care pot merge până la mișcări de independență necontrolabile și destabilizatoare. A se vedea situația existentă prin Transilvania și poziția UDMR.

De altfel, în Basarabia, greșeala acordării autonomiei pentru zona Găgăuza este puternic resimțită în situația din țară.

Desigur, nici propunerea vehiculată a unei Uniuni statale între cele două entități nu poate fi luată în serios, deoarece ar transforma România dintr-un stat unitar, într-o federație multietnică, cam cum își dorește și UDMR.

În plus ar trebui renunțat la numele de România.

Pe de altă parte, o cerere a Bucureștiului adresată Chișinăului pentru aderare, ar fi văzută de comunitatea internațională ca un act de agresiune și ar duce la nerecunoașterea internațională a eventualei uniri, iar NATO și UE nu și-ar putea asuma integrarea spațiului „anexat”.

Aceasta ar justifica Rusia să poată interveni pentru restabilirea „independenței” unui stat, considerat ocupat.

În final, cred că AUR trebuie urgent să-și reevalueze mesajul unionist, pentru a-l face credibil și acceptabil, conform promisiunii făcute la înființare și să elaboreze o strategie coerentă unionistă cu care să vină în fața națiunii și a electoratului.

Este clar că în vidul politic din România este nevoie de un partid cu vederi naționale puternic, pragmatic și credibil, nu de un partid cu retorică mai mult sau mai puțin puerilă și populistă.

Dar este oare capabil AUR, partid suveranist, să părăsească populismul steril al unor acțiuni minore, pentru a reveni la ideile de interes cu adevărat național capabile să unească și să înflăcăreze națiunea?