Vladimir Putin promovează propaganda și luptele religioase în Kosovo și Bosnia pentru a distrage atenția NATO de la invazia sa ilegală, scrie Bloomberg.
Care este strategia lui Vladimir Putin
De-a lungul istoriei Rusiei, țarii au căutat modalități de a domina ceea ce ei numeau „străinătatea apropiată” a imperiului lor întins. În prezent, invazia ilegală de către președintele Vladimir Putin a Ucrainei vecine urmează acel arc strategic. Dacă va câștiga, este logic că și-ar îndrepta atenția către Moldova, următoarea oprire pe drumul spre Europa de Est — și unde o enclavă separatistă rusă, Transnistria, este deja ocupată de Rusia.
Dar în apropiere există o altă țintă foarte atractivă: Balcanii de Vest. Întinderea turbulentă a teritoriului din sud-estul Europei include patru membri stabili ai Organizației Tratatului Atlanticului de Nord: Croația, Albania, Muntenegru și Macedonia de Nord. Dar Kremlinul are ochii pe alte premii: Serbia, Kosovo și națiunea divizată etnic din Bosnia și Herțegovina.
„Cum ar putea Putin să încerce să extindă influența Rusiei și să submineze angajamentul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și al Uniunii Europene în acest important colț al Europei?”, se întreabă James Stavridis.
El menționează că știe bine regiunea balcanică de pe vremea când era șeful Comandamentului European al Statelor Unite (EUCOM) și comandantul suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), în perioada 2009-2013.
În acest context, el s-a întâlnit cu majoritatea liderilor de rang înalt din regiune, inclusiv cu actualul președinte al Serbiei, Aleksandar Vucici, cu fosta președintă a Croației, Kolinda Grabar-Kitarovici, și cu Milorad Dodik, actualul lider al Republicii Srpska, entitatea sârbă din cadrul statului modern Bosnia-Herțegovina.
Destrămarea Iugoslaviei a fost însoțită de războaie extrem de sângeroase, soldate cu peste 100.000 de morți, dintre care 8.000 de bărbați și băieți musulmani masacrați la Srebrenița (Bosnia-Herțegovina) în iulie 1995.
Tensiunile rămân între romano-catolici din Croația, creștinii ortodocși în principal din Serbia și musulmani din Albania, Kosovo și Bosnia.
„Putin caută să tragă foloase proprii din această „istorie neterminată”. Președintele Rusiei știe că, dacă statele membre NATO vor fi nevoite să intervină din nou pentru a calma spiritele în Balcani, atunci vor fi distrase de la susținerea Ucrainei”, susține bărbatul.
Există încă câteva mii de forțe de menținere a păcii NATO în Kosovo, o fostă regiune a Serbiei pe care nici sârbii, nici rușii nu o recunosc ca națiune independentă. Anul trecut, armata sârbă a intrat în alertă maximă după ce revoltele protestatarilor etnici sârbi în interiorul Kosovo au rănit aproape 100 de soldați NATO; aceasta a forțat alianța să trimită câteva sute de pacificatori suplimentari. Putin încurajează în mod clar Serbia să facă presiuni asupra guvernului din Kosovo, sprijinit de NATO.
Totodată, liderul rus lucrează la destabilizarea guvernului instabil al Bosniei-Herțegovinei, care este împărțit într-o președinție tripartită ciudată, cu câte un reprezentant al fiecăreia dintre cele trei circumscripții majore etno-religioase.
„Acesta este același tip de provocare cu care ne-am confruntat acum un deceniu – Putin agită spiritele în altă parte în Europa, încercând să slăbească credibilitatea NATO și să ne distragă atenția de la sprijinirea Ucrainei”, a declarat contraamiralul în retragere Mark Montgomery.
Occidentul are opțiuni
Din fericire, Occidentul are opțiuni, subliniază James Stavridis. Deocamdată, ideea cu privire la desfășurarea unor batalioane NATO în Ucraina este puțin probabilă.
În schimb, demersuri precum creșterea efectivelor din Kosovo și prevenirea tulburărilor pe care Putin încearcă să le provoace în zonă sunt posibile și au sens strategic, precizează Stavridis.
„Acest lucru ar fi un exemplu de divizare regională eficientă a eforturilor în cadrul alianței: țările NATO din Balcani și din apropiere (de exemplu, Grecia și Italia) se pot concentra asupra acelei regiuni. Membrii est-europeni și nordici pot conduce în efortul din Ucraina. Marile țări din vest – Franța, Germania, Marea Britanie și SUA – au resurse suficiente pentru a fi implicate în ambele”, a menționat el.
Acesta mai completează că „alături de forțele de stabilizare, NATO trebuie să fie conștientă de utilizarea de către Rusia a așa-numitului război hibrid. Putin se pricepe la utilizarea rețelelor sociale, a campaniilor de dezinformare și a propagandei pro-ruse pentru a crea tensiuni în afara granițelor sale. NATO trebuie să-și folosească propriile rețele de informații pentru a expune și a contracara aceste narațiuni false. În cazul în care rușii decid să crească, ar putea folosi atacuri cibernetice împotriva rețelelor electrice și a altor ținte vitale din Kosovo și părțile non-sârbe ale Bosniei. Acest lucru ar crea confuzie și ar crește nemulțumirea socială. NATO poate oferi sisteme de apărare cibernetică mai bune aliaților și prietenilor din Balcani”.
Totodată, există stimulente economice care pot contracara angajamentul Rusiei. Serbia își dorește cu disperare aderarea la UE, la fel ca și Bosnia-Herțegovina.
