Bogdan Baratky, analiză la sânge după play-off-ul dezastruos al Rapidului: “În precipitare!”

Într-un interviu acordat presei române, spunea domnia-sa la un moment dat, menţionând Rapidul: “(…) Tot timpul am ascultat propunerile care au existat, dar în asemenea situaţie, pentru că ştiu care e problema Rapidului…Treaba asta este puţin deranjantă, pentru că ei sunt în precipitare”.

Bogdan Baratky, analiză după CFR Cluj – Rapid 3-2

Ce voia sa spună autorul? În traducere liberă, experimentatul Antrenor (A deloc întâmplător) explică cu diplomaţie suferinţa fotbalistică a Giuleştiului: “după doi ani de investiţii, ei sunt foarte jos din punct de vedere sportiv. Iar sumele cheltuite în aceşti doi ani au un efect pe care fizica încă îl studiază: comprimă timpul. Timpul pe care un antrenor îl are la dispoziţie pentru a redresa corabia. Unde mai pui că obiectivele domniilor lor (gen “locul 2 e primul care pierde”) nu prea au corespondent in realitate. Realitatea sportivă a clubului, desigur. Iar prin realitate sportivă înţelgem atât lot, cât şi echipa de management sportiv. Iată de ce mi se pare improbabil spre imposibil ca eu sa fac parte din actualul proiect al Rapidului”. Cam aşa cred eu că se traduce din română in română declaraţia Antrenorului Bölöni.

L-am adus în discuţie pe Bölöni pentru că, deşi competiţia e în desfaşurare, Rapid practic nu mai face parte din ea. De vreo 3-4 etape. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, reprezintă dacă nu o performanţă, măcar o premieră în fotbalul romanesc. Uitându-te la clasament, constaţi că Rapid a ratat nu doar podiumul, sau participarea in competiţiile europene, ci şi şansa de a câştiga jucând la 0, ca la whist. Aşadar, tot focusul Giuleştiului e pe şantierul reconstrucţiei. Reconstrucţie aflată, pentru moment, în faza comunicatelor, adică a declaraţiilor de intenţie.

Dacă primul comunicat (cel care a lansat sintagma “manageri baieţi buni”) a făcut victime mai degrabă colaterale (cu excepţia antrenorului Bergodi), efectele celui de-al doilea sunt anunţate în termen de trei săptămâni. Aşadar, următoarea listă neagră de “baieţi buni” de la Rapid mai are puţin de aşteptat pentru a vedea lumina tiparului.

Două idei mi-au atras atenţia în acest ultim comunicat. Prima fiind: “(…) să promovăm manageri responsabili, care vor putea pregăti cum se cuvine sezonul următor”. Şi asta mi-a adus aminte de declaraţia lui Bölöni (cea de mai sus). Pentru că dacă formularea “să promovam” este corect folosită, ea anunţă noi dezamăgiri. Din simplul motiv că organizaţia Rapid nu are astăzi ce promova. Sau, chiar dacă ar exista in organizaţia Rapid vreun tânăr talentat, el ar juca rolul tânărului portar Ungureanu din meciul cu CSU Craiova – acela de carne de tun. Pentru că tinerii NU se promovează în astfel de momente şi nu pui presiunea crizei pe umerii tânărului talent. Cum ar veni, nu-l arunci în teren pe Omar El Sawy în minutul 81, la 0-3, in speranţa că va marca 4 goluri şi vei câstiga in extremis. Promovarea tinerilor presupune o strategie in sine.

Alternativele Rapidului

Rapid are astăzi doua alternative de redresare. Pentru că ultimii doi ani au demonstrat că organizaţia Rapid pur şi simplu nu există din perspectiva abilitaţilor şi competenţelor pe “partea tehnică”, prima opţiune este implantul unui competent alfa. Care prin personalitate, experienţă şi CV, înarmat cu deplină putere de decizie, să facă în termeni de corporaţie “turn-around management”. Ştergându-ne gura de corporateză, identificăm doar 3 posibili suspecţi în categoria asta: M&R Lucescu şi sus-menţionatul Bölöni.

Cei trei sunt însă dificil de convins, nu doar pentru că s-au prins că Rapidul este “în precipitare”, ci şi pentru că domniile lor…cum s-o spun…s-ar acomoda foarte greu cu modul de lucru de la Rapid. Dânşii nefiind aparent fanii stilului de management democratic, consensual, prin unanimitate. Încercaţi să vă imaginaţi o masă populată cu oricare dintre cei trei domni alfa, plus echipa actuală de management sportiv a Rapidului, discutând lista de candidaţi pentru postul de fundaş (să zicem) stânga.

“Da’ de ce nu va place, domnu’ Loţi (domnu’ Răzvan, domnu’ Mircea)…ia uitaţi ce bine atacă spaţiile…face şi toată banda, are şi alunecare buna, dă şi centrare…”. “propun să supunem la vot aducerea lui…cine e pentru? Se abţine cineva?” Ceva îmi spune că niciunul dintre cei 3 domni nu ar agrea acest mod de lucru. Oricare dintre cei 3 ar putea, pentru o perioadă, să fie factotum in Giuleşti şi să implementeze o strategie. În locul strategiei “niciostrategie” după care se lucrează astăzi.

Un exemplu. Când Lucescu senior a venit la Rapid, a transferat un vagon de tineri fotbalişti talentaţi: Lobonţ, Iencsi, Raţ, Maftei, Bandi, Ghioane, Dulca, Pancu, Radu Niculescu, Tamaş, etc. La o primă vedere, strategia e replicată şi astăzi la Rapid – se cumpăra jucători tineri si talentaţi. Doar că din nebăgare de seamă s-a omis pasul 2 al strategiei. Pasul 1 – îi cumperi. Pasul 2 – îi şi foloseşti. Practica arătând că este foarte greu de valorificat un fotbalist care nu joacă. Ca o paranteză, hai să ne uitam la înşiruirea de nume de mai sus…să numărăm câţi dintre ei au ajuns fotbalişti. Nu de alta, dar e un bun exerciţiu pentru momentul în care evaluăm calitatea şi eficienţa transferurilor unor responsabili “pe partea tehnică”.

A doua variantă este aceea de a reconstrui organizaţia. Varianta e mai consumatoare de timp şi presupune ca primă etapă demolare si curăţarea terenului. În etapa a doua reconstrucţia începe cu postul de preşedinte, acesta alegând mai departe restul echipei: antrenor, director sportiv, etc. Ordinea operaţiilor nefiind, din păcate, comutativă. Inversarea operaţiilor fiind echivalentă cu a efectua adunări înainte de înmulţiri; se punctează cu 0 puncte exerciţiul.

Cealaltă idee cu care am rămas este “(…) oamenii adoră întotdeauna soarele care răsare, nu pe cel care apune.” Poate pentru că doar cu o zi înainte de comunicat, acţionarul minoritar anunţase prelungirea contractului căpitanului care nu a reuşit să preîntâmpine sau să împiedice dezintegrarea vestiarului în playoff. Si care, pe partea sportivă, va avea 41 de ani împiniți in playoff-ul sezonului viitor.

Pe locul 6 inaintea partidei de astăzi Rapidul, realist vorbind, avea de jucat doar pentru onoare, orgoliu şi suporteri. Suporteri care penalizează prin absenţă lipsa de respect cu care au fost trataţi. Lobonţ rămâne la clasicul 4-2-3-1 şi îi trimite în teren pe Ungureanu – Braun, Săpunaru, Iacob, Onea – Emmers, Kait – Krasniqi, Papeau, Petrila – Rrahmani. Două lucruri de remacat la acest prim 11. În primul rând, Rapid se prezintă la Cluj fără mijlocaş defensiv (atât Kait, cât şi Emmers fiind interi de meserie, reprofilaţi ca mijlocaşi centrali). Vestea bună este însa că Lobonţ nu mai incalţă Rapidul invers şi îi trimite pe Krasniqi şi Petrila pe posturile lor.

Krasniqi, rapidistul meciului

Iar Krasniqi răspunde cu un meci consistent. Activ, deschide scorul cu un şut uşor deviat de la 20-22 de metri, dupa un început bun de repriză al Rapidului. Cu fundaşii laterali pozitionaţi sus, Rapidul a controlat primul sfert de ora, la finalul căruia a reuşit să şi înscrie. Din păcate Clujul egalează repede, după o fază la care nici centralul şi nici VAR-ul nu văd talpa lui Keita pe piciorul lui Rrahmani, iar Iacob asistă pasiv la finalizarea lui Bîrligea. Deşi îl avea sub control pe atacantul CFR-ului, Iacob decide sa păstreze agresivitatea pentru duelurile cu proprii suporteri şi permite adversarului să-şi plaseze lovitura de cap.

Câteva minute mai târziu, Krasniqi nu acoperă zona părasită de Braun (care strânge în centru), îi oferă spatiu de pătrundere lui Otele, care îl execută pe Ungureanu la scurt, lângă bară. E 2-1, scor cu care se încheie repriza, în ciuda insistenţelor ofensive ale Rapidului şi a unei faze suspecte de penalty în ultimul minut.

Debutul reprizei secunde ne aparţine,  Krasniqi găseşte o pasă minunată către Petrila, care ratează însă finalizarea după ce reuşise atât preluarea, cât si driblingul cu care l-a prăbuşit pe Mogoş. Imediat ocazia se razbună, cu acelaşi Otele marcând din poziţie de 1 la 1 cu puştiul din poarta Rapidului.

E 3-1 şi Lobonţ are reacţie, răspunzând cu o tripla schimbare: ies Emmers (inexistent), Papeau şi Braun, intră Oaidă, Burmaz şi Borza. Cu Onea în dreapta şi Borza în stânga flancurile se dinamizează, Rapidul e tot mai prezent in terenul advers, iar Burmaz reduce diferenţa cu o rachetă sol-vinclu, demonstrând că reuşita cu UTA nu a fost deloc întamplatoare.

Partida se termină cu victoria gazdelor, pentru că Albion are o seara proastă până la final şi iroseşte un penalty observat de data asta cu promptitudine de VAR. Dar şi pentru că slabiciunile axului central nu-ţi permit să speri la mai mult. Zero puncte  din nou, dar paradoxal, după un joc bun, în orice caz mult mai bun decât ceea ce a arătat Rapid in precedentele înfrangeri. Desigur, a dispărut presiunea clasamentului, fapt care i-a permis lui Cîrjan să prindă 10 minute plus prelungiri. El Sawy mai are de aşteptat, Cepoi şi Gheorghe nu pot spera la mai mult decât un loc pe banca.

Mai sunt doua meciuri şi chinul nostru din playoff va lua sfârşit. Acum că nici matematica nu mai ţine cu noi, iar sezonul e practic încheiat, poate ne uităm niţel la viitor, dacă prezentul a dat faliment sportiv. Am jucat azi din minutul 80 cu un tânăr care din vară nu mai aparţine Rapidului; e perfect, dar poate ne uităm si la cei în a căror legitimaţie va scrie Rapid şi în sezonul viitor. Măcar cu atât să ne alegem din acest playoff de coşmar. Ma rog, în afara misterului încă neelucidat numit “prăbușirea de după 4-0”…