Sfântul Mucenic Platon (†302) era din ţara Galatiei, din cetatea Ancira, frate cu mucenicul Antioh, născut din părinţi creştini, şi crescut în dreapta credinţă. Deşi tânăr cu anii, cu înţelepciunea era bătrân şi-L propovăduia pe Hristos cu îndrăzneală în mijlocul închinătorilor la idoli. Din acest motiv a fost prins de necredincioşi şi dus la judecată în faţa dregătorului Agripin. Deci, auzind dregătorul că sfântul nu se închină la idoli, a poruncit la 12 slujitori să-l bată pe rând, dar bunul pătimitor pentru Hristos a răbdat toate loviturile pentru Domnul său. L-au întins apoi pe un pat de aramă ars în foc, bătându-l iarăşi cu toiege, dar când l-au coborât de acolo au aflat tot trupul său întreg şi nevătămat, încât cei de faţă au spus: „Cu adevărat mare este Dumnezeul creştinilor”! Chinuitorul a poruncit atunci ca sfântul să fie jupuit de viu, dar văzând că nimic nu-l poate întoarce de la credinţa sa în Hristos Iisus, a poruncit în cele din urmă să i se taie capul. Şi aşa a primit cununa muceniciei Sfântul Platon.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Mucenic Roman. Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximian (285-305) şi din râvnă pentru Hristos oprea nu doar poporul păgân din Antiohia să intre în capiştea idolilor, ci şi pe însuşi dregătorul Asclepiade. Pentru aceasta a fost bătut peste gură şi i-au jupuit pielea de pe coaste, însă mucenicul răbda toate cu vitejie, potrivit r3media.ro
