Pentru că își ieșea din fire când vedea cum defilează prin guvernele postdecembriste tot soiul de inși neinstruiți, dar tupeiști, carieriști pe la tv-uri, unii chiar ridicoli.
Cu o foarte solidă cultură economică, adesea teribil de incomod, își susținea argumentele cu tenacitate, greu de combătut. Discurs elevat, străin de tonul isteric, atent la idei și la nuanțe.
Citiți-i cărțile pentru a înțelege de unde vine patriotismul lui profund, articulat, natural.
S.
Am învățat multe de la Ilie Șerbănescu în perioada cât am fost secretar general de redacție la săptămânalul „Expres” în anii de după 1990 (cu Ilie Șerbănescu redactor-șef, adjunct Constantin Stan, director Cornel Nistorescu). În cadru restrâns, Ilie era jovial, uneori hazos, fuma două pachete de țigări Dacia (cu filtru din hârtie creponată, cum îi plăcea să spună), nu a ieșit niciodată la o bere, mergea acasă ca un elev meticulos, studios, tăcut. Lunea își citea și corecta șpaltul de la editorial, cu regularitate.
Ce să-i fi spus?
Că îl prețuiesc?
Decența pe care o iradia personalitatea sa te punea în gardă cu cine ai de-a face.
Sunt mâhnit și mi-e tare greu să scriu într-o tabletă despre Ilie, Ilie Șerbănescu.
(Text de Viorel Sâmpetrean)
The post Când și de ce tuna Ilie Șerbănescu? appeared first on Cotidianul RO.
